De exemplu Cruyf.
Care e marele sau merit? A venit ca antrenor intr-o perioada in care Barcelona era un club frustrat, cu multe indoieli interne si care privea mereu Madridul ca model. Era un club care castiga liga odata la zece ani si inca nu-si gasise o identitate. Si-a venit Cruyf si-a spus nu, noi suntem cel mai puternic club din Spania, noi avem propiul nostru stil de joc. Eu sunt Cruyf, asa stau lucrurile si sa vedem cine are sange sa ma contrazica. A inceput cu sistemul de joc. A insistat pe felul in care se initiaza atacurile, uneori chiar mai mult decat pe cum se finalizeaza ele. Pe vremea aceea se juca mult 5-3-2, ca la ultimul Mondial sau 3-5-2 depinde cat de ofensivi erau lateralii. Cruyf a schimbat cu 3-4-3, iar echipa a inceput sa caute sa devina stapana jocului. Sa vedem: sportiv s-au luat doua titluri cu mari emotii si multa sansa, in ultima etapa si in ultimul minut. Deci marea realizare a olandezului nu e in planul performantei. El a schimbat mentalitatea clubului si ne-a ajutat in formarea identitatii pe care o avem azi.
Guardiola
Guardiola e un fanatic al organizarii antrenamentului in cele mai mici detalii. In plus, fata de altii, are o metodologie foarte bine pusa la punct. Si mai detine un as in maneca cu care reuseste sa-si castige jucatorii. Are o putere de analiza fantastica, iar in jocuri se intampla ceea ce el prevede ca se va intampla. Pentru asta cei din jurul sau il considera genial. Are si o particularitate. Senzatia mea e ca nu se simte foarte bine cu un anumit tip de jucatori vedeta. Imi aduc aminte in primul an cand am ajuns la Barcelona ca la sfarsitul sezonului a avut o cerinta speciala. A venit la noi in birou si ne-a spus:
- Puteti sa nu faceti nici un transfer, dar Ibrahimovic trebuie sa plece. Apoi imediat dupa el a venit suedezul asta urias, plin de tatuaje. Si m-am gandit atunci, stiind ce trebuie sa-l anunt, si privindu-i palma imensa care era exact cat fata mea, daca e tocmai prudent sa raman singur cu el in birou. La Ibrahimovic a mai fost si o incompatibilitate cu Messi la timpul acela.
Dar sa revin la metodologie. Unde era Barcelona lui Guardiola foarte buna?
In aparare. Pentru pressingul foarte bun pe care-l facea cand se pierdea mingea.
Si care erau ideile? Sa un aveti impresia ca le lucra foarte mult. Uneori organizarii acesteia ii dedica 5,10 minute la sfarsitul sesiunii. Deci in primul rand jucatorul cel mai aproape de adversarul cu mingea il ataca pe picior invers (pe piciorul contrar celui cu care conduce). Asta-l conditioneaza pe adversar si-i da o directie. Apoi jucatorii din linia a doua, vazand cum il ataca colegul sau pe oponent, deja stiu unde e zona pe care trebuie s-o inchida. Si ultimii, linia de fundasi, are la randul ei o strategie. In primul rand nu se intra din prima in marcaj individual. Mereu aparatorii se vor plasa intre atacantii adversi pentru a putea avea doua optiuni de interceptie. Iar daca posesorul mingii, acela de care va spuneam ca e atacat de cel mai apropiat dintre ai nostri, arunca o privire in adancime si se pregateste sa trimita in profunzime, deja in momentul cand isi coboara ochii spre minge, linia noastra de fundasi face 4,5 metri inapoi. In felul acesta anuleaza avantajul vitezei pe care l-ar putea avea varfurile lor.
Tata Martino
Era un antrenor pe care nimeni nu-l cunostea. Nimeni nu stia cum lucreaza. Pot spune c-am simtit inca inainte de a veni si apoi mi s-aconfirmat de la primul antrenament ca nu e potrivit la noi. N-am nimic cu Tata, dar ca sa fii antrenor la Barcelona trebuie sa te adaptezi stilului sau de joc. Ori el facea antrenamente cam asa cum se faceau in Spania acum 20 de ani. Mi-e greu sa spun care a fost strategia lui Sandro Rosell cand l-a adus. Poate a incercat sa-i faca un moft lui Messi, ei fiind amandoi din Rosario, nu stiu. Cert e ca nu s-a consultat cu nimeni dintre noi. Inca de atunci cam toata lumea il dorea pe Luis Enrique, care stia filosofía clubului si pe care toti il stiam cum lucreaza din perioada Barca B. Dar din momentul in care s-a luat decizia sa vina acest antrenor noi n-am putut decat sa incercam sa-l ajutam cat putem. Multi ma intreaba: si daca am vazut clar ca sansele de success sunt atat de mici de ce n-am plecat, de ce n-am tras un semnal de alarma?
- Stii ce, de la Barcelona sa pleci tu, le raspund.
Si oricum, chiar si in conditiile acestea ne-am jucat campionatul in ultima etapa pe terenul nostru, dar n-a fost sa fie. Eu cred, si va puteti inchide telefoanele sa nu ma inregistrati ca sa ramana intre noi, eu cred ca Barcelona ar fi putut lua titlul daca avea o rezerva buna pentru Alves cand s-a accidentat.
Apropo de stilul Barcelonei de joc… Cand l-am adus pe Mascherano… Era dupa Mondialul din 2010. Si pentru ca majoritatea internationalilor erau cu nationala inca in turneu, el a ajuns mai devreme pentru ca Argentina iesise. Iar la primul antrenament a intrat cu cativa de la echipa mare si restul erau juniori de la tineret. Dupa cum stiti, la noi toate echipele joaca si se antreneaza la fel, asa ca nu e nimic special ca tinerii sa vina la antrenamentele echipei mari. Pentru ei e foarte sor sa se integreze pentru ca stiu perfect antrenamentele, iar seniorii sunt atat de obisnuiti sa aiba colegi noi in pregatire incat li se pare cel mai firesc lucru din lume. Ei bine si la primul antrenament a lui Mascherano la Barcelona s-a facut o posesie. Si pentru ca el venise dintr-o alta maniera de joc si cu alte obiceiuri, a iesit extrem de ingandurat dupa o astfel de experienta.
- Daca pustii astia o paseaza atat de bine si abia am facut fata, cand vor veni titularii aia buni inseamna ca ma voi face de ras, ne-a spus.
Bineinteles ca pana la urma s-a adaptat imediat si n-a fost nici un fel de problema.
Vestiarul
Sunt jucatori care schimba atmosfera, o inveselesc. Tu ca antrenor sesizezi cel mai bine lucrul acesta cand baietii astia lipsesc si notezi ca ceva e diferit.
Pique e unul dintre jucatorii acestia. Ai zice ca acum, ca s-a casatorit si are copii, s-a maturizat, de fapt mintea lui a ramas tot de adolescent. E tipul care da drumul la muzica cu boxele la maxim, schimba ghetele colegilor intre ei si pe unii ii lasa fara prosoape cand ies de la dus. Dar la antrenament e un alt om, i se schimba inclusiv expresia fetei.
Si Alves e un astfel de jucator. Cand toata lumea l-a criticat si il facea responsabil de toate relele la Barcelona si de influenta sa negativa, eu mergeam special sa-l urmaresc la antrenamente. Si va pot spune ca Alves se antreneaza ca un salbatic, ca un apucat. Nu e nici un alt jucator care sa se antreneze mai serios decat el.
Se spune ca transferurile la Barcelona se fac in functie de preferintele lui Messi. Patru ani cat am fost eu acolo nu s-a intamplat acest lucru. De fapt eram foarte secretosi cu jucatorii pe care-i urmarim, pentru ca altfel costurile ar fi fost mult mai mari. Daca merge Sevilla sa cumpere un jucator si i se vor cere, sa zicem, 10 milioane. Cand va veni Barcelona i se vor cere pe putin 14 pentru acelasi fotbalist.
Cum faci sa obtii informatii despre un jucator?
In primul rand mergi sa-l observi. Filmarea video nu poate surprinde toate amanuntele. Noi antrenorii cand vedem un meci, ne concentram pe ansamblu, incercam sa vedem toata scena. Cand te intereseaza doar un jucator trebuie sa-l urmaresti doar pe el, ceea ce camera de filmat nu face, decat daca e stabilit lucrul acesta. Si nu trebuie sa-i urmaresti doar tehnica. Nu trebuie sa te lasi vrajit de faptul ca dribleaza trei adversari de-odata, desi si asta e foarte important. Trebuie sa-i urmaresti miscarea capului, privirea. Se informeaza? E mereu conectat la joc? Ia decizii rapide in functie de ce observa?
Apoi desigur sunt informatii din afara terenului. N-o sa angajezi un detectiv particular sa-l urmareasca si sa-ti faca un raport. Asta risca sa-ti compromita orice credibilitate in fata jucatorului pe viitor. Si atunci incerci sa iei legatura cu persoane din anturajul sau. Aici trebuie sa fii atent ce persoane iti alegi sa intrebi. Te poti trezi cu unul care-ti spune: da, da e super profesionist, e cel mai tare si rezulta ca tipul e colegul de discoteca al celui pe care-l vizezi.
Uite Stegen. L-am urmarit in 20 de meciuri pe viu si l-am si filmat doar pe el in fiecare din aceste ocazii pentru a revedea lucruri care poate ne-au scapat. N-au fost meciuri fara greseala pentru el, dar stiam cu siguranta ca e un tip serios. Ca se antreneaza cu multa grija, ca a avut cea mai buna pregatire posibila si ca are suficient talent pentru a progresa. Mai stiam ca are o prietena de care e foarte legat si care si-ar dori sa vina la Barcelona pentru a face arhitectura.
Apoi cum demaram negoierile?
Pe vremea cand eram la Girona mereu ne adresam cluburilor. Va spuneam ca acolo aveam o problema de imagine, deci niciodata nu am abordat jucatorii sau parintii acestora inainte. La inceput cluburile ne refuzau si noua ne parea rau pentru copii, dar am ales ca aceasta era cea mai buna metoda pentru a castiga credibilitate. Dupa un an erau chiar cei care ne-au refuzat cei care ne sunau si spuneau: - Stiti, jucatorul acela de care v-ati interesat anul trecut are un sezon excelent si anul acesta. Poate n-ar fi rau sa veniti sa-l vedeti.
La Barcelona e mai complicat sa faci asta. Pentru ca poti face o oferta, sa initiezi o negociere si cluburile se vor folosi de asta. Totul se va mediatiza pentru cresterea pretului jucatorului. Si apoi daca rezulta ca acesta nu e de acord, imaginea ta poate avea de suferit. Asa ca prima data ne adresam jucatorilor si celor care-i reprezinta. Apoi daca e cazul, mergem mai departe.
Uite un exemplu.
Ne gandeam sa aducem un fundas stanga. Si pe lista noastra erau doua nume: Jordi Alba si Bale. Da, pe vremea aceea ne gandeam ca Bale ar putea fi un excelent fundas lateral ofensiv. El la Totenham avea un joc destul de anarhic: incepea pe stanga, trecea pe dreapta si sfarsea meciul undeva intre fundas si mijlocas.
Alba era a doua optiune pentru ca el fusese cedat de la juniorii Barcelonei undeva prin liga a treia. Deci aducerea sa atragea discutii asupra esecului clubului de a vedea in tanarul pe care l-a avut in curte un viitor. Si asta cu costuri importante bineinteles.
Asa ca am mers la Bale prima data. Ori cand i-am prezentat idea noastra, reprezentantul sau ne-a anuntat ca jucatorul sau e prea imatur pentru a juca pe o pozitiede fundas. Si aici ne-am oprit.
Deci toate transferurile le-am facut cu multa grija. Din pacate lucrurile nu functioneaza foarte bine de la inceput si la primele probleme aparute am fost extrem de criticati. Stegen nu e de nivelul Barcelonei, Suarez e un canibal care ne face de ras in lume (desi episodul cu Chielini a fost dupa ce noi semnasem cu el), Luis Enrigue nu-l intelege pe Messi etc. Si asa s-a ajuns sa se considere ca sunt suficiente motive ca echipa noastra in frunte cu Zubizareta sa nu mai lucreze acolo.
Intre timp Barcelona pare sa aiba unul din cele mai bune sezoane din istorie, cu sanse mari sa faca tripla Campionat - Cupa- Champions; Stegen e un portar foarte bun; Luis Enrique e cel mai potrivit antrenor care putea sa fie, iar Suarez face o echipa perfecta cu Messi si Neymar.
Sursa Foto: sport.es
No comments:
Post a Comment