Despre juniori

2012/06/19 at 20:17
Salutare. Interesanta tema aleasa. Eu o sa fiu putin impotriva curentului desi in mare parte nu am ce sa contrazic. E adevarat ca unii jucatori straini aduc un plus de valoare (asta se intampla peste tot in lume), o mentalitate mai sanatoasa si pot fi un exemplu pentru jucatorii romani (ii pot trage dupa ei). Pana aici de acord. Acum o sa ma transform putin in aparatorul “citatului”(nu sunt sigur daca e) din ultima parte a articolului. Bineinteles ca jucatorul strain il concureaza pe jucatorul roman si daca e mai valoros sau mai ieftin il inlocuieste. Daca e sa privim ca intr-o economie de piata libera, conceptul suna bine si democratic. Fortand putin nota e ca si in cazul unei beri nemtesti, ieftine si de calitate care matura de pe rafturile supermarcheturilor toate marcile autohtone si pe care doar una suedeza o mai poate concura eventual (produsul folosit in exemplu nu e foarte important si e primul venit in minte, poate nu cel mai nimerit, ideea cred ca se intelege totusi). Inainte sa evaluam fotbalistul roman ca scump si supus perfectionarii trebuie sa vedem si handicapurile (inclusiv faptul ca impresarii ii cresc pretul nejustificat punandu-i greu la incercare vointa astfel) pe care le are el in dezvoltarea sa. Daca noi romanii n-o s-o facem, nici o alta natie n-o va face in locul nostru. N-o sa fac lista lipsurilor din pregatirea unui copil si apoi adolescent fotbalist din Romania. Aveti toti tangenta cu fenomenul si stiti macar din auzite, daca nu din traite care sunt acestea. Poate n-ar fi rea o discutie si pe tema aceasta. Probabil v-ati prins ca ideea spre care bat, e ca pe undeva concurenta jucator strain- jucator roman nu e tocmai echitabila. Pentru un tanar jucator roman s-ar putea ca strainul venit din Franta sa ramana mereu la stadiul de exemplu si niciodata de coleg, pentru ca lui nu i se vor acorda niciodata conditiile pe care le-a avut fotbalistul venit din Hexagon. Nu ma refer numai la echipamente si materiale aici, cat la antrenori de juniori bine pregatiti si stimulati financiar suficient. Ce legatura au strainii adusi la o echipa cu centrele de tinere sperante ale clubului? Banii. Unui patron sau adminstratii i se va parea la un moment dat mai simplu si poate ma ieftin sa investeasca doar in straini gata pregatiti si sa renunte la a mai astepta sa-i creasca vreo stea in propria gradina. Economic o astfel de strategie s-ar putea, prin rezultate, sa dea mai multe roade pe termen scurt, insa pe termen lung se poate ajunge si la criza (transferurile sunt pana la urma niste pariuri cu cota mai mica sau mai mare). In fine, m-am cam lungit. As da doua exemple de “asa nu” si “asa da”. Pe de o parte Steaua si-a desfiintat centrul de juniori, pastrand doar ce-i obliga Federatia si traieste doar din cumparari si vanzari de jucatori, pe de alta Barcelona a fost si va ramane o echipa care isi permite aducerea unor super jucatori, dar la umbra si exemplul lor n-a renuntat niciodata la ccresterea si educarea unor talente proprii si iata ce generatie a creeat acum. In concluzie, as spune ca “citatul” nu e lipsit de sens si cu atat mai putin fals. Daca nu creezi conditii juniorilor tai, degeaba le aduci exemple de peste hotare. Ele nu vor face decat sa inlocuiasca incet, incet jucatorii romani. Ma bucur sa vad ca nu sunt singurul care cred ca nu jucatorul roman in sine e problema, ci cei care-l inconjoara in formarea sa ( patroni, actionari, impresari, antrenori….). Scuze ca m-am lungit. M-a prins ideea articolului. Mi-e si frica sa recitesc ce-am scris. Probabil e un talmes balmes si lipsesc o multime de virgule .


 2012/06/20 at 00:03 | In reply to de-a dura lex.
” da, e naspa sa nu creezi conditii juniorilor tai.” Pana la urma de ce si pentru cine e naspa sa nu creezi conditii juniorilor tai? Daca un club are posibilitatea sa importe jucatori valorosi din afara, asa obtinandu-se performante care multumesc si fanii unde e problema?
E naspa chiar pentru copii aia pe care nu-i prea-i mai baga nimeni in seama. Si da, asta tine de patroni si presedinti nepriceputi si egoisti.
De fapt problema mea nu e aducerea strainilor, cat comparatia dintre ei si autohtoni si superficialitatea cu care sunt tratate uneori problemele pregatirii ultimilor. Jucatorii romani trebuie sa se perfectioneze, suntem de acord. Dar cum? Ti se pare suficient sa citeasca un interviu cu Piccolo si sa-l vada jucand odata la doua saptamani in Gruia?
Jucatorul roman e scump si slab fotbalistic. Usor de constatat. De ce e scump? Pentru ca are un impresar si un club destul de smechere sa-l supraevalueze si foarte important, un cumparator destul de nepriceput si prost incat sa si plateasca (prost e cel care plateste, nu cel care cere). Eticheta aceasta insa, care incepe sa se lipeasca din ce in ce mai evident de jucatorul roman va contine cat de curand si pretul corect. O sa aiba grija piata sa regleze dezechilibrul acesta. Deja nu prea mai gasesti patroni in Romania dispusi sa-si ia tepe la nesfarsit.
Bun. Aducerea de straini are multe beneficii. E evident acest lucru. Eu cred totusi ca are si o latura periculoasa. Creeaza un alibi pentru patronii nepriceputi in a gestiona un centru de juniori performant. Daca n-ai putea sa aduci straini, ai fi obligat sa te zbati, sa faci cumva sa cresti tu fotbalisti valorosi. Nu pledez pentru intoarcerea in preistorie. Vreau doar sa evidentiez ca putem cadea intr-o euforie daunatoare, crezand ca aducerea strainilor va insemna doar progres pe termen lung.
Cred ca pana la urma e cam asa: cu sau fara straini problemele in formarea jucatorilor romani ar exista oricum, cum bine spui. Depinde de intelepciunea patronilor, presedintilor daca aducerea de fotbalisti din afara va ajuta sau dauna fenomenului.

 2012/06/20 at 00:20 | In reply to caneto.Intr-un club cu o gandire sanatoasa da, cele doua sectoare sunt distincte si da, au nevoie de investitii concomitente. Dar in realitatea Romaniei se aplica? Cam cat la suta din banii alocati transferurilor reprezinta banii cheltuiti cu centrul de juniori ai Vasluiului sa zicem? Ce salarii au antrenorii de copii? La cate turnee sunt sponsorizati sa participe? Si as mai avea multe curiozitati de genul acesta. Trebuie sa admiti caneto ca tentatia in a miza ca la ruleta doar pe jucatori cu un CV cat decat valoros in detrimentul unor juniori e foarte mare. Se gandeste cineva si la aspectul acesta cand lauda Vasluiul pentru transferuri? Ce sa exporti, cand foarte multi copii au antrenori care au jucat fotbal acum 20 de ani si din cei 10 milioane cat castiga abia le ajunge sa puna o paine pe masa, ce sa mai vorbesc de abonamente la reviste de specialitate si participarea la simpozioane care sa-i mentina la curent cu ultimele tendinte. Si atunci cum sa concureze jucatorul roman cu cel din Spania? Poate doar cativa norocosi sa mai ajunga si la export.

2012/06/20 at 15:44 | In reply to caneto.
Nu am deraiat, pentru ca eu am plecat de la “citatul” in care se spune ca aducerea strainilor poate dauna cresterii de jucatori autohtoni. Daca nu stim sa manageriem aducerea acestor straini, vom ajunge ca si in alte domenii sa fim doar o piata de desfacere. Daca noi romanii n-am avea un record negativ in astfel de experiente, poate nu mi-as face atatea griji. De ce toate marile cluburi europene au super centre de juniori si investesc un procent foarte mare din buget in ele? N-ar putea si ele sa se bazeze, cum zici tu, pe scoli de fotbal private ca cele ale lui Hagi, Gica Popescu…? Cat despre perioada ce urmeaza junioratului, continui sa cred si repet ca problema nu tine numai de valoare ci si de conditiile pe care le-au avut si ce-au fost invatati.


  2012/06/20 at 21:45 | In reply to caneto.
Corect. Pana la cresterea copiilor, mizezi pe straini. Problema sa si cresti copii intre timp, care-ti garanteaza viitorul in cazul in care n-o sa mai fii asa inspirat la transferuri (i se poate intampla oricui).CFR-ul a cantarit foarte bine oferta de pe piata romaneasca de jucatori si a mizat corect pe una din afara. Rezultatele au confirmat alegearea facuta si nu contesta nimeni asta. Daca nu esti un Gigi Becali care sa crezi ca le stii pe toate, dar de fapt sa nu stii nimic si nu pleci urechea la tot felul de “specialisti” n-o sa dai niciodata un puhoi de bani pe niste jucatori romani de valoare indoielnica. Daca nu esti Cristi Borcea, un sentimentalist nepriceput, la stadiul de suporter de galerie, n-o sa readuci niciodata jucatori romani esuati pe la echipe fara nume important in Europa. Dar asta n inseamna ca doar astea sunt solutiile. Nu, poti sa te straduiesti sa'ti cresti propriile produse si daca dupa ceva ani inca n-ai reusit sa-ti pui niste semne de intrebare si sa schimbi ceva. Buna observatia lui Dezerbi cu lipsurile tactice cu care vin juniorii nostri la echipele mari. O ultima precizare pentru ca uitasem, monitorii de fotbal (voluntarii) am precizat ca nu sunt considerati antrenori.


 2012/06/22 at 16:39 | In reply to de-a dura lex.de-a dura lex, Multumesc pentru completari. Sunt lucruri la care merita meditat. Legat de utilitatea laudelor, exemplul era in ambele sensuri. Laudele sunt intr-adevar importante, chiar daca persoana care le primeste are mai mult aspiratii materiale. Ai nuantat rolul lor de feeedback foarte bine. Trebuie sa fim atenti la un aspect (fie ca manager, fie ca antrenor) – adaptarea functie de cei carora le adresam. Uite, eu stiu cazul unei persoane care isi face foarte bine treaba la servici si a primit mereu aprecieri pozitive, evaluari trimestriale excelente, vorbe frumoase in fiecare zi si chiar are mereu poza cea mai de frunte la panoul cu angajatul lunii. La inceput a fost incantata de aprecieri, i-au dat un impuls sa se implice si sa se straduiasca si mai mult. Insa timpul a trecut, salariul a ramas acelasi, de prime nici gand, iar nodul in gat cel mai mare a fost cand s-au facut niste promovari prin firma. A ajuns sa considere poza aceea de la panou un fel de bataie de joc. E un caz mai extrem, dar se mai intampla. Deci trebuie sa existe un echilibru. Legat de identitatea sarcinii, cred ca in mod evident golul se distinge ca fiind contributia cea mai vizibila. De aici rezulta o dificultate pentru antrenor in a convinge copii sa evolueze pe posturi diferite, pentru ca toti vor sa dea gol, cam asta-i tot ce inteleg ei la inceput. Apoi ai intuit foarte bine cat de importante sunt laudele pentru copii (desigur nu exagerate si niciodata! nemeritate). Daca antrenorul de copii are un avantaj fata de restul antrenorilor, atunci acesta este: copilul nu are motivatii externe, materiale, acestea apar odata cu inaintarea in varsta. Un copil poate fi foarte bine motivat doar vorbindu-i, fara sa-i bagi un cec gras in buzunar.

  2012/06/22 at 16:59
M-am gandit si eu la tema aceasta . Cred ca pe undeva, noi romanii purtam in noi o samanta de subapreciere interioara. Asistam foarte des si participam la discutii in care vorbim negativ despre noi ca natie. Poate pe undeva lucrul acesta ne afecteaza fara sa ne dam seama. Incepem daca nu sa credem, macar sa ne indoim in adancurile fiintei noastre ca am fi valorosi. Si samanta asta isi rodeste fructul chiar in momentele acestea de care pomenesti, competitii majore. Cred ca nu stim sa le dam suficienta incredere tinerilor, pentru ca nici noi, cei din jurul lor, nu credem pana la capat in ei. Sarim imediat sa-i laudam exagerat pentru o semifinala (semiperformanta), admitand astfel in mod subtil ca nici la aceea nu speram. Indiferent de cauze, bine ca mai exista si exceptii. Ele trebuie sa ne inspire si incurajeze.

2012/06/23 at 01:07 | In reply to fox fire.
fox fire, Mi-ai ridicat mingea la fileu cu exemplul de la bazinul de inot. O sa dau si eu doua exemple pentru a evidentia un of al meu, legat de mentalitatea si stilul de lucru al multor antrenori de sport din Romania. Am avut ocazia anul trecut, in calitate de spectator, sa particip la un turneu pentru juniori la care luau parte echipele ,printre altele, Barcelonei, Atletico, Ajax, Manchester, ca sa le enumar pe cele mai importante (poate chiar am sa scriu despre impresiile mele de atunci). Am urmarit bineinteles cu mare curiozitate componenta si comportamentul antrenorilor lui Manchester, de exemplu. In primul rand erau patru: doi in picioare (probabil principalul si secundul) vorbeau in permanenta intrei ei, o domnisoara destul de discreta si un alt tip de culoare care printre altele arunca mereu spre cei veniti la margine, bidonase de Isostar. Despre ultimul dintre ei e legat primul meu exemplu. Tipul acesta, nu stiu exact ce rol avea, dar va asigur ca pustii lui United il iubeau foarte mult (erau grupele de 12 ani) . Le facea din ochi, batea palma cu ei, facea glume, mereu cu zambetul pe buze, mereu cu o incurajare, era o placere sa-l privesti cum interactioneaza cu copii. Era atat de spontan si jovial incat nu te-ai fi mirat daca la un moment dat ar fi scos niste bile din buzunar si ar fi inceput sa faca niste jonglerii sau alte giumbuslucuri. Bineinteles ca dupa meci a plecat spre vestiare cu un pusti pe umeri (era un munte de om si dupa cum a lovit de vreo doua ori mingea am mari motive sa cred ca fusese un fotbalist valoros la viata lui) cu doi de mana si altii in jur, toti topaind veseli si intrebandu-l daca au jucat bine. Ok. Si-al doilea exemplu e de undeva din Romania de la un meci de juniori la care n-am avut inima sa rezist prea mult, de frica sa nu reusesc, sa ma abtin de la a ramane un simplu spectator neutru. Un antrenor foarte agitat. Hai Ioane, degajeaza dracu mingea aia odata! Bai Sorine tu esti nesimtit?!! Bai baiatule, dau cu tine de pamant! Bai boule, ti-am spus sa nu te misti de langa ala! George sa vezi ce-ti rup eu capu ca si-asa n-ai nimic in el! Hai Pipo ca te bag, poate faci tu o branza mai mare ca Vasilescu e praf azi. Unde-ai dormit Vasilescu ieri noapte? Numa fetite aveti in cap! (nu cred sa fi avut baietii aceia mai mult de 14 ani). Bun. Un antrenor isteric, care-si varsa frustrarile pe niste copii. Nu exista nici o scuza, indiferent de situatia ta materiala sau problemele de alta natura sa injuri un copil, mai ales din postura de antrenor (injuraturile nu le-am mai mentionat ca nu-mi permit pe site-ul acesta, dar vi le inchipuiti voi cu usurinta). Dar stiti ce m-a uluit si marcat mai mult decat comportamentul antrenorului( la acela ma asteptam, e aproape o constanta in amintirile mele de junior) la meciul acela? Atitudinea muta si impasibila a parintilor care stateu in spatele bancii de rezerve. Ba inca lui Vasilescu, taica-su mai avea putin si-i dadea o palma de fata cu toata lumea.

  2012/06/24 at 11:05 | In reply to GRadu.
Apropo de Bundesliga si de faptul ca antrenorii de acolo ti-au zis ca fara bucuria de a juca, un copil nu poate ajunge la nivelul cel mai inalt. Mi-a ramas in minte raspunsul lui Felix Magath, intrebat fiind de Marcel Raducanu, de ce nu prea prinde echipa Deac, la Shalke04. Si raspunsul sau cu aproximatie a fost cam acesta: Pentru ca nu zambeste la antrenamente! Iata ce mult se leaga lucrurile, iata ce lucruri simple in aparenta, ne pot afecta performantele. Mi se pare ca ceea ce-ai scris tu si raspunsul lui Magath ne indica destul de clar una din slabiciunile noastre. Odata identificata nu ramane decat sa existe bunavointa, sa fie corectata si rezultatele preagatirii tinerilor nostri se vor inbunatati.

  2012/06/24 at 20:08 | In reply to de-a dura lex.
Intr-un interviu, Hagi spunea c-a citit intr-o carte de specialitate ca un fotbalist isi poate imbunatati tehnica pana la 28 de ani. Chiar el marturisea ca la 35 de ani a invatat si pregatit un dribling special pe care sa-l puna in practica in finala Supercupei Europei.N-am reusit sa dau de lucrarea respectiva, dar il cred pe cuvant. Pentru ca tot a comentat si GRadu, mi-am amintit ca in Germania, spre deosebire de alte tari, junioratul se prelungea pana peste 20 de ani, un jucator fiind considerat ajuns la deplinatatea maturitatii fotbalistice in jurul varstei de 24 de ani. Nu stiu daca lucrurile s-au mai schimbat intre timp. Tot legat de tehnica, e interesanta marturia multor jucatori care trec prin perioade lungi de accidentare. I-am auzit pe multi ca practic reinvata nu numai sa atinga mingea, dar si sa sa-si coordoneze miscarile pentru a se deplasa. Din punctul meu de vedere un jucator care a trecut prin stagiile normale de pregatire isi stabileste nivelul tehnic undeva in jurul varstei de 20 de ani. De acolo se mai poate progresa cu cateva procente, dar nu vor mai fi salturi spectaculoase. Ce poate influenta cariera unui jucator in bine sau in rau din acel moment, e pshicul, intelegerea tactica si pregatirea fizica. A! si norocul:)(daca n-a avut pana atunci). Intrebarea nu e prosteasca si sunt enorm de multi oameni care si-ar dori sa stie raspunsul. Cred ca e genul de intrebare care nu-si va gasi niciodata un raspuns sigur si concret. Va ramane mereu deschisa studiului.

Ma bucura foarte mult tema articolului tau si imi place titlul. Ai punctat foarte bine necesitatea si plusurile pe care le poate aduce echipa a doua si posibile cauze ale esecului acestui proiect de pana acum. Macar acum in pauza competitionala sa ne mai aducem aminte si de mezinii familiei unui club de fotbal si cei care au grija de ei. As adauga o viziune mai personala, la tema aceasta a echipelor de juniori ale unui club. Multi pun investitia in centrul de copii pe seama profitabilitatii financiare, plecand de la ideea ca un club de fotbal puternic trebuie sa reprezinte o afacere de succes. Si daca centrul e pe minus, desi s-a investit serios in el, atunci sangerarea capitalului trebuie inchisa. O astfel de abordare are o logica sanatoasa, dar sufoca una din componentele umane si sociale ale unui club de fotbal. Putem fi noi suporterii sustinatorii unei astfel de abordari reci pana in panzele albe? Putem vedea noi acesti copii doar niste cifre in preajma plusului sau al minusului? Faptul ca pustii acestia poarta tricoul unei echipe de mici si in jurul lor se urzesc povesti pe care nu le vor uita niciodata si-i vor tine legati sufleteste nu conteaza? Sa luam exemplul lui Chealsea, clubul londonez devenit capriciul unui miliardar rus, care-si permite sa ia tepe impresionante cumparand jucatori ca Mutu, Shevchenko si mai nou Torres. De ce ar mai avea nevoie un astfel de club de centru de juniori? De ce ar mai avea nevoie de echipe de juniori atata timp cat isi permite sa cumpere fara efort aproape orice star de pe piata de fotbalisti? Pentru componenta sociala pe care o reprezinta acest centru, pentru sutele de rude ale copiilor, pentru miile de fani apropiati ai echipei, pentru traditie si fidelizare. De ce noi fanii nu putem merge pana la capat cu abordarea corect economica de care aminteam la inceput? Pentru ca si noi la randul nostru putem cadea victima ei. Pana la urma si noi putem fi considerati niste pioni ai profitului impartiti pe categorii gen: platitori de bilete, telespectatori, cititori de presa scrisa si online… Si daca la un moment dat se decide ca suntem mai profitabili in fata televizorului decat pe stadion atunci acesta ar putea fi si inchis, desfiintat.E doar un exemplu. Cu putina aritimetica rece rastorni societati care exista de mii de ani. Sa nu se creada ca as fi adeptul unor strategii falimentare. Nu . Vreau doar sa armonizam conceptele sau macar sa nu le punem in antiteza.

  2012/06/30 at 00:24 | In reply to albusibiu.
Teoretic suna bine planul lui Dinamo, dar stii ce ma gandeam Alex? Oare n-ar fi mai bine inainte sa punem in practica idei din acestea occidentale, sa fim siguri c-am inteles cum functioneaza? Patronii nostri au impresia si pretentia ca fotbalistii sa se formeze de la sine probabil, altfel nu-mi explic esecul generatiilor din ultimii ani. Uite un exemplu, ca tot se discuta foarte mult de posibile si imposibile transferuri de portughezi. Oare ei cum pot sa-i produca pe banda rulanta? Oare ar fi o investitie prea riscanta si o pierdere prea mare daca ai trimite 2,3 antrenori de incredere la o formare teoretica, dar mai ales practica la fata locului timp de un an ? Zic si eu:).


 2012/07/02 at 16:23 | In reply to Retardila.
,Obiectivul principal al antrenorilor de juniori este sa ofere o cat mai completa preagatire tehnica ,tactica si fizica juniorilor, astfel incat la sfarsitul junioratului sa aiba sanse cat mai mari de a face o cariera in acest sport. Victoriile din meciuri si competitii ar trebui sa fie obiective secundare. Din pacate din egoism sau nepricepere sau amandoua multi antrenori si parinti isi concentreaza toata atentia pe meciul de duminica preagatirea juniorului fiind astfel foarte mult afectata.

2012/07/04 at 16:38
Simpatic pustiul din clip, asa cum sunt si comentariile din ciclul : Ionica ai bagat gol azi? Nu stiu de ce-ti mai dau sa manaci, ca nici o bucurie nu-mi faci.

  2013/04/30 at 12:48 | In reply to fox fire.
Interesanta intrebare. O sa incerc sa raspund luand ca reper 23 de ani ( >18 e prea general). Profesional vorbind aceasta varsta e chiar propice pentru o “crestere”. In Germania de exemplu, din cate stiu eu, trecerea de la juniorat la seniori se facea in jurul varstei de 21, 22 de ani (nu stiu exact cum e acum). Prin “crestere” profesionala eu inteleg trecerea de la statul de junior sau amator la cel profesionist (jucator cu contract) sau progresul la un nivel profesional superior (salariu mai mare-criteriu financiar, un campionat mai puternic-criteriu sportiv / functie de obiectivele fiecaruia). Bineinteles un astfel de salt, nu tine doar de valoarea jucatorului respectiv ci si de expunerea si reprezentarea pe care o are. In general aceasta varsta e o perioada critica (ultimul tren) in trecerea la profesionism, daca lucrul acesta nu s-a realizat anterior, cu mentiunea din nou ca expunerea e esentiala. Am totusi o banuiala ca intrebarea ta s-ar putea sa nu fi vizat doar progresul profesional, cat mai ales pe cel sportiv. Si aici raspunsul meu e pozitiv. La 23 de ani nu mai poti creste fizic decat daca in perioadele anterioare pregatirea a fost inadecvata. Practic exista o marja mica a cresterii calitatilor motrice necesare fotbalului, dar raman deschise progresului calitatile cognitive. Pentru a simplifica o sa fac o paralela: un jucator la aceasta varsta nu-si poate inbunatati semnificativ viteza de deplasare, dar isi poate inbunatati, datorita experientei, viteza de reactie, prin anticipatie. Factori care ar putea produce aceasta “crestere” ar fi: o noua provocare (trecerea la o echipa mai performanta), un antrenor nou cu o alta perspectiva, un declic mental al jucatorului insusi etc. Dupa cum vezi, progresul sportiv de la 23 de ani in sus il leg in primul rand de experienta acumulata care ajuta anticipatiei, implicit vitezei de reactie.

 
2013/07/03 at 11:29
Multumesc tuturor de aprecieri in primul rand.
@kiruj, Am comentat mai demult la un articol despre situatia foarte proasta a fotbalului juvenil din Romania invocand putinele mijloace si in consecinta proasta pregatire a antrenorilor romani (noroc ca exista entuziasti care se descurca pe cont propriu ) pentru care Liga si Federatia nu fac aproape nimic. Am incercat sa dau exemplul Spaniei, pe care-l cunosc din experienta, aduncand in discutie cursurile de antrenori, deschise aici oricarui pasionat dispus la un efort financiar, de timp si mental destul de important. Mi-a scris cineva, intr-un fel confirmandu-mi situatia din Romania, ca aceste cursuri ar fi doar pentru a lua banii antrenorilor sau celor care vor sa devina. Aici ne-a adus modul de organizare al fotbalului romanesc din pacate: cursurile de antrenor nu mai au nici o valoare, nimeni nu le da importanta. De ce oare? Se cam stie. Nu acelasi lucru se poate spune in Spania. Faptul ca l-a cursuri poate accesa aproape orice doritor dispus sa intruneasca conditiile de mai sus, faptul ca exista un numar foarte mare de echipe la toate categorile de varsta care au nevoie anual de antrenori, monitori, voluntari face ca participarea in activitati de antrenorat sa fie foarte mare. Vorbesc de mii, poate chiar zeci de mii de persoane care au incecat la un moment dat pe propria piele sa antreneze o grupa de copii, au incercat pe propria piele sa faca un curs din cele despre care tot am amintit. In consecinta respectul lor pentru meseria de antrenor de fotbal vine din implicare, din experienta. Se constientizeaza mult mai bine aici cat de lunga e distanta intre a spune, de exemplu: trebuie lucrate relatiile de joc, creiate automatismele / si realizarea lor in practica.
@SeaMan, Din pacate filmuletele video pentru fiecare actiune tactica sau de joc colectiv ne-au fost doar prezentate la clasa, nu si date acasa. Legat de formarea antrenorilor romani. Poate nu sunt eu destul de informat, dar senzatia mea e ca se face foarte putin pentru pregatirea lor. Poti aduce specialisti din afara sau poti promova trimiterea de antrenori romani si profesori de antrenori la specializare in strainatate. Specialistii acestia din afara de care vorbesc sa li se asigure conditii sa stea cel putin unul, doi ani in care sa-si predea temeinic cunostiintele- nu doar pentru seminarii de 2,3 zile care se termina invariabil cu vanzarea de carti si brosuri. Evident ceva se poate face, insa mi se pare ca e mai simplu sa fii comod (niste cursuri de forma pe foarte multi bani reali) sa te complaci intr-o situatie calduta si sa dai vina pe atitudinea copiilor sau pe faptul ca vezi doamne nu se mai naste o noua generatie de aur. Dar pe copii astia cu carentele lor fotbalistice si de comportament cine i-a educat, cine i-a antrenat, cine i-a promovat? Problema pregatirii jucatorului roman pleaca in primul rand cred eu, de la problemele antrenorilor sai de-a lungul formarii.


2013/07/04 at 12:05
Asa cum spuneam, acesti tineri sportivi sunt rodul societatii in care s-au format. Din pacate in ultimii ani, poate si din vina lui, imaginea si pretigiul antrenorului de juniori romani s-a degradat destul de mult. Parintii nu mai au incredere in el, lui ii e probabil lehamite de conditiile in care lucreaza, celor din varful fotbalului care ar putea interveni si reglementa situatia aceasta putin le pasa si uite asa ne invartim intr-un cerc vicios. Indignarea si dezgustul meu incep din momentul in care ii vezi pe sefii Ligii si ai Federatiei plangandu-se ca vezi doamne, nu vine nimic din urma (de parca fotbalistii s-ar produce de la sine, le dai o minge, le explici doua trei chestii si gata, e numai treaba lor cum se descurca). Ultimii care ar trebui sa se planga sunt domnii din frunte, se cunosc ei care.

2013/07/04 at 12:28 | In reply to thedarkside.
@thedarside, Dintr-o familie de intelectuali se poate naste un sportiv de performanta la fel de bine cum dintr-o familie de sportivi se poate naste un fin intelectual. Nu cred in impartirea aceasta pe caste si o consider total nesanatoasa intr-o societate libera. Cred ca cel mai bun criteriu in promovarea individului intr-un domeniu sunt dorinta si aptitudinile acestuia (la fel de importante amandoua). Ma si gandesc cu tristete cator copii li s-ar anula visul de a deveni fotbalisti, doar pentru ca nu s-au nascut intr-o familie afiliata breslei. Sincer iti spun ca m-a intristat foarte mult opinia ta ca la sportul de performanta nu se poate baga oricine si trebuie sa ai cateva generatii de sportivi in familie in spate ca sa poti spera. Mi se pare ca nepotismul si lipsa de sanse egale s-a infipt atat de adanc in constiinta noastra incat nu mai stim sa-l indentificam si-am inceput sa-l acceptam ca pe o normalitate.

Despre tactici si strategii

2012/06/10 at 22:45 | In reply to caneto.
Intr-o discutie pe net mai veche, gorgeous mi-a facut trimitere la un text in care J.W. comenta acelasi episod al infrangerii Angliei de catre Ungaria pe Wembley. Doar ascultand inregistrarea de pe youtube mi-ar fi fost imposibil sa identific cum se scrie numele jucatorului ungur. Cred ca ar fi interesanta o discutie, daca Pep Guardiola a venit sau nu cu o inovatie. Daca ne referim strict la asezari in teren, la functiile pe care trebuie sa le indeplineasca fiecare jucator in parte, probabil ca nu. Daca e sa vorbim de fluxul jocului, de triunghiurile de jucatori care se formeaza, de plasarea in teren functie de coechipieri lucrurile se complica. Fara sa fiu fan al Bacelonei am urmarit-o destul de mult in ultimele sezoane. Spunea Fabregas intr-un interviu ca jocul actualei sale echipe e mult mai bine organizat decat la Arsenal. Un exemplu era la constructie, cand in Anglia toata lumea pleaca la atac fara prea multa precautie, nu acelasi lucru intamplandu-se in Spania. Ce spunea Fabregas pot sa confirm prin doua exemple (nu singurele folosite). Cum se transforma un 4-3-3 la Barcelona in 3-4-3? Luam linia de fund formata din Abidal (stanga), Puyol, Pique (centrali), Alves (dreapta) – e un exemplu care poate fi modificat prin introducerea lui Mascherano in locul lui Puyol sau Adriano in locul lui Abidal /nu e foarte important. 1 Prima posibilitate: Alves si Abidal urca in fata – Intre Puyol si Pique coboara Busquets -cei trei formand linia de fund /2 A doua posibiliate (mai complexa)- cand urca Alves, Abidal ramane in spate si invers- niciodata nu urca amandoi in acelasi timp. De mentionat ca in ambele situatii, fundasii centrali trebuie sa se deschida, ajungand destul de des in situatii de fundasi laterali. Interesant de observat, apropo de ce spunea J.W. pe final, e ca intr-adevar pana la introducerea lui Alexis Sanchez (pe la jumatatea reprizei a doua, Barcelona a jucat in ultimul ElClasico, fara un varf veritabil de careu). Tema e destul de lunga si o tabla cu magneti ar face cat o mie de cuvinte:). Un lucru e sigur: Campionatul acesta European nu va aduce nimic nou in tactica.


2012/07/08 at 23:07 | In reply to Retardila.
Posibil ca motivatia tinerilor austrieci, comparativ cu cea a jucatorilor Clujului sa mai fi echilibrat raportul de forte. Legat de Andone, trebuie sa spun ca am fost intr-o oarecare masura dezamagit de rezultatele pe care le-a avut in urma cu doua sezoane la Dinamo. Il asteptasem cu mari sperante, dar singura sa lauda la sfarsit, a fost c-a condus echipa cu cele mai multe goluri din campionat. Ca o parere personala, desi nu vreau sa-mi bag nasul prea mult in bucataria altora, e ca Andone sufera putin de autosuficienta. L-am auzit de mai multe ori atentionandu-i pe altii sa nu-i dea lectii de antrenorat, pentru ca el are 20 de ani de experienta in aceasta meserie. Desigur are dreptate, ce nu inteleg eu totusi e regularitatea cu care repeta: stiu exact unde am gresit sau stim exact unde gresim…trebuie sa remediem (am redat cu aproximatie). Pe de o parte o astfel de atitudine constanta, denota increderea in propria capacitate de observatie, pe de alta parte, as spune ca prin repetare ne indica si o slabiciune in puterea de rezolvare a problemelor (nu e suficient sa le constati si intelegi). In concluzie, am o usoara temere ca Andone are o oarecare lipsa de deschidere pentru diversificarea metodelor de motivare si explicare a propriilor cerinte. Exemplu pentru a ma face inteles: nu e suficient sa le spui fundasilor centrali ca la mingile inalte trebuie sa se pozitioneze unul in spatele celuilat pentru a realiza o buna dublare, trebuie sa si realizezi un exercitiu la antrenament care sa regleze aceasta situatie- la ce distanta se pozitioneaza unul in spatele celuilalt, in functie de situatie cine face acest lucru etc. Desigur scriu la nivelul meu de intelegere si s-ar putea sa fiu destul de departe de adevaratele probleme ale antrenorului CFR-ului. Andone e unul din cei mai buni antrenori din Romania si va avea o buna posibilitate sa demonstreze acest lucru in viitorul imediat apropiat. Practic!

  @assasib, M-ai trimis la cautari pentru ca nu stiu unde sa incadrez temporizarea de care vorbesti. Am doua versiuni, una la nivel de echipa si una la nivel de jucator. Cea la nivel de echipa e un concept ofensiv si l-am intalnit explicat doar in Romania. Pe coaches-ahead.ro de exemplu se spune ca: "Temporizarea functioneaza prin mentinerea posesiei la mijlocul terenului pentru a disloca oponentii din pozitiile lor de baza, si apoi atacind spatiile eliberate, in special prin mingi in spatele liniilor care se formeaza in orice sistem de joc." La nivel individual, conform scolii de antrenori din Spania, temporizarea e vazuta dintr-un cu totul si cu totul alt unghi de vedere. E un concept defensiv definit ca: principiu care consista in a reusi incetinirea jucarii mingii de catre posesorul acesteia pentru a-i pune in dificultate inaintarea sau pasa cu usurinta. Bun, nu stiu daca te interesa. Probabil ca nu. Pentru mine a fost insa un exercitiu interesant si-ti multumesc ca m-ai provocat. Ca o ultima observatie, eu in materialul de mai sus vorbeam de zona principala a apararii (pe care o da de obicei linia de fundasi) care a fost mai retrasa spre finalul meciului. Sunt insa total de acord cu tine si ai surprins foarte bine situatia in expresia: " simteam cum stau la panda intr o pseudoadormire" -Chapeau! 1 Aprilie 2014


2012/07/13 at 16:40 | In reply to Cata.
Cata, mi-e greu sa fiu atat de optimist incat sa cred ca politica de crestere, si mai ales promovare de jucatori, are legatura doar cu o politica sanatoasa la Dinamo. Cred ca are legatura foarte mult si cu excesele financiare fara cap facute inainte, de aici rezultand datorii care-si striga termenele de plata (mi-ar place sa cred ca lipsa transferurilor banoase are legatura cu incercarea conducerii actuale de a ajunge la un bilant 0, sa zicem). Constransi sau nu, cei de la Dinamo par sa dea intr-adevar mai multe oportunitati tinerilor. Pentru ei e o sansa, de care poate alte generatii nu s-au bucurat, dar trebuie sa ne arate cat de bine s-au pregatit (sau au fost pregatiti). Din ce-am vazut pana acum, n-as fi foarte entuziast. Legat de meci. Recunosc ca mi-am luat o pauza de la privit meciuri si n-am vazut nici un amical al nici unei echipe romanesti. Am rasfoit doar primul unsprezece si ce s-a mai comentat pe margine. In primul rand e destul de greu de ghicit cine va intra din primul minut la Dinamo (in amicale nu s-a intrat niciodata cu aceeasi formula). Din acest punct de vedere, ma surprinde putin siguranta lui Andone ca nu poate fi surprins. Numai si prin faptul ca Dinamo a incercat sa joace un 4-3-3, din ce-am inteles, si tot e o abordare cu totul noua fata de anul trecut, cand s-a mers doar pe 4-4-2. Mai la concret, ca sa nu plictisesc, pariurile mele la Dinamo pentru acest meci sunt Curtean si poate Matei. Pentru cei amatori de tactica, ar fi interesant de vazut cum va incerca Bonetti sa rezolve lipsa unui inchizator clasic cum era Kone, in defensiva lui Dinamo. Daca tot s-a testat implementarea 4-3-3 in amicale, banuiesc ca Dinamo va profita de aceasta semicupa pentru a verifica unde s-a ajuns. Desi pe hartie acest sistem e considerat ofensiv, in anumite viziuni, cum cred ca e a lui Bonetti, poate fi un sistem extrem de defensiv. Cum vad meciul? Dinamo va incerca sa absoarba atacurile adversarului si sa puncteze pe conraatac sau faza a doua (cam cum a fost in Cupa cu Rapid).CFR-ul va domina si va demonstra cat de inchegate, sau nu, sunt relatiile de joc pe faza ofensiva si cat de sigura e apararea si pressingul in momentul pierderii posesiei. Pronostic: 1-1 si castiga Dinamo la penalty-uri- a la Bonetti .


Flacăra Vișinie.
Pana iti scrie Kiruj o sa-mi permit sa-ti dau varianta mea de raspuns. In primul rand 4-2-3-1 e un sistem de 4 linii, fata de 4-4-2 care e de trei linii (altfel i s-ar fi spus 4-5-1, sau 4-2-4, sau cum l-am auzit pe “profesorul” Radulescu odata: 6-3-1). Ce inseamna asta? 4-2-3-1 e sistemul unei echipe mai lungi, cu un joc mai vertical bazat in principal pe pasele in profunzime. Intr-un 4-2-3-1 corect aplicat se incearca ajungerea la finalizare din cat mai putine combinatii posibile, jucatorii ofensivi au destul de multa autonomie, iar ajutorul intre linii e mai precar. E un sistem care-ti poate provoca inferioritati numerice pe benzi (mai ales la centrul terenului), dar are de partea sa avantajul vitezei de ajungere la finalizare. De cealalta parte, 4-4-2 e un sistem care pune foarte mult accent pe apropierea si conlucrarea dintre linii, e mai echilibrat ca asezare si favorizeaza stilul de joc combinativ cu pase scurte. In dezavantaj fata de 4-2-3-1, 4-4-2 e un sistem de joc mai lent, datorita acestui fapt ajungandu-se pe cale naturala la folosirea foarte deasa a pasei de-a latul terenului (pentru deschiderea apararii adverse). Ambele sisteme sunt eficiente din punct de vedere defensiv in cazul utilizarii unei linii de aparare joasa (apropiata de careul propriu) spre deosebire de 4-3-3 care e eficient defensiv in cazul unui pressing cat mai sus. Din punct de vedere al calitatilor fizice, 4-2-3-1 cere mai mult decat 4-4-2 jucatorii cu forta explosiva pe faza de atac, in timp ce 4-4-2 cere in special jucatori cu rezistenta la uzura (forta rezistenta). Precizez ca toate aceste observatii au caracter general si se pot modifica in functie de filozofia si viziunea fiecarui antrenor. In mare parte insa, cam pe aici bat tendintele.

2013/08/01 at 12:32
Datorita unei scurte vacante am rarit considerabil accesarea internetului. Observ ca s-a intamplat lucrul acesta exact cand se incinsese aici o discutie draga mie. @Florinaccio, Eram prea mic pe timpul lui Nevio Scala la Parma pentru a intelege amanunte legate de sistemele de joc folosite (inca eram la stadiul- Mama ce gol le-a dat Crespo!! , daca nu cumva el a venit mai tarziu ). Oricum, aruncand o privire pe net am observat ca Parma preluata de Scala a fost cea lasata de Sacchi, marele inovator al fotbalului italian si mondial. S-ar putea ca la originea succesului sa fie putin si aceast amanunt. Chiar daca folosesti 4 fundasi sau 5 fundasi principiile raman aceleasi si asta e una din marile evidente puse in practica de antrenamentele lui Sacchi. @ Kiruj, Nu pot sa nu remarc, ca si in cazul lui Florinaccio ca fata de domniile voastre sunt un microbist la stadiul de invatacel (pasionat ce-i drept). Va multumesc inca odata de comentarii si ne citim si cu alte ocazii.Numai bine.

2014/05/08 at 16:34 | In reply to kiruj.
Kiruj, Multumesc de laude, dar nu e o analiza profesionista. Pentru asta as fi avut nevoie de inregistrarea meciului si mai multe statistici. Cum ceea ce scriu eu se bazeaza mai mult pe memorie, chiar daca in cele mai multe cazuri sunt lucruri certe, inca nu pot avea pretentii de profesionism. Legat de obsevatiile tale. Da, lui 4-2-3-1 poti sa-i mai spui si 4-2-4, daca in loc de 3-1 aduni si inlocuiesti mai simplu doar cu 4. Desigur, discutia ar fi daca prin pozitionarea si sarcinile primite ii putem considera pe Ogbu si Negrut doua varfuri egale. In general, jucatorilor considerati varf singular in 4-2-3-1, li se atribuie de catre antrenori unele din urmatoarele sarcini: activeaza ca pivoti ofensivi (cred ca e un termen mai des intalnit la baschet decat la fotbal) – 1.fixeaza fundasii adversi, inlesnind urcarea colegilor din linia a doua pe spatii libere, sau! sunt distribuitori de pase catre aceeasi jucatori din linia a doua, atunci cand lansarile pe ei ii prind in situatia de avea un coleg mai bine pozitionat pentru patrundere sau finalizare ; / 2. in situatii de contraatac cauta spatiile libere asta putand insemna de multe ori iesirea lor in banda; / 3. activeaza ca varfuri autentice finalizand actiunile ofensive ale echipei lor. In primele doua rouluri descrise de mine, pe care acesti jucatori trebuie sa le indeplineasca se intampla foarte des ca in momentul finalizarii, sa fie mai retrasi decat colegii lor din linia de 3 (de aici poate si tendinta de a-i pune pe toti in aceeasi “oala”). Din punctul meu de vedere Ogbu a indeplinit exact aceste cerinte in meciul cu Dinamo si de aceea l-am diferentiat de Negrut, chiar daca acesta din urma a inscris un gol de varf autentic (din gura portii) si daca nu ma insel tot el s-a batut pt minge cu Balgradean in careu la primul gol. Cred ca Negrut a avut un rol complementar lui Ogbu, dar nu asemanator, si de aceea nu i-as considera varfuri egale . In ceea ce priveste asezarea pe faza defensiva, in general se recunoaste foarte usor asezarea de doua linii de 4, fiecarui aparator corespunzandu-i in plan vertical un mijlocas. Cum n-am observat prea clar aceste coordonate, si data find aglomeratia de la centrul terenului am considerat ca C.F.R.-ul a folosit un 4-5-1 pe partea defensiva. Trebuie sa recunosc ca atunci cand sunt foarte concentrat pe ce face una dintre echipe am probleme cu detectarea exacta a asezarii celeilalte. Cel mai probabil mi-au scapat anumite aspecte din jocul oaspetilor si e foarte bine ca le-ai punctat in comentariul tau. Felicitari inca odata pentru victorie si numai bine !

2014/11/25 at 20:20 | In reply to csongi.
Salutare. Am intrat dupa mult timp sa arunc o privire pe Tribuna si mi-a atras atentia o parte din comentariului tau. Tranzitia aparare-atac ca oricare din celelalte faze ale jocului depinde de modelul de interpretare pe care incearca sa-l imprime antrenorul. In general sunt doua posibilitati pe care se poate insista: o grija sporita pentru pastrarea posesiei (pase scurte, la siguranta, cel mai adesea laterale si care sa scoata mingea din zonele aglomerate pentru a da continuitate atacului,’ a doua faza a tranzitiei pozitive) sau incercarea cu orice pret de a surprinde adversarul deschis si dezorganizat prin pase lungi, verticale executate cat mai rapid cu putinta. Exista in ambele situatii, modele de joc (filozofii daca vrei) riscuri. Cel mai mare desigur ar fi, sa nu se potriveasca calitatilor tehnico-fizice ale echipei. Daca nu s-a facut o astfel de eroare, cum cred ca incerci sa sugerezi, cel mai mare risc al continuarii cu pasa scurta e pierderea mingii intr-o zona apropiata de locul unde se castigase, practic adversarul reluand atacul dintr-o situatie asemanatoare cu cea de la care se plecase ( pentru antrenorii cu ceva mai multa experienta e lucru stiut ca pasele laterale, orizontale pierdute sunt mult mai periculoase pentru propria echipa decat cele verticale). In afara de aceasta, se pierde elementul surpriza. O succesiune de pase care nu cauta imediat profunzimea da sansa contrariului sa se reorganizeze. In cazul tranzitiei pozitive cu accent pe verticalizare si prinderea pe picior gresit a oponentului, riscul este ca rapiditatea cu care se executa pasa lunga in adancime sa-i ia din precizie si clar viziune transformandu-se, asa cum te-ai exprimat si tu, intr-un fel de degajare mai mult sau mai putin intamplatoare, cu sanse mai mult sau mai putin mari de fructificare. Bun. Ce-am scris eu aici e sub nota subiectivismului si a nivelului de cunostiinte personale. Am incercat sa aduc, fara sa spun ca ai sau nu dreptate, ca a fost justa sau nu abordarea lui Miriuta, cateva elemente in plus de ghidare, in descifrarea elementelor tactice pe care orice antrenor ar trebui sa le aiba in vedere dupa parerea mea. Buna tema de dezbatere. Numai bine.

2014/11/28 at 16:08 | In reply to caneto.
Caneto, kiruj, Din ce-am mai citit eu si m-am documentat filozofia de joc e atribuita mai mult antrenorilor. In cazuri exceptionale!,rare, care pot fi destul de usor explicate ea a fost pusa ca emblema pe unele cluburi sau echipe nationale cum ar fi: Ajax, Barcelona, Arsenal, Manchester sau nationala Italiei. Apropo de Barcelona, sunt destul de multi care considera ca jocul sau e total lipsit de spectacol si plictisitor opinand ca face un antijoc prin posesie (una din ideeile lor e ca atata timp cat au mingea nu pot primi gol). Trecand mai departe la definirea tacticii si/sau a strategiei, ca un fapt divers as vrea sa va spun ca in Spania spre exemplu, al doilea termen e folosit doar in cazul fazelor fixe si aproape niciodata la joc, in general. Desi am vazut un singur meci al CFR-ului lui Miriuta, cel cu Dinamo, mi-a atras atentia in mod deosebit un aspect (al filozofiei lui daca vreti ). Ca o norma tactica generala, echipele de fotbal pe atacuri pozitionale se deschid, jucatorii evitand sa fie doi in aceeasi zona.Teoria asta indeamna. In cazul lui Miriuta am obsevat o anomalie din punctul acesta de vedere. Cerea jucatorilor nu sa se departeze si sa ofere optiune de pasa posesorului, ci sa se apropie si sa-i ofere un suport…nu stiu cum sa-i zic…numeric. Practic o aglomerare ofensiva. Ceva in genul rugby-ului unde jucatorul care spinteaza cu mingea are in spate un coleg gata sa-l sustina in cazul in care e placat, impingandu-l de la spate. In mod deosebit situatiile respective au si fost castigatoare pentru CFR si poate ar merita un studiu de caz. Nu stiu daca m-am facut inteles, niste imagini mi-ar fi fost de mare folos. In orice caz, fara sa spun ca ar fi o idee grozava, revolutionara mie mi-a atras atentia si o pastrez in memorie in mod aparte abordarea aceasta. Numai bine.


2015/02/18 at 11:52 | In reply to achilles.
achilles, Multumesc de multumiri. Legat de intrebari si observatii. Programele de care intrebi nu prea exista. In orice caz nu la liber. Fiecare preparator fizic are propria sa baza de date, propriile sale metode care se ghideaza dupa niste principii cum sunt cele pe care le-am enumerat si eu (nu neaparat acestea). Exista baze de date ale cluburilor profesioniste sau firme specializate pe astfel de programe de pregatire fizica, dar nici unele nu-ti vor oferi gratis, mura-n gura aceste informatii. In plus, fiecare echipa, club, competitie au particularitatile sale, uneori schimbandu-se si de la o luna la alta asa ca totul trebuie particularizat. Iti dau un exemplu pe care-l voi mai folosi si de acum incolo. Echipele din Spania folosesc formate de pregatire pentru 2/3 luni de pauza competitionala cu 9-10 de competitie. In Romania formatele acestea nu s-ar potrivi pentru ca noi avem 2 pauze lungi competitionale: cea de iarna si cea de vara. Deci tot ce putem face e sa muncim sa ne alcatuim propriile program de pregatire bazandu-ne pe studiile si informatiile existente, “furand” de la altii, aplicand propria noastra viziune, experimentand. In materialul acesta practic am propus cateva puncte de sprijin generale.

2015/03/27 at 12:34 | In reply to Racheta.
Racheta, Depinde de maiestria fiecaruia sa para ca terenul e mare si usor de patruns sau din contra, stramt si aglomerat. Apoi da, s-ar putea ca misiunea echipei in inferioritate sa fie mai usoara existand un alibi. Ce te faci insa cand ai nevoie sa inscrii, cand rezultatul iti e clar nefavorabil?


2015/03/27 at 12:56 | In reply to kiruj.
kiruj, Exista o idee, un concept defensiv in fotbalul profesionist spaniol pe care am auzit-o enuntata in mai multe forme, dar cu acelasi sens practic. Unii ii spun conditionarea atacului rival, in special prin practicarea maracajului individual la jucatorii cheie adversi. Altii vorbesc de initiativa echipei in aparare prin urcarea liniilor si jocul la offside, practicarea pressingului pe zonele slabe ale contrarului plus ce spuneam mai devreme. Deci o echipa aflata in aparare poate in mod paradoxal si la un nivel mai fin de observatie sa conduca jocul, desi logica ar fi alta. Aruncarea mingilor in careu poate fi provocata daca adversarul in superioritate nu e destul de istet si n-are nervii sa evite o astfel de abordare simplista (cu exceptia situatiei in care jocul acesta ii pune foarte mult in valoare jucatorii). De aceea observam si in scurta meditatie strategica din articol ca un joc vertical nu e de dorit, si e mai bine sa se foloseasca mai mult latimea terenului. Pentru asta ai nevoie insa si de nervi tari, de lipsa de precipitare in raport cu trecerea timpului, de rezistenta la presiunea rezultatului.

@Andy, In opinia mea Dinamo a jucat 4-2-3-1. Iti place sau nu, in toata literatura sau presa de specialitate acesta este recunoscut ca un sistem de sine statator cu specificul si variatiile sale. Personal mi-am exprimat parerea personala asupra acestui sistem in postarea anterioara, iar daca ai curiozitatea si rabdarea sa arunci o privire vei vedea ca originea sa o gasesc in 4-4-2 (cu doi inchizatori si varf retras). In plus, pentru cei carora le plac detaliile ca tine, eu incerc intotdeauna pe langa cifrele aceastea cu liniuta intre ele sa dau cateva explicatii pentru o imagine cat mai exacta (pana la urma cifrele acestea sunt doar niste coordonate care sa ne ajute sa scurtam discutia). Cred ca ti-am raspuns si la intrebare in felul acesta: eu n-am separat niciodata libero-ul de linia de fundasi sau varful retras din linia de atac, dar intotdeauna le-am precizat pozitia. Intr-un interviu recent Danciulescu a recunoscut ca-si intelege situatia de rezerva tocmai prin faptul ca el nu se incadreaza in sistemul de joc pe care Bonetti incearca sa-l implementeze. El a jucat intotdeauna asa cum ai scris si tu al doilea varf sau varf impins. Cred ca interviul cu pricina e inca o dovada ca Dinamo nu mai joaca in acest moment clasicul 4-4-2. In postarea mea mi-am exprimat deja parerea asupra a ce a jucat Danciu asa ca nu mai insist prea mult. Desi are calitati si reflexe pentru posturile amintite mai inainte, el a fost folosit de Bonetti in acest meci ca mijlocas ofensiv (ca suntem noi, Cornel Dinu sau altii de acord, sau nu, e alta discutie). Cat despre contrazicerea lui Cornel Dinu, n-o consider deloc o nebunie. Eu am venit cu argumente si sunt gata sa discut cu oricine pe tema aceasta. Important nu e cine are dreptate, important e ca putem cu totii invata dintr-o astfel de discutie. In incheiere am sa-ti spun ca impartirea in aparatori, mijlocasi si atacanti e utila , dar n-a fost niciodata un sistem de referinta universal pentru cei care au inovat in fotbal. De exemplu primul sistem revolutionar in fotbal a fost celebrul "WM" (Herbert Chapman) care era asezat pe patru linii.3 Septembrie 2012

 @Adrian, Banuiala mea e ca la nervi exprimarea n-a fost prea diplomata. Dar, de acord cu tine, fotbalistii nu sunt niste domnisoare crescute la pension, trebuie sa reziste si unor astfel de abordari. Cu toate astea un conducator trebuie sa dea dovada de echilibru. Nu trebuie sa ridice in slavi la cateva victorii si nici sa-si verse nervii ca un spectator de rand la infrangeri. Ca sa-ti raspund la intrebare; te-ai intalnit cu situatii in care seful sa-ti spuna tie sau unor apropiati de ai tai: Stai cu fundu pe scaun, nu dai la tarnacop ca altii ? sau Nu-ti convine pleaca, am o gramada care abia asteapta sa-ti ia locul. Cum iti pica genul asta de abordari? 29 Mai 2013

@soprer f.c.d, Atletico Madrid in derby-ul de sambata cu Real Madrid a folosit exact acelasi sistem: 4-4-2 cu dublu pivot cum spun spaniolii (doble pivote) -respectiv Boubacar si Tudose la Dinamo. Ca sa joci pe contraatac, echipa trebuie sa aiba un stil defensiv, ceea ce sigur Talnar nu incearca. Daca ar fi asa, fundasii laterali nu ar mai urca cu regularitatea cu care o fac, atacantii n-ar mai primi mingi scurte cu spatele la directia de atac. Deci ma indoiesc ca jocul pe contraatac ar fi marca lui Talnar. Lucrul acesta il puteam spune pe timpul lui Bonetti, cand intr-adevar stilul de joc imprimat echipei era unul defensiv, de asteptare in propria jumatate. In concluzie, cred ca atat poate Dinamo in acest moment sa domine jocul, oricat de ofensiva s-ar dori construtia lui Talnar. Nica nu e accidentat din cate stiu eu, altfel n-ar mai fi trecut pe foaia de joc. Rus a facut un meci decent, n-a iesit in evidenta nici la capitolul greseli, nici la capitolul reusite. E responsabilitatea antrenorului pe cine baga in echipa si pare ca alegerea e facuta in acest caz. Din pacate Talnar nu pare sa tina seama de factorul viitor. Cand o sa aiba Nica sansa sa progreseze si sa creasca daca va fi in continuare rezerva lui Rus? Vorbim totusi de unul din cei mai promitatori tineri fundasi din Romania in opinia mea. 29 Aprilie 2013

 @Domide, Chestia asta cu traseele nu prea se aplica cand ai o echipa care se apara cu toti cei 11 jucatori in ultimii 30 de metri. Aici depinzi foarte mult de mobilitatea si viteza jucatorilor tai, de puterea lor de a-si depasi adversarul prin dribling pe spatii scurte. Nu exista trasee pe care sa le prestabilesti pentru ca adversarul pur simplu nu ti le ofera. Daca ai ghinionul sa dai si de un Iran in care toti jucatorii erau unu si unu (ca niste brazi toti), ti se anuleaza in buna masura si sansele de a lovi prin jocul aerian. Iranul, ca multe alte echipe mici, a lasat o distanta foarte mica intre linii anuland posibilitatile oricarui argentinian de a se strecura acolo si a creea pericol. In fine, ce vreau sa spun, e ca in genul acesta de joc depinzi ca antrenor ( a patit-o si Prandelli ieri) de inspiratia si forma jucatorilor tai in acel moment, mai mult decat orice mic detaliu ai incerca sa speculezi. 21 Iunie 2014

Despre experientele mele

 Daniel, Sunt antrenor asistent (al treilea) si delegat (responsabil in relatia cu arbitrii si echipele adverse in zilele de etapa) la un club semiprofesionist de liga a 5-a. Imi realizez practica de la cursul de antrenor. Deci ca sa-ti raspund la intrebare n-am avea nici o sansa. Ne-ar trebui niste plombe serioase si noua:). Oricum inteleg unde bati si din ce-am vazut cred ca singura sansa a lui Dinamo de a scoate rezultate bune ar fi ca nivelul Ligii Intai sa fie extrem de scazut. 18 Februarie 2015


Sabin, Eu nu sunt un fan pretentios. Daca echipa termina pe 11 sau mai jos ma intristez, dar accept si raman pe pozitii neconditionat. Ma deranjeaza insa foarte mult sa mi se vanda o eventuala castigare a Cupei Nimic ca pe o performanta. Imi jigneste inteligenta si framantarile pentru acest club. 17 Februarie 2015

Salut Valentin. Dimineata aceasta am fost ceva mai ocupat si n-am avut timp sa intru pe mysport.. N-am jucat la FCM Bacau nici macar la juniori. Din cauza c-am fost respins la un trial, nici macar n-am tinut vreodata cu aceasta echipa care din pacate a si disparut intre timp, din ce-am inteles. SC Bacau, sustinuta de consiliul local al orasului care evolueaza in Liga a doua acum, e "urmasa" unei echipe recent infiintata, Mesagerul Bacau. Cariera mea de jucator e nesemnificatiiva, practic inexistenta, netrecand niciodata pragul amatorismului. Pe la 18 ani am renuntat la idee urmand o facultate in Bucuresti. Oricum, am practicat cu mare placere acest sport la nivel de amatori atat in Romania, dar si in Qatar sau Spania, pe unde m-a purtat viata. Sa clarific si situatia mea de antrenor. In acest moment nu antrenez nici o echipa si nici nu caut prea asiduu. Consider ca mai am de invatat si am de gand sa ma inscriu pentru nivelul al doilea al cursului de antrenori in Spania . 18 Iunie 2014

Baieti suntem trei care am prins rezultatul corect al meciului Argentinei Ar trebui sa ne dam mastile la o parte si sa recunoastem blatul pe care l-am regizat, via interlopii din Rusia, via casele de pariuri din China, via ... via... 16 Iunie 2014

@soprer.f.c.d, Nu sunt antrenor de profesie. Anul trecut am aprobat cursurile de antrenor nivel 1 (9 luni prezentiale, 8-10h pe saptamana) ale Federatiei Catalane si am o scurta experienta la nivel de amatori. Poate intr-o zi, in viitor, voi face si o profesie din marea mea pasiune. Critic sau laudativ, despre antrenorii lui Dinamo, oricare au fost ei, am incercat sa scriu mereu cat mai constructiv (ideea sa incercam mereu sa inbunatatim cu idei si teme de discutie munca lor). Stoican nu e o exceptie. 5 Mai 2014

@Bruno Bruno, sunt destul de batran sa fi vazut toate meciurile de care vorbesti, si celor in care Dinamo a castigat le port o amintire foarte frumoasa. Eu stiu ce inseamna din mijlocul galeriei un derby Dinamo-Steaua 2-1, gol Grigorie in prelungiri, stiu si un Steaua-Dinamo 1-0 in finala cupei cu Hagi marcator din afara careului vazut la televizor cu pumnii stransi. Stiu ce inseamna tot spectrul starilor de moment incepand de la euforie si ajungand la agonie. N-am degete la maini sa-ti spun cate derby-uri am vazut de pe stadion. Dar nu despre cine a vazut si facut mai multe e vorba. Tu incurci lucrurile. In prima interventie imi compari printr-un exercitiu de imaginatie un meci care n-a existat si nu va exista (cel dintre Real si Barcelona din Antalya) si unul foarte posibil pe National Arena intre Dinamo si Steaua cu 55 000 de suporteri. Ai vazut ultimul El Clasico? Ai vazut atmosfera de pe NouCamp? Pai hai sa comparam cu acest meci, daca tot vrem sa avem o baza de discutie. Asa pot sa-ti dau si eu exemplu intre un meci Dinamo- Steaua in Antalya si unul Albacete -Mirandes pe un Bernabeu plin. Hai sa comparam mere cu mere. Cu exemplele din meciuri din sezoane indepartate iar amesteci lucrurile. Ce legatura au partidele pe care le-am enumerat si eu si tu cu situatia actuala? Destul de putin. Eu zic sa nu cadem in capcana de a trai din trecut si de a da lectii doar pentru ca am asistat la niste meciuri. Asta ne poate impiedica sa vedem situatia actuala de fapt, cu bune si rele. Asa cum am spus si in text, repet: faptul ca avem un campionat cu miscari si rezultate stranse si schimbari de lideri nu-l face mai valoros. Pana la urma plecasem de la afirmatia lui Birindelli. Amintirile si trairile noastre n-au nimic de-a face cu valoarea si spectacolul actual, sunt doua teme de discutie diferite. Nu e neaparat nevoie sa avem puncte de vedere comune, dar macar sa vorbim despre aceleasi lucruri, nu inchipuite,nu din trecut. 25 Aprilie 2012, 16:47

  2013/03/27 at 16:42 | In reply to Retardila.
Am eu o amintire, care nu-i nici din Ardeal, nici din anii ’60, dar mi se pare amuzanta. Aveam vreo 14,15 ani si jucam la juniori. La un meci, nu mai conteaza adversarul, ne trezim ca aveau pe unul mai tuciuriu in echipa cu doua capuri mai mare decat toti. La sfarsit, spre stupoarea noastra, il vedem ca fuge fericit nevoie mare in tribune, ia un bebe din bratele unei fete, il pupa parinteste si-i zice: Bei Gigel manca-ti-as, las’ ca te face tata fotbalist si pe tine!

2012/12/03 at 12:28
Mersi de corectura. Stii cum e cu numele asta al echipei din Ungaria? M-am dus odata chemat pentru un job de-o zi. Si ne prezentam la biroul sefului de echipa eu, un indian, si-un chinez (exact ca intr-un banc). Ne pune ala sa ne prezentam si da sa scrie intr-un registru. Dupa ce ne aude pe fiecare spunandu-ne numele se incrunta, arunca pixul a lehamite si zice: Nu puteati sa aveti si voi nume normale
ca : Jordi, Josep, Xavi??…:)

  Daniel, Antrenori spanioli : Guardiola (chiar daca el se considera catalan), Unay Emery (un basc) si Ernesto Valverde. Apoi. Multumesc de urari, esti dragut, dar realist vorbind sunt la doua vieti distanta de nivelul de care scrii. Fata de alte domenii, in fotbal notarietatea cantareste foarte mult pentru un antrenor (mai presus de cunostiinte si abilitati). 18 Iunie 2014


2012/12/03 at 11:06
Salutare. Acum ceva multi ani in urma, Man.United juca o dubla de calificare in Champions League cu echipa campiona a vecinilor nostri unguri, Ferencvaros. In mod miraculos la Budapesta echipa gazda invinge si antrenorul sau are o declaratie de 5 stele la sfarsit. Reproduc cu aproximatie din memorie: Daca jucam de 10 ori cu Manchester, probabil pierdem de 9 ori si odata facem egal. Se pare insa ca meciul de astazi a fost al 11-lea .Multa bafta CFR-ului si vizionare placuta, urmeaza filmul
 anului.

Domide, O pilda cu doi luptatori de aikido. Novicele trebuia sa atace, iar maestrul sa se apere si sa-l neutralizeze. Primul tot ataca, al doilea se apara si-l trantea sau ii ducea mana la spate fara mila, provocandu-i tot felul de vanatai si dureri. in gandul sau novicele spunea: la naiba, nu poate fi mai omenos maestrul, nu poate s-o lase mai moale... Dupa ani si ani de practica a realizat ca frica de vanatai si dureri l-a facut sa-si imbunatateasca abilitatile, sa progreseze. Cand a venit randul sau, a aplicat aceeasi tehnica nemiloasa cu invataceii lui. Pentru a-i ajuta, nu pentru a le face rau. 9 Iulie 2014 


2012/09/15 at 02:21 | In reply to amne.
Amne, in primul rand sa nu uit. Legat de ultimul nostru dialog aveam o recomandare de facut. La sectiunea video de pe tribuna am pus intr-un comentariu un link pentru un documentar legat de centrul national de fotbal francez Clairefontaine (cel mai tare documentar fotbalistic vazut de mine pana acum). Are dezavantajul ca e in franceza, dar garantez ca merita vazut-e fabulos.http://www.youtube.com/watch?v=lh-2EzHfWaQ. Ma bate gandul sa-l traduc, asa mult imi place:)). Glumesc, e prea lung. Doi- meciul acesta, Dinamo-CFR are o conotatie speciala, pentru ca-mi face mare placere sa comentam pe marginea lui indiferent de care parte a baricadei suntem (spre deosebire de alte infruntari am gasit cu cine s-o fac ). Mi-a facut placere sa scriu aceasta “avancronica”, dar mi-ar fi greu sa o fac meci de meci. Imi ocupa si asa destul de mult timp sa-mi scriu obsevatiile postpartide. Apropo. Incepusem sa scriu la materialul de mai sus si m-am trezit dupa 2 ore ca o luasem rau pe campii, scriind despre influentele dintre sistemele de joc si superioritatea unora in fata altora (pff ce plictiseala:) ).Oricum, multumesc ca m-ai recomandat. Cine stie, poate incep si eu acum, la batranete, sa socializez mai mult cu “catzaii” mei:). Hmm, mi s-a deschis link-ul cateva secunde si nu-mi mai pot lua ochii. Cred ca-l vad a treia oara:)


2012/06/23 at 22:29 | In reply to de-a dura lex.
Pe vremuri urmaream pe teletextul RaiUno informatiile update zilnic ale echipelor italiene din Seria A. Si in afara de obisnuitele informatii legate de accidentari, suspendari, zvonuri, declaratii de presa, apareau la mijlocul saptamanii(miercuri, joi) aproape la toate echipele fara exceptie rezultatele unor meciuri amicale cu echipe din ligile de semi profesionisti sau chiar amatori. Rezultatele erau de genul: 5-1, 11-0, 6-2…victorii lejere. Cred ca meciurile acestea sunt pentru descarcarea tensiunii jucatorilor in urma unei perioade de acumulari fizice si pentru ruperea de ultimul meci in vederea urmatorului (saptamana dintre doua meciuri reprezinta o microperioada de pregatire cu etapele ei pana la urma) . Deasemeni un astfel de meci reprezinta granita dintre perioada de pregatire fizica dura si trecerea la o pregatire axata mai mult pe “fineturi” tactice. A notat foarte bine si albusibiu – a fost un meci de “desclestare”, in care tactica nu are relevanta.


  2012/06/17 at 13:55 | In reply to caneto.
Intotdeauna vor aparea unii cu idei nastrusnice. De aceea regulamentul va fi mereu un camp de plantat noi indicatii. Cine stie, o fi existand si un teren cu dimensiunile pe care le spui tu.Si mai interesant ar fi, sa existe un administrator glumet care sa faca terenul cu “Lungimea” de 85 si “Latimea” de 90. Eu la juniori, ma antrenam pe un teren secundar, despre care aveam motive destul de serioase sa credem ca ar fi in forma de trapez. Culmea e ca pe vreme rea, ca sa protejeze gazonul principal, acolo jucam meciurile ( Aoleoo, iar ne baga asta pe Trapez! ).


  2012/05/26 at 22:50 | In reply to gica10.
Apropo de fenomenul “Ultras” din Romania. Mi-a placut comentariul citit, al unui suporter dinamovist mai in varsta (se poate transfera si fanilor altor echipe) intr-o discutie despre lipsa spectatorilor din Stefan cel Mare. Si omul acesta spunea, ca el nu mai merge la stadion de ani de zile, de cand au aparut acesti “ultrasi”- acesti tineri teribilisti, care au impresia ca daca-si injura mai tare adversarii sunt cei mai mari fani ai echipei. Si inainte se mai fluiera la stadion, se mai arunca cate o injuratura, dar in general oamenii erau mai relaxati, isi vedeau de semintele lor, de glumitele si intepaturile cu prietenii. Daca e sa ma intrebi pe mine, fenomenul “Ultras” in Romania a aparut in anii ’90, cand societatea noastra era mai vulnerabila ca oricand, importand in general cam ce era mai colorat si de fatada din Occident. Asa s-a ajuns ca grupurile de suporteri (galeriile) bucurestene, urmate de cele din tara, sa copie modelul italian. Pentru cine isi aminteste, campionatul italian era printre singurele transmise de o televiziune din Romania ( Guarda i vinci! Prou ti vi!- redare fonetica). Legat de cluburile cu datorii mari, asta e o discutie mai generala in Europa. De situatii ca cele pe care le-ai descris se “bucura”, si cluburile de frunte din Turcia sau chiar Real Madrid din Spania. Implicatiile sociale sunt insa, atat de mari, incat e putin probabil sa vedem decizii ale politicului si justitiei radicale, in cazul lor. Imi inchipui ca n-o sa fie tocmai Romania cea care da un exemplu pozitiv in acest sens, din pacate. Probleme sunt peste tot (ieri la finala Cupei celui mai iubit personaj din Spania de catre catalani si basci s-a pus cea mai scurta varianta a imnului national-25 de secunde! -pentru a nu se da timp prea mult pentru huiduielile unui intreg stadion ) parca la noi totusi, discutiile au un nivel … o sa-i zic destul de scazut, ca sa nu ma intind.