2012/06/10 at 22:45 | In reply to caneto.
Intr-o discutie pe net mai veche, gorgeous mi-a facut trimitere la un text in care J.W. comenta acelasi episod al infrangerii Angliei de catre Ungaria pe Wembley. Doar ascultand inregistrarea de pe youtube mi-ar fi fost imposibil sa identific cum se scrie numele jucatorului ungur. Cred ca ar fi interesanta o discutie, daca Pep Guardiola a venit sau nu cu o inovatie. Daca ne referim strict la asezari in teren, la functiile pe care trebuie sa le indeplineasca fiecare jucator in parte, probabil ca nu. Daca e sa vorbim de fluxul jocului, de triunghiurile de jucatori care se formeaza, de plasarea in teren functie de coechipieri lucrurile se complica. Fara sa fiu fan al Bacelonei am urmarit-o destul de mult in ultimele sezoane. Spunea Fabregas intr-un interviu ca jocul actualei sale echipe e mult mai bine organizat decat la Arsenal. Un exemplu era la constructie, cand in Anglia toata lumea pleaca la atac fara prea multa precautie, nu acelasi lucru intamplandu-se in Spania. Ce spunea Fabregas pot sa confirm prin doua exemple (nu singurele folosite). Cum se transforma un 4-3-3 la Barcelona in 3-4-3? Luam linia de fund formata din Abidal (stanga), Puyol, Pique (centrali), Alves (dreapta) – e un exemplu care poate fi modificat prin introducerea lui Mascherano in locul lui Puyol sau Adriano in locul lui Abidal /nu e foarte important. 1 Prima posibilitate: Alves si Abidal urca in fata – Intre Puyol si Pique coboara Busquets -cei trei formand linia de fund /2 A doua posibiliate (mai complexa)- cand urca Alves, Abidal ramane in spate si invers- niciodata nu urca amandoi in acelasi timp. De mentionat ca in ambele situatii, fundasii centrali trebuie sa se deschida, ajungand destul de des in situatii de fundasi laterali. Interesant de observat, apropo de ce spunea J.W. pe final, e ca intr-adevar pana la introducerea lui Alexis Sanchez (pe la jumatatea reprizei a doua, Barcelona a jucat in ultimul ElClasico, fara un varf veritabil de careu). Tema e destul de lunga si o tabla cu magneti ar face cat o mie de cuvinte:). Un lucru e sigur: Campionatul acesta European nu va aduce nimic nou in tactica.
2012/07/08 at 23:07 | In reply to Retardila.
Posibil ca motivatia tinerilor austrieci, comparativ cu cea a jucatorilor Clujului sa mai fi echilibrat raportul de forte. Legat de Andone, trebuie sa spun ca am fost intr-o oarecare masura dezamagit de rezultatele pe care le-a avut in urma cu doua sezoane la Dinamo. Il asteptasem cu mari sperante, dar singura sa lauda la sfarsit, a fost c-a condus echipa cu cele mai multe goluri din campionat. Ca o parere personala, desi nu vreau sa-mi bag nasul prea mult in bucataria altora, e ca Andone sufera putin de autosuficienta. L-am auzit de mai multe ori atentionandu-i pe altii sa nu-i dea lectii de antrenorat, pentru ca el are 20 de ani de experienta in aceasta meserie. Desigur are dreptate, ce nu inteleg eu totusi e regularitatea cu care repeta: stiu exact unde am gresit sau stim exact unde gresim…trebuie sa remediem (am redat cu aproximatie). Pe de o parte o astfel de atitudine constanta, denota increderea in propria capacitate de observatie, pe de alta parte, as spune ca prin repetare ne indica si o slabiciune in puterea de rezolvare a problemelor (nu e suficient sa le constati si intelegi). In concluzie, am o usoara temere ca Andone are o oarecare lipsa de deschidere pentru diversificarea metodelor de motivare si explicare a propriilor cerinte. Exemplu pentru a ma face inteles: nu e suficient sa le spui fundasilor centrali ca la mingile inalte trebuie sa se pozitioneze unul in spatele celuilat pentru a realiza o buna dublare, trebuie sa si realizezi un exercitiu la antrenament care sa regleze aceasta situatie- la ce distanta se pozitioneaza unul in spatele celuilalt, in functie de situatie cine face acest lucru etc. Desigur scriu la nivelul meu de intelegere si s-ar putea sa fiu destul de departe de adevaratele probleme ale antrenorului CFR-ului. Andone e unul din cei mai buni antrenori din Romania si va avea o buna posibilitate sa demonstreze acest lucru in viitorul imediat apropiat. Practic!
@assasib, M-ai trimis la cautari pentru ca nu stiu unde sa incadrez temporizarea de care vorbesti. Am doua versiuni, una la nivel de echipa si una la nivel de jucator. Cea la nivel de echipa e un concept ofensiv si l-am intalnit explicat doar in Romania. Pe coaches-ahead.ro de exemplu se spune ca: "Temporizarea functioneaza prin mentinerea posesiei la mijlocul terenului pentru a disloca oponentii din pozitiile lor de baza, si apoi atacind spatiile eliberate, in special prin mingi in spatele liniilor care se formeaza in orice sistem de joc." La nivel individual, conform scolii de antrenori din Spania, temporizarea e vazuta dintr-un cu totul si cu totul alt unghi de vedere. E un concept defensiv definit ca: principiu care consista in a reusi incetinirea jucarii mingii de catre posesorul acesteia pentru a-i pune in dificultate inaintarea sau pasa cu usurinta. Bun, nu stiu daca te interesa. Probabil ca nu. Pentru mine a fost insa un exercitiu interesant si-ti multumesc ca m-ai provocat. Ca o ultima observatie, eu in materialul de mai sus vorbeam de zona principala a apararii (pe care o da de obicei linia de fundasi) care a fost mai retrasa spre finalul meciului. Sunt insa total de acord cu tine si ai surprins foarte bine situatia in expresia: " simteam cum stau la panda intr o pseudoadormire" -Chapeau! 1 Aprilie 2014
2012/07/13 at 16:40 | In reply to Cata.
Cata, mi-e greu sa fiu atat de optimist incat sa cred ca politica de crestere, si mai ales promovare de jucatori, are legatura doar cu o politica sanatoasa la Dinamo. Cred ca are legatura foarte mult si cu excesele financiare fara cap facute inainte, de aici rezultand datorii care-si striga termenele de plata (mi-ar place sa cred ca lipsa transferurilor banoase are legatura cu incercarea conducerii actuale de a ajunge la un bilant 0, sa zicem). Constransi sau nu, cei de la Dinamo par sa dea intr-adevar mai multe oportunitati tinerilor. Pentru ei e o sansa, de care poate alte generatii nu s-au bucurat, dar trebuie sa ne arate cat de bine s-au pregatit (sau au fost pregatiti). Din ce-am vazut pana acum, n-as fi foarte entuziast. Legat de meci. Recunosc ca mi-am luat o pauza de la privit meciuri si n-am vazut nici un amical al nici unei echipe romanesti. Am rasfoit doar primul unsprezece si ce s-a mai comentat pe margine. In primul rand e destul de greu de ghicit cine va intra din primul minut la Dinamo (in amicale nu s-a intrat niciodata cu aceeasi formula). Din acest punct de vedere, ma surprinde putin siguranta lui Andone ca nu poate fi surprins. Numai si prin faptul ca Dinamo a incercat sa joace un 4-3-3, din ce-am inteles, si tot e o abordare cu totul noua fata de anul trecut, cand s-a mers doar pe 4-4-2. Mai la concret, ca sa nu plictisesc, pariurile mele la Dinamo pentru acest meci sunt Curtean si poate Matei. Pentru cei amatori de tactica, ar fi interesant de vazut cum va incerca Bonetti sa rezolve lipsa unui inchizator clasic cum era Kone, in defensiva lui Dinamo. Daca tot s-a testat implementarea 4-3-3 in amicale, banuiesc ca Dinamo va profita de aceasta semicupa pentru a verifica unde s-a ajuns. Desi pe hartie acest sistem e considerat ofensiv, in anumite viziuni, cum cred ca e a lui Bonetti, poate fi un sistem extrem de defensiv. Cum vad meciul? Dinamo va incerca sa absoarba atacurile adversarului si sa puncteze pe conraatac sau faza a doua (cam cum a fost in Cupa cu Rapid).CFR-ul va domina si va demonstra cat de inchegate, sau nu, sunt relatiile de joc pe faza ofensiva si cat de sigura e apararea si pressingul in momentul pierderii posesiei. Pronostic: 1-1 si castiga Dinamo la penalty-uri- a la Bonetti
.Flacăra Vișinie.
Pana iti scrie Kiruj o sa-mi permit sa-ti dau varianta mea de raspuns. In primul rand 4-2-3-1 e un sistem de 4 linii, fata de 4-4-2 care e de trei linii (altfel i s-ar fi spus 4-5-1, sau 4-2-4, sau cum l-am auzit pe “profesorul” Radulescu odata: 6-3-1). Ce inseamna asta? 4-2-3-1 e sistemul unei echipe mai lungi, cu un joc mai vertical bazat in principal pe pasele in profunzime. Intr-un 4-2-3-1 corect aplicat se incearca ajungerea la finalizare din cat mai putine combinatii posibile, jucatorii ofensivi au destul de multa autonomie, iar ajutorul intre linii e mai precar. E un sistem care-ti poate provoca inferioritati numerice pe benzi (mai ales la centrul terenului), dar are de partea sa avantajul vitezei de ajungere la finalizare. De cealalta parte, 4-4-2 e un sistem care pune foarte mult accent pe apropierea si conlucrarea dintre linii, e mai echilibrat ca asezare si favorizeaza stilul de joc combinativ cu pase scurte. In dezavantaj fata de 4-2-3-1, 4-4-2 e un sistem de joc mai lent, datorita acestui fapt ajungandu-se pe cale naturala la folosirea foarte deasa a pasei de-a latul terenului (pentru deschiderea apararii adverse). Ambele sisteme sunt eficiente din punct de vedere defensiv in cazul utilizarii unei linii de aparare joasa (apropiata de careul propriu) spre deosebire de 4-3-3 care e eficient defensiv in cazul unui pressing cat mai sus. Din punct de vedere al calitatilor fizice, 4-2-3-1 cere mai mult decat 4-4-2 jucatorii cu forta explosiva pe faza de atac, in timp ce 4-4-2 cere in special jucatori cu rezistenta la uzura (forta rezistenta). Precizez ca toate aceste observatii au caracter general si se pot modifica in functie de filozofia si viziunea fiecarui antrenor. In mare parte insa, cam pe aici bat tendintele.
2013/08/01 at 12:32
Datorita unei scurte vacante am rarit considerabil accesarea internetului. Observ ca s-a intamplat lucrul acesta exact cand se incinsese aici o discutie draga mie. @Florinaccio, Eram prea mic pe timpul lui Nevio Scala la Parma pentru a intelege amanunte legate de sistemele de joc folosite (inca eram la stadiul- Mama ce gol le-a dat Crespo!!
, daca nu cumva el a
venit mai tarziu ). Oricum, aruncand o privire pe net am observat ca Parma
preluata de Scala a fost cea lasata de Sacchi, marele inovator al fotbalului
italian si mondial. S-ar putea ca la originea succesului sa fie putin si aceast
amanunt. Chiar daca folosesti 4 fundasi sau 5 fundasi principiile raman
aceleasi si asta e una din marile evidente puse in practica de antrenamentele lui
Sacchi. @ Kiruj, Nu pot sa nu remarc, ca si in cazul lui Florinaccio ca fata de
domniile voastre sunt un microbist la stadiul de invatacel (pasionat ce-i
drept). Va multumesc inca odata de comentarii si ne citim si cu alte
ocazii.Numai bine.2014/05/08 at 16:34 | In reply to kiruj.
Kiruj, Multumesc de laude, dar nu e o analiza profesionista. Pentru asta as fi avut nevoie de inregistrarea meciului si mai multe statistici. Cum ceea ce scriu eu se bazeaza mai mult pe memorie, chiar daca in cele mai multe cazuri sunt lucruri certe, inca nu pot avea pretentii de profesionism. Legat de obsevatiile tale. Da, lui 4-2-3-1 poti sa-i mai spui si 4-2-4, daca in loc de 3-1 aduni si inlocuiesti mai simplu doar cu 4. Desigur, discutia ar fi daca prin pozitionarea si sarcinile primite ii putem considera pe Ogbu si Negrut doua varfuri egale. In general, jucatorilor considerati varf singular in 4-2-3-1, li se atribuie de catre antrenori unele din urmatoarele sarcini: activeaza ca pivoti ofensivi (cred ca e un termen mai des intalnit la baschet decat la fotbal) – 1.fixeaza fundasii adversi, inlesnind urcarea colegilor din linia a doua pe spatii libere, sau! sunt distribuitori de pase catre aceeasi jucatori din linia a doua, atunci cand lansarile pe ei ii prind in situatia de avea un coleg mai bine pozitionat pentru patrundere sau finalizare ; / 2. in situatii de contraatac cauta spatiile libere asta putand insemna de multe ori iesirea lor in banda; / 3. activeaza ca varfuri autentice finalizand actiunile ofensive ale echipei lor. In primele doua rouluri descrise de mine, pe care acesti jucatori trebuie sa le indeplineasca se intampla foarte des ca in momentul finalizarii, sa fie mai retrasi decat colegii lor din linia de 3 (de aici poate si tendinta de a-i pune pe toti in aceeasi “oala”). Din punctul meu de vedere Ogbu a indeplinit exact aceste cerinte in meciul cu Dinamo si de aceea l-am diferentiat de Negrut, chiar daca acesta din urma a inscris un gol de varf autentic (din gura portii) si daca nu ma insel tot el s-a batut pt minge cu Balgradean in careu la primul gol. Cred ca Negrut a avut un rol complementar lui Ogbu, dar nu asemanator, si de aceea nu i-as considera varfuri egale . In ceea ce priveste asezarea pe faza defensiva, in general se recunoaste foarte usor asezarea de doua linii de 4, fiecarui aparator corespunzandu-i in plan vertical un mijlocas. Cum n-am observat prea clar aceste coordonate, si data find aglomeratia de la centrul terenului am considerat ca C.F.R.-ul a folosit un 4-5-1 pe partea defensiva. Trebuie sa recunosc ca atunci cand sunt foarte concentrat pe ce face una dintre echipe am probleme cu detectarea exacta a asezarii celeilalte. Cel mai probabil mi-au scapat anumite aspecte din jocul oaspetilor si e foarte bine ca le-ai punctat in comentariul tau. Felicitari inca odata pentru victorie si numai bine !
2014/11/25 at 20:20 | In reply to csongi.
Salutare. Am intrat dupa mult timp sa arunc o privire pe Tribuna si mi-a atras atentia o parte din comentariului tau. Tranzitia aparare-atac ca oricare din celelalte faze ale jocului depinde de modelul de interpretare pe care incearca sa-l imprime antrenorul. In general sunt doua posibilitati pe care se poate insista: o grija sporita pentru pastrarea posesiei (pase scurte, la siguranta, cel mai adesea laterale si care sa scoata mingea din zonele aglomerate pentru a da continuitate atacului,’ a doua faza a tranzitiei pozitive) sau incercarea cu orice pret de a surprinde adversarul deschis si dezorganizat prin pase lungi, verticale executate cat mai rapid cu putinta. Exista in ambele situatii, modele de joc (filozofii daca vrei) riscuri. Cel mai mare desigur ar fi, sa nu se potriveasca calitatilor tehnico-fizice ale echipei. Daca nu s-a facut o astfel de eroare, cum cred ca incerci sa sugerezi, cel mai mare risc al continuarii cu pasa scurta e pierderea mingii intr-o zona apropiata de locul unde se castigase, practic adversarul reluand atacul dintr-o situatie asemanatoare cu cea de la care se plecase ( pentru antrenorii cu ceva mai multa experienta e lucru stiut ca pasele laterale, orizontale pierdute sunt mult mai periculoase pentru propria echipa decat cele verticale). In afara de aceasta, se pierde elementul surpriza. O succesiune de pase care nu cauta imediat profunzimea da sansa contrariului sa se reorganizeze. In cazul tranzitiei pozitive cu accent pe verticalizare si prinderea pe picior gresit a oponentului, riscul este ca rapiditatea cu care se executa pasa lunga in adancime sa-i ia din precizie si clar viziune transformandu-se, asa cum te-ai exprimat si tu, intr-un fel de degajare mai mult sau mai putin intamplatoare, cu sanse mai mult sau mai putin mari de fructificare. Bun. Ce-am scris eu aici e sub nota subiectivismului si a nivelului de cunostiinte personale. Am incercat sa aduc, fara sa spun ca ai sau nu dreptate, ca a fost justa sau nu abordarea lui Miriuta, cateva elemente in plus de ghidare, in descifrarea elementelor tactice pe care orice antrenor ar trebui sa le aiba in vedere dupa parerea mea. Buna tema de dezbatere. Numai bine.
2014/11/28 at 16:08 | In reply to caneto.
Caneto, kiruj, Din ce-am mai citit eu si m-am documentat filozofia de joc e atribuita mai mult antrenorilor. In cazuri exceptionale!,rare, care pot fi destul de usor explicate ea a fost pusa ca emblema pe unele cluburi sau echipe nationale cum ar fi: Ajax, Barcelona, Arsenal, Manchester sau nationala Italiei. Apropo de Barcelona, sunt destul de multi care considera ca jocul sau e total lipsit de spectacol si plictisitor opinand ca face un antijoc prin posesie (una din ideeile lor e ca atata timp cat au mingea nu pot primi gol). Trecand mai departe la definirea tacticii si/sau a strategiei, ca un fapt divers as vrea sa va spun ca in Spania spre exemplu, al doilea termen e folosit doar in cazul fazelor fixe si aproape niciodata la joc, in general. Desi am vazut un singur meci al CFR-ului lui Miriuta, cel cu Dinamo, mi-a atras atentia in mod deosebit un aspect (al filozofiei lui daca vreti
). Ca o norma tactica
generala, echipele de fotbal pe atacuri pozitionale se deschid, jucatorii
evitand sa fie doi in aceeasi zona.Teoria asta indeamna. In cazul lui Miriuta
am obsevat o anomalie din punctul acesta de vedere. Cerea jucatorilor nu sa se departeze
si sa ofere optiune de pasa posesorului, ci sa se apropie si sa-i ofere un
suport…nu stiu cum sa-i zic…numeric. Practic o aglomerare ofensiva. Ceva in
genul rugby-ului unde jucatorul care spinteaza cu mingea are in spate un coleg
gata sa-l sustina in cazul in care e placat, impingandu-l de la spate. In mod
deosebit situatiile respective au si fost castigatoare pentru CFR si poate ar
merita un studiu de caz. Nu stiu daca m-am facut inteles, niste imagini mi-ar
fi fost de mare folos. In orice caz, fara sa spun ca ar fi o idee grozava,
revolutionara mie mi-a atras atentia si o pastrez in memorie in mod aparte
abordarea aceasta. Numai bine.2015/02/18 at 11:52 | In reply to achilles.
achilles, Multumesc de multumiri. Legat de intrebari si observatii. Programele de care intrebi nu prea exista. In orice caz nu la liber. Fiecare preparator fizic are propria sa baza de date, propriile sale metode care se ghideaza dupa niste principii cum sunt cele pe care le-am enumerat si eu (nu neaparat acestea). Exista baze de date ale cluburilor profesioniste sau firme specializate pe astfel de programe de pregatire fizica, dar nici unele nu-ti vor oferi gratis, mura-n gura aceste informatii. In plus, fiecare echipa, club, competitie au particularitatile sale, uneori schimbandu-se si de la o luna la alta asa ca totul trebuie particularizat. Iti dau un exemplu pe care-l voi mai folosi si de acum incolo. Echipele din Spania folosesc formate de pregatire pentru 2/3 luni de pauza competitionala cu 9-10 de competitie. In Romania formatele acestea nu s-ar potrivi pentru ca noi avem 2 pauze lungi competitionale: cea de iarna si cea de vara. Deci tot ce putem face e sa muncim sa ne alcatuim propriile program de pregatire bazandu-ne pe studiile si informatiile existente, “furand” de la altii, aplicand propria noastra viziune, experimentand. In materialul acesta practic am propus cateva puncte de sprijin generale.
2015/03/27 at 12:34 | In reply to Racheta.
Racheta, Depinde de maiestria fiecaruia sa para ca terenul e mare si usor de patruns sau din contra, stramt si aglomerat. Apoi da, s-ar putea ca misiunea echipei in inferioritate sa fie mai usoara existand un alibi. Ce te faci insa cand ai nevoie sa inscrii, cand rezultatul iti e clar nefavorabil?
2015/03/27 at 12:56 | In reply to kiruj.
kiruj, Exista o idee, un concept defensiv in fotbalul profesionist spaniol pe care am auzit-o enuntata in mai multe forme, dar cu acelasi sens practic. Unii ii spun conditionarea atacului rival, in special prin practicarea maracajului individual la jucatorii cheie adversi. Altii vorbesc de initiativa echipei in aparare prin urcarea liniilor si jocul la offside, practicarea pressingului pe zonele slabe ale contrarului plus ce spuneam mai devreme. Deci o echipa aflata in aparare poate in mod paradoxal si la un nivel mai fin de observatie sa conduca jocul, desi logica ar fi alta. Aruncarea mingilor in careu poate fi provocata daca adversarul in superioritate nu e destul de istet si n-are nervii sa evite o astfel de abordare simplista (cu exceptia situatiei in care jocul acesta ii pune foarte mult in valoare jucatorii). De aceea observam si in scurta meditatie strategica din articol ca un joc vertical nu e de dorit, si e mai bine sa se foloseasca mai mult latimea terenului. Pentru asta ai nevoie insa si de nervi tari, de lipsa de precipitare in raport cu trecerea timpului, de rezistenta la presiunea rezultatului.
@Andy, In opinia mea Dinamo a jucat 4-2-3-1. Iti place sau nu, in toata literatura sau presa de specialitate acesta este recunoscut ca un sistem de sine statator cu specificul si variatiile sale. Personal mi-am exprimat parerea personala asupra acestui sistem in postarea anterioara, iar daca ai curiozitatea si rabdarea sa arunci o privire vei vedea ca originea sa o gasesc in 4-4-2 (cu doi inchizatori si varf retras). In plus, pentru cei carora le plac detaliile ca tine, eu incerc intotdeauna pe langa cifrele aceastea cu liniuta intre ele sa dau cateva explicatii pentru o imagine cat mai exacta (pana la urma cifrele acestea sunt doar niste coordonate care sa ne ajute sa scurtam discutia). Cred ca ti-am raspuns si la intrebare in felul acesta: eu n-am separat niciodata libero-ul de linia de fundasi sau varful retras din linia de atac, dar intotdeauna le-am precizat pozitia. Intr-un interviu recent Danciulescu a recunoscut ca-si intelege situatia de rezerva tocmai prin faptul ca el nu se incadreaza in sistemul de joc pe care Bonetti incearca sa-l implementeze. El a jucat intotdeauna asa cum ai scris si tu al doilea varf sau varf impins. Cred ca interviul cu pricina e inca o dovada ca Dinamo nu mai joaca in acest moment clasicul 4-4-2. In postarea mea mi-am exprimat deja parerea asupra a ce a jucat Danciu asa ca nu mai insist prea mult. Desi are calitati si reflexe pentru posturile amintite mai inainte, el a fost folosit de Bonetti in acest meci ca mijlocas ofensiv (ca suntem noi, Cornel Dinu sau altii de acord, sau nu, e alta discutie). Cat despre contrazicerea lui Cornel Dinu, n-o consider deloc o nebunie. Eu am venit cu argumente si sunt gata sa discut cu oricine pe tema aceasta. Important nu e cine are dreptate, important e ca putem cu totii invata dintr-o astfel de discutie. In incheiere am sa-ti spun ca impartirea in aparatori, mijlocasi si atacanti e utila , dar n-a fost niciodata un sistem de referinta universal pentru cei care au inovat in fotbal. De exemplu primul sistem revolutionar in fotbal a fost celebrul "WM" (Herbert Chapman) care era asezat pe patru linii.3 Septembrie 2012
@Adrian, Banuiala mea e ca la nervi exprimarea n-a fost prea diplomata. Dar, de acord cu tine, fotbalistii nu sunt niste domnisoare crescute la pension, trebuie sa reziste si unor astfel de abordari. Cu toate astea un conducator trebuie sa dea dovada de echilibru. Nu trebuie sa ridice in slavi la cateva victorii si nici sa-si verse nervii ca un spectator de rand la infrangeri. Ca sa-ti raspund la intrebare; te-ai intalnit cu situatii in care seful sa-ti spuna tie sau unor apropiati de ai tai: Stai cu fundu pe scaun, nu dai la tarnacop ca altii ? sau Nu-ti convine pleaca, am o gramada care abia asteapta sa-ti ia locul. Cum iti pica genul asta de abordari? 29 Mai 2013
@soprer f.c.d, Atletico Madrid in derby-ul de sambata cu Real Madrid a folosit exact acelasi sistem: 4-4-2 cu dublu pivot cum spun spaniolii (doble pivote) -respectiv Boubacar si Tudose la Dinamo. Ca sa joci pe contraatac, echipa trebuie sa aiba un stil defensiv, ceea ce sigur Talnar nu incearca. Daca ar fi asa, fundasii laterali nu ar mai urca cu regularitatea cu care o fac, atacantii n-ar mai primi mingi scurte cu spatele la directia de atac. Deci ma indoiesc ca jocul pe contraatac ar fi marca lui Talnar. Lucrul acesta il puteam spune pe timpul lui Bonetti, cand intr-adevar stilul de joc imprimat echipei era unul defensiv, de asteptare in propria jumatate. In concluzie, cred ca atat poate Dinamo in acest moment sa domine jocul, oricat de ofensiva s-ar dori construtia lui Talnar. Nica nu e accidentat din cate stiu eu, altfel n-ar mai fi trecut pe foaia de joc. Rus a facut un meci decent, n-a iesit in evidenta nici la capitolul greseli, nici la capitolul reusite. E responsabilitatea antrenorului pe cine baga in echipa si pare ca alegerea e facuta in acest caz. Din pacate Talnar nu pare sa tina seama de factorul viitor. Cand o sa aiba Nica sansa sa progreseze si sa creasca daca va fi in continuare rezerva lui Rus? Vorbim totusi de unul din cei mai promitatori tineri fundasi din Romania in opinia mea. 29 Aprilie 2013
@Domide, Chestia asta cu traseele nu prea se aplica cand ai o echipa care se apara cu toti cei 11 jucatori in ultimii 30 de metri. Aici depinzi foarte mult de mobilitatea si viteza jucatorilor tai, de puterea lor de a-si depasi adversarul prin dribling pe spatii scurte. Nu exista trasee pe care sa le prestabilesti pentru ca adversarul pur simplu nu ti le ofera. Daca ai ghinionul sa dai si de un Iran in care toti jucatorii erau unu si unu (ca niste brazi toti), ti se anuleaza in buna masura si sansele de a lovi prin jocul aerian. Iranul, ca multe alte echipe mici, a lasat o distanta foarte mica intre linii anuland posibilitatile oricarui argentinian de a se strecura acolo si a creea pericol. In fine, ce vreau sa spun, e ca in genul acesta de joc depinzi ca antrenor ( a patit-o si Prandelli ieri) de inspiratia si forma jucatorilor tai in acel moment, mai mult decat orice mic detaliu ai incerca sa speculezi. 21 Iunie 2014
No comments:
Post a Comment