Detalii fotbalistice

Unii le incadreaza la tehnica, altii le includ intr-un cadru mai general si vorbesc de tactica. Oriunde le-am pune trebuie sa stabilesc de la inceput ca vorbesc de momentul defensiv, momentul cand echipa nu are posesia mingii.
Acum ceva timp, il ascultam pe cei de Steaua laudandu-se cum l-au studiat inaintea duelului Stelei cu Chealsea, pe Juan Mata, si au gasit cheia blocarii lui. Sincer am fost putin amuzat de tonul umflat si autolaudativ cu care se exprimau niste idei si concepte pe care in Spania chiar si antrenorii de copii, din categoriile inferioare, le cunosc cat decat si le folosesc.
Intr-un cadru mai general vorbim de conditionarea adversarului, de a avea initiativa chiar si cand mingea nu-ti apartine. Pentru a putea realiza acest lucru trebuie plecat de la mici detalii individuale si largind imaginea de ansamblu, progresand in munca noastra, sa ajungem la implementarea ideii generale la nivelul intregii echipe.
Ca o parere personala as spune ca acesta filozofie  defensiva presupune asumarea unor riscuri mai mari, iar punerea ei in practica e aproape o arta. Se contrapune oarecum ideii de coborare si aglomerare in zona propiului careu, lasand initiativa adversarului pentru a astepta contra, si se aliaza foarte bine cu pressingul in diferitele sale forme.
La nivel individual
De ce unii vorbesc de tehnica?                             
In general gesturile tehnice implica mingea: preluare, conducere, dribling, pasa, sut... Cand ne gandim la un jucator tehnic prima data ne vin in minte mingicarii. Foarte greu am putea atribui acest apelativ fundasilor sau jucatorilor defensivi. Ei sunt asociati in cele mai bune exemple cu spiritul de luptator, forta, curajul...
Si totusi, ei n-au nevoie de tehnica? Dueluri aeriene in care nu trebuie sa-si atinga adversarul cu mana, temporizari care presupun retrageri intr-o pozitie corporala adecvata, tacklinguri din alergare, presarea adversarului cand preia cu spatele la directia de joc, deposedarea folosind lupta corp la corp si altele... putem spune ca nu necesita nici o maiestrie ? Evident nu.
Si totusi ceea ce pune aceste actiuni la limita dintre tehnic si tactic este caracterul lor mai mult sau mai putin individual sau global.
In functie de viziunea fiecarui antrenor sau privitor de pe margine, o actiune poate cantari mai mult in sensul gestului tehnic sau, din alt unghi, a unei strategii generale.
De exemplu, pentru unii tacklingul va fi un procedeu care trebuie antrenat si folosit cu regularitate, pentru ca e un mijloc bun de oprire a actiunilor adversarului si in plus are repercusiuni psihologice importante, iar pentru altii va fi o actiune care trebuie folosita doar in situatii exceptionale, niciodata din spate, mereu din lateral si care serveste doar in situatii limita, ca fault tactic.
Un alt exemplu ar fi temporizarea. Unii o vor privi in planul executiei,  ca asteptarea momentului oportun de atacare si deposedare a adversarului, in timp ce pentru altii va fi o actiune de incetinire a oponentului, pentru a putea primi ajutoare de la alti coechipieri.
Plecand de la mic la mare, de la actiunea unui jucator pana la intreaga echipa voi incerca sa prezint cateva exemple.
De unde plecam?
In primul rand fiecare echipa trebuie (sau ar trebui) sa-si aleaga o zona a terenului unde creeaza o densitate defensiva, stiut fiind ca actiunile solitare de pressing au putine sorti de izbanda (un atacant care alearga bezmetic, ca un caine, de la un aparator la altul nu va reusi aproape niciodata de unul singur.
Daca luam terenul in latime, putem discuta mai mult sau mai putin, de trei zone: jumatatea adversa, mijlocul terenului, jumatatea proprie. Pe lungime ar fi tot o impartire in trei: cele doua benzi si centrul terenului.
In alegerea acestor zone se tine seama de filozofia (stilul) de joc, de calitatile si defectele propriei echipe si bineinteles de studierea adversarului.
Stilul de joc poate influenta zonele de pressing.
De obicei echipele care cauta posesia, care isi doresc o recuperare cat mai rapida a mingii pentru a un lasa posibilitatea oponentului sa isi dezvolte jocul, vor presa cat mai sus, uneori chiar fundasii centrali si portarul. In alte cazuri, sunt echipe care nu se simt deloc incomfortabil in jocul fara minge, lasand initiativa adversarului si asteptand momentul oportun pentru a-si dezvolta ofensiva.
Desigur stilul, filozofia de joc trebuie (sau ar trebui) sa aiba in vedere caracteristicile propriei echipe. O echipa care se vrea scurta, dar nu sta  prea bine fizic, nu va presa sus. Deasemeni o echipa care nu se descurca bine pe spatii scurte, iar fiecare pasa pe care o incearca, mareste sansele de pierdere a posesiei, va cauta sa-si asepte adversarul mai retrasa, pentru a putea profita apoi de spatile libere lasate de acesta in urma. Daca totusi nu are jucatori de viteza si cu o buna conducere a mingii pentru a putea realiza contraatacurile, mai raman jocul direct cu pasa lunga(implicit echipa se va lungi ) si fazele fixe.
In cazul in care o echipa are toate calitatile care lipseau in exemplele anterioare, vom avea cel mai posibil de-a face cu o abordare mai curajoasa si cu un pressing mai avansat.
Nu in ultimul rand trebuie sa privim si din punctul de vedere al unor echipe inegale in componenta proprie . Daca forta defensiva sta in fundasi, atunci vom incerca sa provocam adversarul la un joc cu mingi lungi. Daca forta pressinugului nostru sta mai mult pe banda dreapta, atunci vom incerca sa ducem adversarul spre aceasta zona.
Aceleasi observatii se pot face si daca in decizia organizarii defensive putem include observatii despre adversar (daca avem astfel de informatii). Impotriva unei echipe care are un mijlocas mai slabut decat ceilalti , se va incerca impingerea jocului exact spre el.
Detalii
Atacantii. Sunt primii in realizarea pressingului. Pentru a nu-si consuma energia inutil, pot servi doar la anularea liniilor de pasa inapoia liniei mingii, catre portar sau aparatori ramasi mai retrasi. Sunt primii care prin pozitionare pot imprima directia pe care ataca adversarul.
Mijlocasii. Pot impinge jocul spre benzi prin aglomerarea centrului sau pot bloca benzile printr-un marcaj om la om al jucatorilor laterali adversi.
La nivel individual se poate inchide unghiul de inaintare a adversarului pe directia nedorita si se poate, asa cum spuneam mai devreme, face marcaj individual la jucatorii, la care nu dorim sa ajunga mingea.
In cazul in care totusi mingea ajunge la acestia din urma, e bine sa stim cateva detalii despre ei cum ar fi: care e piciorul bun, care e driblingul preferat, tipul de joc si directia pe care le dezvolta de obicei. Plecand de aici se vor lua masurile de impiedicare a acestor actiuni: postura corporala, asteptarea momentului bun pentru atacul de deposedare, distanta fata de adversar etc.
Toate aceste actiuni individuale trebuie sa intre intr-un plan mai amplu, dupa cum spuneam, iar fiecare decizie a unui individ trebuie sa tina seama de  planul general al jocului.
Cel mai bun exemplu e in cazul aparatorilor, care sunt ultima linie defensiva in fata portii.
Fiecare dintre ei trebuie sa stie cand sa faca un pas in fata pentru a-si lasa adversarul in offside sau din contra, cand sa se retraga pentru a nu fi depasiti de viteza superioara a adversarului. Fiecare trebuie sa stie cine ataca mingile aeriene si cine acopera zona din spate, unde ar putea ajunge aceasta in cazul in care colegul de echipa  a esuat in efortul sau de respingere. Fiecare fundas trebuie sa stie cand si unde sa acopere iesirea unui coleg in intampinarea advesarului, si deasemeni unde trebuie sa se repozitioneze in cazul in care a fost depasit intr-un duel direct cu adversarul. Si ca aceste exemple pot fi si altele.
Ca o norma generala, asa cum spuneam si in debut, e important ca echipa sa gandeasca si mai ales sa se comporte ca un tot unitar. Ea trebuie sa aiba o forma defensiva bine definita (oricare ar fi ea), iar incercarile adversarului de a o destabiliza, sa nu creeze perioade lungi de haos. Revenirea la forma initial stabilita trebuie facuta cat mai repede, aici un factor important fiind dat de puterea de adaptare a fotbalistilor la noi situatii de joc.
Sursa foto: cheatcc.com