Dinamo-Steaua (pentru antrenori si pasionati)

Am pastrat obiceiul arhaic de a-mi pune egoul in joc cand vine vorba de meciurile lui Dinamo. Marti am intrerupt pe la mijloc o frumusete de semifinala de cupa Germaniei intre Dormund si Bayern pentru a vedea chinul de la Targu Jiu. Acolo Dinamo a practicat un 4-4-2 impietrit in contemplare exact ca si atitudinea antrenorului ei. Norocul meu a fost ca echipele germane au intrat in prelungiri, putand astfel vedea finalul intens si dramatic al meciului care merita mai multa atentie.
Revenind la derby, as incepe cu primul unsprezece din care au lipsit Elhamed si Bilinsky. Fara sa cunosc senzatiile din timpul antrenamentelor as fi foarte curios sa aflu ce l-a impus de exemplu pe Cristescu titular in fata israelianului. Aportul sau defensiv superior? Jocul bun pe care l-a facut in etapa precedenta, din aceeasi saptamana de la Pandurii? E un jucator de perspectiva care merita mai multe sanse pentru a fi rodat? Dar pe Cosmin Matei sau Lazar ce i-a impus titulari in fata "stranierilor" de care aminteam?
Oricare ar fi motivele, s-a demonstrat dupa intrarea lui Elhamed si Bilinski, ca Dinamo a tinut pana in acel moment doi dintre cei mai buni jucatori ofensivi pe care ii are in lot pe banca de rezerve.  Din ce a declarat Flavius Stoican mutarile acestea ar fi intrat intr-un soi de strategie, in care cei amintiti trebuiau sa aduca "un plus in repriza a doua"-am incheiat citatul. E ca si cum, prin comparatie, pastrand evident proportiile, Jurgen Klopp  l-ar tine pe Reus rezerva in fata lui Bayern pentru a-l introduce in repriza a doua sa aduca un "plus".
In opinia mea, in genul acesta de meciuri, de batalii decisive, "de razboi total" daca vreti, trebuie sa fortezi cu ce ai mai bun la dispozitie de la inceput. Asta bineinteles daca victoria e dorinta ta principala. Din punctul acesta de vedere mi se pare ca meciul acesta a fost tratat ceva mai mult decat unul oarecare din partea bancii tehnice a lui Dinamo. De fapt si declaratia de dupa a lui Flavius Stoican e elocventa in acest sens. Cu aproximatie a spus: " asta e, mergem mai departe". Sincer sa fiu pentru unii chiar nu inteleg rostul mersului mai departe. Catre unde si pentru ce?
Legat de strategie sa spunem ca a existat o mutare buna in Prima Repriza si care trebuie amintita. Nedelcearu in fata fundasilor centrali a adus siguranta in fata careului pe zona sa centrala, acolo unde Steaua concentra mult pericol prin cuplul Chipciu- Stanciu. Practic blocand centrul prin introducerea unui inchizator Dinamo a obligat adversarul sa duca mult mingea spre benzi, de unde a centrat de multe ori catre nimeni. Pe dreapta, desi Rapa a sarjat de multe ori in atac, calitatea sa scazuta si lipsa de suflu a lui Popa au inlaturat sansele de reusita. Pe stanga, Tanase a incercat de multe ori de unul singur cu obisnuitele sale intrari spre interior, fara a baga prea mult in seama ajutorul primit de la Guillerme, insa pe fondul unui moral scazut nu i-a iesit mare lucru.
Apropo de Tanase si numarul 10 pe care-l poarta. Si el si omologul sau de la Dinamo Cosmin Matei au executat niste suturi din marginea careului care n-ar fi prins nici macar spatiul unor porti de rugby. In fine, pe stelist l-a mai salvat calcaiul acela din corner din Repriza a doua.
Daca in prima spuneam ca Dinamo a inchis bine centrul zonei sale de aparare fiind destul de sigura pe aceasta faza a jocului, dar fara idei si incisivitate pe cea ofensiva, in a doua lucrurile intr-adevar s-au mai schimbat. "Cainii" s-au dorit intr-adevar mai curajosi. Doar ca asa cum anticipam (trebuie sa ma credeti pe cuvant), intr-un joc mai deschis, mai dinamic, fara momentele acelea statice de atac pozitional din partea Stelei din prima parte, Dinamo are probleme. De ce ? Pentru ca in momentul cand viteza de joc creste echipa isi pierde forma si n-are idei clare de actiune.
Tranzitiile
Paradoxal, desi Flavius Stoican a folosit mereu sisteme care se preteaza foarte mult jocului de tranzitie (4-2-3-1, 4-4-2 retras) Dinamo e extrem de dezorganizata si imprecisa la acest capitol.
Golul trei al Pandurilor (ma intorc la acel meci), e elocvent in acest sens. Pe o iesire in viteza a lui Dinamo din propria jumatate, jucator cu trei, patru optiuni de pasa rapida pentru a obtine repede profunzimea, alege un dribling total nepotrivit in zona cea mai proasta (demonstrat statistic) in care poti pierde o minge. Evident nici tranzitia negativa nu a fost  mai reusita si urmarea a fost fireasca.
Fara sa revad fazele de mai multe ori si apeland exclusiv la memorie, la primele doua goluri ale Stelei e evidenta la Dinamo o degringolada tactica. Ideea de baza e aglomerarea zonei unde se gaseste balonul si obtinerea unei evidente superioritati numerice. Pana aici totul bine. Mai departe insa intervine lipsa de limpezime in organizare. Cine preseaza posesorul mingii, cine asigura acoperirea celui care preseaza mingea in caz ca va fi depasit si unde se va pozitiona acesta, cine taie liniile de pasa si o eventuala repliere a adversarului. Nimic din toate acestea nu e clar. Din lipsa de ordine si claritate tactica reiese si nebunia lui Barboianu. Se izbeste de Chipciu, apoi zapacit si disperat se agata de Stanciu. Elocvent pentru cat de prost sunt pregatiti dinamovistii sa reactioneze intr-un joc rapid de tranzitii. Bineinteles Barboianu e un caz aparte, dar despre el voi mai scrie.
La al doilea gol al Stelei se intampla exact acelasi lucru. Dinamo aglomereaza in jurul mingii, are superioritate numerica, dar nici un fundas nu pare sa aiba clar cine trebuie sa preseze, cine sa faca marcaj, cine sa intre la acoperire. Si de data aceasta, ca si la primul gol, toti intra deodata, fara o logica clara, exact cum fac copii in curtea scolii. Fiecare cu ochii la minge, fara sa tina seama de coechipieri si context, cum crede si-l duce flerul. Apropo, fotgrafia pe care am postat-o pe cat e de neclara (ca si ideile dinamovistilor), pe atat e de sugestiva.
Cand esti asezat frumos pe doua linii cu fata la minge e mai usor, cand intri insa in vartejul unui joc pe contre acolo iti arati cu adevarat maiestria defensiva.
Si ca sa termin cu analiza tranzitiei defensive as aminti si primul gol primit cu Pandurii. Acolo, pentru cine isi aminteste, a fost exact invers. Din nou superioritate numerica in jurul mingii in momentul centrarii, dar nimeni nu e destul de apropiat de posesorul balonului si nu intra decisiv pentru a bloca centrarea. Atunci nu s-au mai intrecut care sa intre primul, ci au asteptat fiecare s-o faca altul.
Greseli individuale
Intotdeauna se vorbeste de greseli individuale cand se analizeaza fazele importante ale unui meci. Pentru a afla cauza lor insa de multe ori trebuie sa ne intoarcem in trecut. Un meci nu se pregateste doar cu cateva zile sau saptamani inainte. Un meci are in spate experientele de ani si ani ale fiecarui participant al sau, fie jucator, fie antrenor.
Barboianu. Din descrierile care vin din partea vesterialui e un baiat admirabil. In plus, nu e un jucator pe care sa-l friga mingea cand o atinge. Alearga, se zbate, asa cum spuneam ca e descris, e admirabil. De ce totusi atat de multe greseli grave in momente decisive?
Eu imi aduc aminte cand a venit prima oara la Dinamo impreuna cu Gaman ca juca la mijloc. In zona aceasta de teren iti mai permiti o tragere de tricou a adversarului, un fault tactic de oprire a unei actiuni cu posibilitati de pericol. Intr-o situatie limita astfel de faulturi sunt indicate. Nu si cand te aperi in careu, in nici un caz nu mai poti face acelasi lucru. Banuiesc deci ca Barboianu are niste deprinderi de pe vremea cand juca pe alt post care-l dezavantajeaza enorm in "noul" rol.
In plus, greselile repetate ale lui Barboianu si a altor jucatori ai lui Dinamo mai indica un lucru: n-au suportat prea mult consecintele, n-au fost pedepsiti in mod evident. Flavius Stoican a adoptat politica luatului vinei asupra sa, i-a protejat prea mult si din pacate s-a ajuns prea departe. Un antrenor e bine si trebuie sa-si apere jucatorii, dar nu la nesfarsit. Altfel risca sa le faca un defavor si el insusi sa piarda pe mana lor, asa cum s-a si intamplat.
Cornere, doua vorbe si gata
Golul din corner de la Targu Jiu a fost o faza lucrata. Palc de trei jucatori undeva in zona punctului de 11 m, Grigore face un paravan, Marc se duce la bara a doua de unde recentreaza cu capul si inscrie Niculae.
Bun. Am vazut cu Steaua aceeasi centrare la bara a doua din corner. Cu o mare diferenta insa. Daca la Targu jiu s-a centrat de pe stanga in directia de atac cu dreptul (efect spre poarta deci), in meciul cu Steaua executiile au fost exact invers, adica cu efect exterior (in afara portii). Consecinte:1. mult mai greu sa recentrezi (ceea ce se urmarea), 2. mai usor de respins pentru adversari. Subliniez ca vorbim de bara a doua.
Apoi si mai evidenta a fost greseala de a juca cu minge scurta la corner in conditiile in care din centrare Dinamo a avut o bara la un moment dat si era clar ca avea o superioritate aeriana la astfel de mingi. Steaua a reactionat imediat cu doi oameni in pressing la aceasta strategie inexplicabila de joc scurt la corner.
Sursa foto: dailymotion.com