Partea a şasea ( şi ultima:) ). Pregătirea fizică şi tactică

Pregătirea fizică
Pregătirea fizică a juniorilor la vârste fragede trebuie să se axeze pe observarea şi corectarea mişcărilor efectuate de către copii în cadrul diferitelor jocuri şi exerciţii făcute la antrenament. Copilul trebuie să deţină în primul rând o tehnică corectă de alergare, pentru a putea executa o conducere firească a balonului. Multe erori făcute de tinerii fotbalişti vin tocmai din deprinderi greşite, necorectate la timp (alergare, săritură, poziţie a braţelor etc.).
Încălzirea
Această parte nelipsită dintr-o activitate sportivă serioasă nu foloseşte numai pentru evitarea leziunilor (motivul principal) , dar şi pentru motivarea celor implicăţi în acţiunea care urmează.
Tipuri de încălzire
1. Clasică;
2.Jocuri (se pot folosi înaintea partidei): - cu minge sau fără minge.
Exemplu de încălzire clasică:
Trebuie urmărită o creştere constantă în intensitate a exerciţiilor în funcţie de: complexitate şi viteză.
1. Punerea în acţiune (2min.) - ex.:1 tură de teren;
2. Încălzire generală (6min.) - ture de teren combinate cu mişcări specifice( pas adăugat, săltat, rotiri de braţe, etc.);
3. Întinderi (3min.) ;
4. Încălzire specifică (5min.) -se face cu mingea şi depinde de exerciţiile care se vor face în partea principală a antrenamentului - ex.: dacă urmează şuturi la poartă, se pot face pase în forţă(lungi). Notă: de obicei sunt recomandate aici jocurile gen “măgăruş”( o variantă interesantă ar fi cu una sau două atingeri, diferit, în funcţie de cât a făcut cel dinainte);
5. Întinderi (1,2min.). !!Întinderile de la sfârşiţul antrenamentului trebuie să aibă o durată mai lungă.
Toate etapele încălzirii trebuie să aibă continuitate.
Pregătirea fizică are în vedere două tipuri de calităţi : cele de bază (viteză, rezistenţă, forţă, flexibilitate) şi cele de coordonare.
De notat! În etapele junioratului există o flexbilitate ridicată la vârste fragede, care în timp scade, şi o forţă scăzută, care creşte odată cu vârsta.
Există două modele de pregătire fizică:
-planificată şi structurată (folosită foarte mult în atletism);
-implementată în alte exerciţîi (cu scop dublu).*
*Ex.: În locul săriturilor, se antrenează lovirea mingii cu capul.
Tipuri de viteză:
-viteză de reacţie -stimul şi răspuns (primii 5 m ai alergării);
-viteză gestuală -gest tehnic cel mai rapid posibil executat;
-viteză de deplasare-reacţie+ acceleraţie+viteză maximă+rezistenţă la viteză;
Stimuli pot fi: auditivi, vizuali, tactili.
Notă! Sprinturile trebuie să aibă maxim 20 m pentru a antrena viteza.
E important ca între exerciţîi să existe pauze pentru a lucra la 100% (recuperare totală), altfel se va antrena rezistenţa şi nu viteză.
Metodă de verificare a recuperării este luarea pulsului: 90 pulsaţii la un min-(30puls la 20 sec)-normal.
Pentru juniori sunt recomandate sprinturile de 5-10 m max.! cu 4-5 repetări .
Tactică
Principii:
-Ofensive (pentru combaterea defensivei adverse) : demarcaj, ritm şi schimb de ritm, căutarea spaţiilor libere, încrucişări, contraatac, sprijin pentru atacanţi, schimburi de orientare, temporizare…
-Defensive (pentru contracararea atacului advers) : marcaj, regrupări, acoperiri/permutări, pressing…
Aspecte de reţinut în pregătirea tactică:
-integrarea acţiunilor individuale în cele colective;
- orientarea jocului echipei în cele două faze ale sale: când are posesia balonului şi când adversarul controlează mingea.
Faze ale organizării jocului:
-în atac: iniţiere, creaţie, finalizare.
- în apărare: organizare, neutralizare , creaţie şi plecare în atac în condiţîi auspicioase.
Notă: Din motive subiective, la o parte din acest ultim capitol al cursului am lipsit. Voi insistă mai mult asupra tacticii într-o viitoare postare aflată în fază de idee deocamdată.
În încheierea acestui rezumat de idei exprimate la acest curs, vă propun ca exerciţiu de autoverificare, două din întrebările examenului de final de curs.
1. Înaintea unei partide, ce exerciţii de încălzire aţi recomanda? Menţionaţi durata lor.
2. Propuneţi un exerciţiu din cadrul părţii principale a antrenamentului, menţionând: scopul urmărit, modalitatea de desfăşurare şi posibilităţile de progresie ale exerciţiului respectiv (ex: număr limitat de atingeri, restrângerea spaţiului, opoziţie mai numeroasă etc.).