Despre juniori

2012/06/19 at 20:17
Salutare. Interesanta tema aleasa. Eu o sa fiu putin impotriva curentului desi in mare parte nu am ce sa contrazic. E adevarat ca unii jucatori straini aduc un plus de valoare (asta se intampla peste tot in lume), o mentalitate mai sanatoasa si pot fi un exemplu pentru jucatorii romani (ii pot trage dupa ei). Pana aici de acord. Acum o sa ma transform putin in aparatorul “citatului”(nu sunt sigur daca e) din ultima parte a articolului. Bineinteles ca jucatorul strain il concureaza pe jucatorul roman si daca e mai valoros sau mai ieftin il inlocuieste. Daca e sa privim ca intr-o economie de piata libera, conceptul suna bine si democratic. Fortand putin nota e ca si in cazul unei beri nemtesti, ieftine si de calitate care matura de pe rafturile supermarcheturilor toate marcile autohtone si pe care doar una suedeza o mai poate concura eventual (produsul folosit in exemplu nu e foarte important si e primul venit in minte, poate nu cel mai nimerit, ideea cred ca se intelege totusi). Inainte sa evaluam fotbalistul roman ca scump si supus perfectionarii trebuie sa vedem si handicapurile (inclusiv faptul ca impresarii ii cresc pretul nejustificat punandu-i greu la incercare vointa astfel) pe care le are el in dezvoltarea sa. Daca noi romanii n-o s-o facem, nici o alta natie n-o va face in locul nostru. N-o sa fac lista lipsurilor din pregatirea unui copil si apoi adolescent fotbalist din Romania. Aveti toti tangenta cu fenomenul si stiti macar din auzite, daca nu din traite care sunt acestea. Poate n-ar fi rea o discutie si pe tema aceasta. Probabil v-ati prins ca ideea spre care bat, e ca pe undeva concurenta jucator strain- jucator roman nu e tocmai echitabila. Pentru un tanar jucator roman s-ar putea ca strainul venit din Franta sa ramana mereu la stadiul de exemplu si niciodata de coleg, pentru ca lui nu i se vor acorda niciodata conditiile pe care le-a avut fotbalistul venit din Hexagon. Nu ma refer numai la echipamente si materiale aici, cat la antrenori de juniori bine pregatiti si stimulati financiar suficient. Ce legatura au strainii adusi la o echipa cu centrele de tinere sperante ale clubului? Banii. Unui patron sau adminstratii i se va parea la un moment dat mai simplu si poate ma ieftin sa investeasca doar in straini gata pregatiti si sa renunte la a mai astepta sa-i creasca vreo stea in propria gradina. Economic o astfel de strategie s-ar putea, prin rezultate, sa dea mai multe roade pe termen scurt, insa pe termen lung se poate ajunge si la criza (transferurile sunt pana la urma niste pariuri cu cota mai mica sau mai mare). In fine, m-am cam lungit. As da doua exemple de “asa nu” si “asa da”. Pe de o parte Steaua si-a desfiintat centrul de juniori, pastrand doar ce-i obliga Federatia si traieste doar din cumparari si vanzari de jucatori, pe de alta Barcelona a fost si va ramane o echipa care isi permite aducerea unor super jucatori, dar la umbra si exemplul lor n-a renuntat niciodata la ccresterea si educarea unor talente proprii si iata ce generatie a creeat acum. In concluzie, as spune ca “citatul” nu e lipsit de sens si cu atat mai putin fals. Daca nu creezi conditii juniorilor tai, degeaba le aduci exemple de peste hotare. Ele nu vor face decat sa inlocuiasca incet, incet jucatorii romani. Ma bucur sa vad ca nu sunt singurul care cred ca nu jucatorul roman in sine e problema, ci cei care-l inconjoara in formarea sa ( patroni, actionari, impresari, antrenori….). Scuze ca m-am lungit. M-a prins ideea articolului. Mi-e si frica sa recitesc ce-am scris. Probabil e un talmes balmes si lipsesc o multime de virgule .


 2012/06/20 at 00:03 | In reply to de-a dura lex.
” da, e naspa sa nu creezi conditii juniorilor tai.” Pana la urma de ce si pentru cine e naspa sa nu creezi conditii juniorilor tai? Daca un club are posibilitatea sa importe jucatori valorosi din afara, asa obtinandu-se performante care multumesc si fanii unde e problema?
E naspa chiar pentru copii aia pe care nu-i prea-i mai baga nimeni in seama. Si da, asta tine de patroni si presedinti nepriceputi si egoisti.
De fapt problema mea nu e aducerea strainilor, cat comparatia dintre ei si autohtoni si superficialitatea cu care sunt tratate uneori problemele pregatirii ultimilor. Jucatorii romani trebuie sa se perfectioneze, suntem de acord. Dar cum? Ti se pare suficient sa citeasca un interviu cu Piccolo si sa-l vada jucand odata la doua saptamani in Gruia?
Jucatorul roman e scump si slab fotbalistic. Usor de constatat. De ce e scump? Pentru ca are un impresar si un club destul de smechere sa-l supraevalueze si foarte important, un cumparator destul de nepriceput si prost incat sa si plateasca (prost e cel care plateste, nu cel care cere). Eticheta aceasta insa, care incepe sa se lipeasca din ce in ce mai evident de jucatorul roman va contine cat de curand si pretul corect. O sa aiba grija piata sa regleze dezechilibrul acesta. Deja nu prea mai gasesti patroni in Romania dispusi sa-si ia tepe la nesfarsit.
Bun. Aducerea de straini are multe beneficii. E evident acest lucru. Eu cred totusi ca are si o latura periculoasa. Creeaza un alibi pentru patronii nepriceputi in a gestiona un centru de juniori performant. Daca n-ai putea sa aduci straini, ai fi obligat sa te zbati, sa faci cumva sa cresti tu fotbalisti valorosi. Nu pledez pentru intoarcerea in preistorie. Vreau doar sa evidentiez ca putem cadea intr-o euforie daunatoare, crezand ca aducerea strainilor va insemna doar progres pe termen lung.
Cred ca pana la urma e cam asa: cu sau fara straini problemele in formarea jucatorilor romani ar exista oricum, cum bine spui. Depinde de intelepciunea patronilor, presedintilor daca aducerea de fotbalisti din afara va ajuta sau dauna fenomenului.

 2012/06/20 at 00:20 | In reply to caneto.Intr-un club cu o gandire sanatoasa da, cele doua sectoare sunt distincte si da, au nevoie de investitii concomitente. Dar in realitatea Romaniei se aplica? Cam cat la suta din banii alocati transferurilor reprezinta banii cheltuiti cu centrul de juniori ai Vasluiului sa zicem? Ce salarii au antrenorii de copii? La cate turnee sunt sponsorizati sa participe? Si as mai avea multe curiozitati de genul acesta. Trebuie sa admiti caneto ca tentatia in a miza ca la ruleta doar pe jucatori cu un CV cat decat valoros in detrimentul unor juniori e foarte mare. Se gandeste cineva si la aspectul acesta cand lauda Vasluiul pentru transferuri? Ce sa exporti, cand foarte multi copii au antrenori care au jucat fotbal acum 20 de ani si din cei 10 milioane cat castiga abia le ajunge sa puna o paine pe masa, ce sa mai vorbesc de abonamente la reviste de specialitate si participarea la simpozioane care sa-i mentina la curent cu ultimele tendinte. Si atunci cum sa concureze jucatorul roman cu cel din Spania? Poate doar cativa norocosi sa mai ajunga si la export.

2012/06/20 at 15:44 | In reply to caneto.
Nu am deraiat, pentru ca eu am plecat de la “citatul” in care se spune ca aducerea strainilor poate dauna cresterii de jucatori autohtoni. Daca nu stim sa manageriem aducerea acestor straini, vom ajunge ca si in alte domenii sa fim doar o piata de desfacere. Daca noi romanii n-am avea un record negativ in astfel de experiente, poate nu mi-as face atatea griji. De ce toate marile cluburi europene au super centre de juniori si investesc un procent foarte mare din buget in ele? N-ar putea si ele sa se bazeze, cum zici tu, pe scoli de fotbal private ca cele ale lui Hagi, Gica Popescu…? Cat despre perioada ce urmeaza junioratului, continui sa cred si repet ca problema nu tine numai de valoare ci si de conditiile pe care le-au avut si ce-au fost invatati.


  2012/06/20 at 21:45 | In reply to caneto.
Corect. Pana la cresterea copiilor, mizezi pe straini. Problema sa si cresti copii intre timp, care-ti garanteaza viitorul in cazul in care n-o sa mai fii asa inspirat la transferuri (i se poate intampla oricui).CFR-ul a cantarit foarte bine oferta de pe piata romaneasca de jucatori si a mizat corect pe una din afara. Rezultatele au confirmat alegearea facuta si nu contesta nimeni asta. Daca nu esti un Gigi Becali care sa crezi ca le stii pe toate, dar de fapt sa nu stii nimic si nu pleci urechea la tot felul de “specialisti” n-o sa dai niciodata un puhoi de bani pe niste jucatori romani de valoare indoielnica. Daca nu esti Cristi Borcea, un sentimentalist nepriceput, la stadiul de suporter de galerie, n-o sa readuci niciodata jucatori romani esuati pe la echipe fara nume important in Europa. Dar asta n inseamna ca doar astea sunt solutiile. Nu, poti sa te straduiesti sa'ti cresti propriile produse si daca dupa ceva ani inca n-ai reusit sa-ti pui niste semne de intrebare si sa schimbi ceva. Buna observatia lui Dezerbi cu lipsurile tactice cu care vin juniorii nostri la echipele mari. O ultima precizare pentru ca uitasem, monitorii de fotbal (voluntarii) am precizat ca nu sunt considerati antrenori.


 2012/06/22 at 16:39 | In reply to de-a dura lex.de-a dura lex, Multumesc pentru completari. Sunt lucruri la care merita meditat. Legat de utilitatea laudelor, exemplul era in ambele sensuri. Laudele sunt intr-adevar importante, chiar daca persoana care le primeste are mai mult aspiratii materiale. Ai nuantat rolul lor de feeedback foarte bine. Trebuie sa fim atenti la un aspect (fie ca manager, fie ca antrenor) – adaptarea functie de cei carora le adresam. Uite, eu stiu cazul unei persoane care isi face foarte bine treaba la servici si a primit mereu aprecieri pozitive, evaluari trimestriale excelente, vorbe frumoase in fiecare zi si chiar are mereu poza cea mai de frunte la panoul cu angajatul lunii. La inceput a fost incantata de aprecieri, i-au dat un impuls sa se implice si sa se straduiasca si mai mult. Insa timpul a trecut, salariul a ramas acelasi, de prime nici gand, iar nodul in gat cel mai mare a fost cand s-au facut niste promovari prin firma. A ajuns sa considere poza aceea de la panou un fel de bataie de joc. E un caz mai extrem, dar se mai intampla. Deci trebuie sa existe un echilibru. Legat de identitatea sarcinii, cred ca in mod evident golul se distinge ca fiind contributia cea mai vizibila. De aici rezulta o dificultate pentru antrenor in a convinge copii sa evolueze pe posturi diferite, pentru ca toti vor sa dea gol, cam asta-i tot ce inteleg ei la inceput. Apoi ai intuit foarte bine cat de importante sunt laudele pentru copii (desigur nu exagerate si niciodata! nemeritate). Daca antrenorul de copii are un avantaj fata de restul antrenorilor, atunci acesta este: copilul nu are motivatii externe, materiale, acestea apar odata cu inaintarea in varsta. Un copil poate fi foarte bine motivat doar vorbindu-i, fara sa-i bagi un cec gras in buzunar.

  2012/06/22 at 16:59
M-am gandit si eu la tema aceasta . Cred ca pe undeva, noi romanii purtam in noi o samanta de subapreciere interioara. Asistam foarte des si participam la discutii in care vorbim negativ despre noi ca natie. Poate pe undeva lucrul acesta ne afecteaza fara sa ne dam seama. Incepem daca nu sa credem, macar sa ne indoim in adancurile fiintei noastre ca am fi valorosi. Si samanta asta isi rodeste fructul chiar in momentele acestea de care pomenesti, competitii majore. Cred ca nu stim sa le dam suficienta incredere tinerilor, pentru ca nici noi, cei din jurul lor, nu credem pana la capat in ei. Sarim imediat sa-i laudam exagerat pentru o semifinala (semiperformanta), admitand astfel in mod subtil ca nici la aceea nu speram. Indiferent de cauze, bine ca mai exista si exceptii. Ele trebuie sa ne inspire si incurajeze.

2012/06/23 at 01:07 | In reply to fox fire.
fox fire, Mi-ai ridicat mingea la fileu cu exemplul de la bazinul de inot. O sa dau si eu doua exemple pentru a evidentia un of al meu, legat de mentalitatea si stilul de lucru al multor antrenori de sport din Romania. Am avut ocazia anul trecut, in calitate de spectator, sa particip la un turneu pentru juniori la care luau parte echipele ,printre altele, Barcelonei, Atletico, Ajax, Manchester, ca sa le enumar pe cele mai importante (poate chiar am sa scriu despre impresiile mele de atunci). Am urmarit bineinteles cu mare curiozitate componenta si comportamentul antrenorilor lui Manchester, de exemplu. In primul rand erau patru: doi in picioare (probabil principalul si secundul) vorbeau in permanenta intrei ei, o domnisoara destul de discreta si un alt tip de culoare care printre altele arunca mereu spre cei veniti la margine, bidonase de Isostar. Despre ultimul dintre ei e legat primul meu exemplu. Tipul acesta, nu stiu exact ce rol avea, dar va asigur ca pustii lui United il iubeau foarte mult (erau grupele de 12 ani) . Le facea din ochi, batea palma cu ei, facea glume, mereu cu zambetul pe buze, mereu cu o incurajare, era o placere sa-l privesti cum interactioneaza cu copii. Era atat de spontan si jovial incat nu te-ai fi mirat daca la un moment dat ar fi scos niste bile din buzunar si ar fi inceput sa faca niste jonglerii sau alte giumbuslucuri. Bineinteles ca dupa meci a plecat spre vestiare cu un pusti pe umeri (era un munte de om si dupa cum a lovit de vreo doua ori mingea am mari motive sa cred ca fusese un fotbalist valoros la viata lui) cu doi de mana si altii in jur, toti topaind veseli si intrebandu-l daca au jucat bine. Ok. Si-al doilea exemplu e de undeva din Romania de la un meci de juniori la care n-am avut inima sa rezist prea mult, de frica sa nu reusesc, sa ma abtin de la a ramane un simplu spectator neutru. Un antrenor foarte agitat. Hai Ioane, degajeaza dracu mingea aia odata! Bai Sorine tu esti nesimtit?!! Bai baiatule, dau cu tine de pamant! Bai boule, ti-am spus sa nu te misti de langa ala! George sa vezi ce-ti rup eu capu ca si-asa n-ai nimic in el! Hai Pipo ca te bag, poate faci tu o branza mai mare ca Vasilescu e praf azi. Unde-ai dormit Vasilescu ieri noapte? Numa fetite aveti in cap! (nu cred sa fi avut baietii aceia mai mult de 14 ani). Bun. Un antrenor isteric, care-si varsa frustrarile pe niste copii. Nu exista nici o scuza, indiferent de situatia ta materiala sau problemele de alta natura sa injuri un copil, mai ales din postura de antrenor (injuraturile nu le-am mai mentionat ca nu-mi permit pe site-ul acesta, dar vi le inchipuiti voi cu usurinta). Dar stiti ce m-a uluit si marcat mai mult decat comportamentul antrenorului( la acela ma asteptam, e aproape o constanta in amintirile mele de junior) la meciul acela? Atitudinea muta si impasibila a parintilor care stateu in spatele bancii de rezerve. Ba inca lui Vasilescu, taica-su mai avea putin si-i dadea o palma de fata cu toata lumea.

  2012/06/24 at 11:05 | In reply to GRadu.
Apropo de Bundesliga si de faptul ca antrenorii de acolo ti-au zis ca fara bucuria de a juca, un copil nu poate ajunge la nivelul cel mai inalt. Mi-a ramas in minte raspunsul lui Felix Magath, intrebat fiind de Marcel Raducanu, de ce nu prea prinde echipa Deac, la Shalke04. Si raspunsul sau cu aproximatie a fost cam acesta: Pentru ca nu zambeste la antrenamente! Iata ce mult se leaga lucrurile, iata ce lucruri simple in aparenta, ne pot afecta performantele. Mi se pare ca ceea ce-ai scris tu si raspunsul lui Magath ne indica destul de clar una din slabiciunile noastre. Odata identificata nu ramane decat sa existe bunavointa, sa fie corectata si rezultatele preagatirii tinerilor nostri se vor inbunatati.

  2012/06/24 at 20:08 | In reply to de-a dura lex.
Intr-un interviu, Hagi spunea c-a citit intr-o carte de specialitate ca un fotbalist isi poate imbunatati tehnica pana la 28 de ani. Chiar el marturisea ca la 35 de ani a invatat si pregatit un dribling special pe care sa-l puna in practica in finala Supercupei Europei.N-am reusit sa dau de lucrarea respectiva, dar il cred pe cuvant. Pentru ca tot a comentat si GRadu, mi-am amintit ca in Germania, spre deosebire de alte tari, junioratul se prelungea pana peste 20 de ani, un jucator fiind considerat ajuns la deplinatatea maturitatii fotbalistice in jurul varstei de 24 de ani. Nu stiu daca lucrurile s-au mai schimbat intre timp. Tot legat de tehnica, e interesanta marturia multor jucatori care trec prin perioade lungi de accidentare. I-am auzit pe multi ca practic reinvata nu numai sa atinga mingea, dar si sa sa-si coordoneze miscarile pentru a se deplasa. Din punctul meu de vedere un jucator care a trecut prin stagiile normale de pregatire isi stabileste nivelul tehnic undeva in jurul varstei de 20 de ani. De acolo se mai poate progresa cu cateva procente, dar nu vor mai fi salturi spectaculoase. Ce poate influenta cariera unui jucator in bine sau in rau din acel moment, e pshicul, intelegerea tactica si pregatirea fizica. A! si norocul:)(daca n-a avut pana atunci). Intrebarea nu e prosteasca si sunt enorm de multi oameni care si-ar dori sa stie raspunsul. Cred ca e genul de intrebare care nu-si va gasi niciodata un raspuns sigur si concret. Va ramane mereu deschisa studiului.

Ma bucura foarte mult tema articolului tau si imi place titlul. Ai punctat foarte bine necesitatea si plusurile pe care le poate aduce echipa a doua si posibile cauze ale esecului acestui proiect de pana acum. Macar acum in pauza competitionala sa ne mai aducem aminte si de mezinii familiei unui club de fotbal si cei care au grija de ei. As adauga o viziune mai personala, la tema aceasta a echipelor de juniori ale unui club. Multi pun investitia in centrul de copii pe seama profitabilitatii financiare, plecand de la ideea ca un club de fotbal puternic trebuie sa reprezinte o afacere de succes. Si daca centrul e pe minus, desi s-a investit serios in el, atunci sangerarea capitalului trebuie inchisa. O astfel de abordare are o logica sanatoasa, dar sufoca una din componentele umane si sociale ale unui club de fotbal. Putem fi noi suporterii sustinatorii unei astfel de abordari reci pana in panzele albe? Putem vedea noi acesti copii doar niste cifre in preajma plusului sau al minusului? Faptul ca pustii acestia poarta tricoul unei echipe de mici si in jurul lor se urzesc povesti pe care nu le vor uita niciodata si-i vor tine legati sufleteste nu conteaza? Sa luam exemplul lui Chealsea, clubul londonez devenit capriciul unui miliardar rus, care-si permite sa ia tepe impresionante cumparand jucatori ca Mutu, Shevchenko si mai nou Torres. De ce ar mai avea nevoie un astfel de club de centru de juniori? De ce ar mai avea nevoie de echipe de juniori atata timp cat isi permite sa cumpere fara efort aproape orice star de pe piata de fotbalisti? Pentru componenta sociala pe care o reprezinta acest centru, pentru sutele de rude ale copiilor, pentru miile de fani apropiati ai echipei, pentru traditie si fidelizare. De ce noi fanii nu putem merge pana la capat cu abordarea corect economica de care aminteam la inceput? Pentru ca si noi la randul nostru putem cadea victima ei. Pana la urma si noi putem fi considerati niste pioni ai profitului impartiti pe categorii gen: platitori de bilete, telespectatori, cititori de presa scrisa si online… Si daca la un moment dat se decide ca suntem mai profitabili in fata televizorului decat pe stadion atunci acesta ar putea fi si inchis, desfiintat.E doar un exemplu. Cu putina aritimetica rece rastorni societati care exista de mii de ani. Sa nu se creada ca as fi adeptul unor strategii falimentare. Nu . Vreau doar sa armonizam conceptele sau macar sa nu le punem in antiteza.

  2012/06/30 at 00:24 | In reply to albusibiu.
Teoretic suna bine planul lui Dinamo, dar stii ce ma gandeam Alex? Oare n-ar fi mai bine inainte sa punem in practica idei din acestea occidentale, sa fim siguri c-am inteles cum functioneaza? Patronii nostri au impresia si pretentia ca fotbalistii sa se formeze de la sine probabil, altfel nu-mi explic esecul generatiilor din ultimii ani. Uite un exemplu, ca tot se discuta foarte mult de posibile si imposibile transferuri de portughezi. Oare ei cum pot sa-i produca pe banda rulanta? Oare ar fi o investitie prea riscanta si o pierdere prea mare daca ai trimite 2,3 antrenori de incredere la o formare teoretica, dar mai ales practica la fata locului timp de un an ? Zic si eu:).


 2012/07/02 at 16:23 | In reply to Retardila.
,Obiectivul principal al antrenorilor de juniori este sa ofere o cat mai completa preagatire tehnica ,tactica si fizica juniorilor, astfel incat la sfarsitul junioratului sa aiba sanse cat mai mari de a face o cariera in acest sport. Victoriile din meciuri si competitii ar trebui sa fie obiective secundare. Din pacate din egoism sau nepricepere sau amandoua multi antrenori si parinti isi concentreaza toata atentia pe meciul de duminica preagatirea juniorului fiind astfel foarte mult afectata.

2012/07/04 at 16:38
Simpatic pustiul din clip, asa cum sunt si comentariile din ciclul : Ionica ai bagat gol azi? Nu stiu de ce-ti mai dau sa manaci, ca nici o bucurie nu-mi faci.

  2013/04/30 at 12:48 | In reply to fox fire.
Interesanta intrebare. O sa incerc sa raspund luand ca reper 23 de ani ( >18 e prea general). Profesional vorbind aceasta varsta e chiar propice pentru o “crestere”. In Germania de exemplu, din cate stiu eu, trecerea de la juniorat la seniori se facea in jurul varstei de 21, 22 de ani (nu stiu exact cum e acum). Prin “crestere” profesionala eu inteleg trecerea de la statul de junior sau amator la cel profesionist (jucator cu contract) sau progresul la un nivel profesional superior (salariu mai mare-criteriu financiar, un campionat mai puternic-criteriu sportiv / functie de obiectivele fiecaruia). Bineinteles un astfel de salt, nu tine doar de valoarea jucatorului respectiv ci si de expunerea si reprezentarea pe care o are. In general aceasta varsta e o perioada critica (ultimul tren) in trecerea la profesionism, daca lucrul acesta nu s-a realizat anterior, cu mentiunea din nou ca expunerea e esentiala. Am totusi o banuiala ca intrebarea ta s-ar putea sa nu fi vizat doar progresul profesional, cat mai ales pe cel sportiv. Si aici raspunsul meu e pozitiv. La 23 de ani nu mai poti creste fizic decat daca in perioadele anterioare pregatirea a fost inadecvata. Practic exista o marja mica a cresterii calitatilor motrice necesare fotbalului, dar raman deschise progresului calitatile cognitive. Pentru a simplifica o sa fac o paralela: un jucator la aceasta varsta nu-si poate inbunatati semnificativ viteza de deplasare, dar isi poate inbunatati, datorita experientei, viteza de reactie, prin anticipatie. Factori care ar putea produce aceasta “crestere” ar fi: o noua provocare (trecerea la o echipa mai performanta), un antrenor nou cu o alta perspectiva, un declic mental al jucatorului insusi etc. Dupa cum vezi, progresul sportiv de la 23 de ani in sus il leg in primul rand de experienta acumulata care ajuta anticipatiei, implicit vitezei de reactie.

 
2013/07/03 at 11:29
Multumesc tuturor de aprecieri in primul rand.
@kiruj, Am comentat mai demult la un articol despre situatia foarte proasta a fotbalului juvenil din Romania invocand putinele mijloace si in consecinta proasta pregatire a antrenorilor romani (noroc ca exista entuziasti care se descurca pe cont propriu ) pentru care Liga si Federatia nu fac aproape nimic. Am incercat sa dau exemplul Spaniei, pe care-l cunosc din experienta, aduncand in discutie cursurile de antrenori, deschise aici oricarui pasionat dispus la un efort financiar, de timp si mental destul de important. Mi-a scris cineva, intr-un fel confirmandu-mi situatia din Romania, ca aceste cursuri ar fi doar pentru a lua banii antrenorilor sau celor care vor sa devina. Aici ne-a adus modul de organizare al fotbalului romanesc din pacate: cursurile de antrenor nu mai au nici o valoare, nimeni nu le da importanta. De ce oare? Se cam stie. Nu acelasi lucru se poate spune in Spania. Faptul ca l-a cursuri poate accesa aproape orice doritor dispus sa intruneasca conditiile de mai sus, faptul ca exista un numar foarte mare de echipe la toate categorile de varsta care au nevoie anual de antrenori, monitori, voluntari face ca participarea in activitati de antrenorat sa fie foarte mare. Vorbesc de mii, poate chiar zeci de mii de persoane care au incecat la un moment dat pe propria piele sa antreneze o grupa de copii, au incercat pe propria piele sa faca un curs din cele despre care tot am amintit. In consecinta respectul lor pentru meseria de antrenor de fotbal vine din implicare, din experienta. Se constientizeaza mult mai bine aici cat de lunga e distanta intre a spune, de exemplu: trebuie lucrate relatiile de joc, creiate automatismele / si realizarea lor in practica.
@SeaMan, Din pacate filmuletele video pentru fiecare actiune tactica sau de joc colectiv ne-au fost doar prezentate la clasa, nu si date acasa. Legat de formarea antrenorilor romani. Poate nu sunt eu destul de informat, dar senzatia mea e ca se face foarte putin pentru pregatirea lor. Poti aduce specialisti din afara sau poti promova trimiterea de antrenori romani si profesori de antrenori la specializare in strainatate. Specialistii acestia din afara de care vorbesc sa li se asigure conditii sa stea cel putin unul, doi ani in care sa-si predea temeinic cunostiintele- nu doar pentru seminarii de 2,3 zile care se termina invariabil cu vanzarea de carti si brosuri. Evident ceva se poate face, insa mi se pare ca e mai simplu sa fii comod (niste cursuri de forma pe foarte multi bani reali) sa te complaci intr-o situatie calduta si sa dai vina pe atitudinea copiilor sau pe faptul ca vezi doamne nu se mai naste o noua generatie de aur. Dar pe copii astia cu carentele lor fotbalistice si de comportament cine i-a educat, cine i-a antrenat, cine i-a promovat? Problema pregatirii jucatorului roman pleaca in primul rand cred eu, de la problemele antrenorilor sai de-a lungul formarii.


2013/07/04 at 12:05
Asa cum spuneam, acesti tineri sportivi sunt rodul societatii in care s-au format. Din pacate in ultimii ani, poate si din vina lui, imaginea si pretigiul antrenorului de juniori romani s-a degradat destul de mult. Parintii nu mai au incredere in el, lui ii e probabil lehamite de conditiile in care lucreaza, celor din varful fotbalului care ar putea interveni si reglementa situatia aceasta putin le pasa si uite asa ne invartim intr-un cerc vicios. Indignarea si dezgustul meu incep din momentul in care ii vezi pe sefii Ligii si ai Federatiei plangandu-se ca vezi doamne, nu vine nimic din urma (de parca fotbalistii s-ar produce de la sine, le dai o minge, le explici doua trei chestii si gata, e numai treaba lor cum se descurca). Ultimii care ar trebui sa se planga sunt domnii din frunte, se cunosc ei care.

2013/07/04 at 12:28 | In reply to thedarkside.
@thedarside, Dintr-o familie de intelectuali se poate naste un sportiv de performanta la fel de bine cum dintr-o familie de sportivi se poate naste un fin intelectual. Nu cred in impartirea aceasta pe caste si o consider total nesanatoasa intr-o societate libera. Cred ca cel mai bun criteriu in promovarea individului intr-un domeniu sunt dorinta si aptitudinile acestuia (la fel de importante amandoua). Ma si gandesc cu tristete cator copii li s-ar anula visul de a deveni fotbalisti, doar pentru ca nu s-au nascut intr-o familie afiliata breslei. Sincer iti spun ca m-a intristat foarte mult opinia ta ca la sportul de performanta nu se poate baga oricine si trebuie sa ai cateva generatii de sportivi in familie in spate ca sa poti spera. Mi se pare ca nepotismul si lipsa de sanse egale s-a infipt atat de adanc in constiinta noastra incat nu mai stim sa-l indentificam si-am inceput sa-l acceptam ca pe o normalitate.