Partea a cincea. Tehnica

Tactica se sfârşeşte acolo unde nu există suficientă tehnică.
Scopul principal al pregătirii tehnice este acela de a asigura jucătorului cunoștiințele necesare şi baza practică pentru controlul şi jucarea mingii cu suprafeţele corpului permise de regulament.

Aspecte de urmărit pentru îmbunătăţirea tehnicii la nivelul juniorilor mici:
-coordonare;
-echilibru;
-viziune de joc:  >spaţiu  >timp  >opoziţie fizică;
-gesturi tehnice;
-flexibilitate (musculară);
-elasticitate (articulaţii).

Sunt importante de urmărit cu atenţie calităţile motrice de bază:
-coordonare;
-echilibru;
-flexibilitate;
-elasticitate.

Viziune de joc
Orientare în spaţiu în funcţie de :
-minge;
-adversar;
-coechipier.

Orientare în timp:
În funcţie de timpul de care dispune sau de viteza jocului, sportivul trebuie să se adapteze:
-ritmului de joc;
-schimbărilor frecvente ale ritmului de joc.

Opoziţie fizică
Protejarea mingii de adversar folosind propriul corp.

Pentru a putea corecta gesturile tehnice trebuie în primul rând să le cunoaştem şi să ştim să le explicăm. Aspecte de corectat:
-viziunea periferică;
-controlul permanent al balonului-atacarea mingii şi nu aşteptarea ei;
-acoperirea mingii (locul de contact şi partea corpului care trebuie folosită)
-calcularea traictoriei mingii.

Important! E nevoie de un număr foarte mare de repetări ale gesturilor tehnice (niciodată nu sunt suficiente) pentru obţinerea unui automatism. Pentru a evita monotonia e recomandabil schimbarea exerciţiilor.
Recomandare - Nu este utilă specializarea jucătorilor de la o vârstă fragedă, ei trebuie rulaţi pe mai multe posturi (inclusiv portar).

Baza tuturor gesturilor tehnice este alcătuită din:
-control (include driblingul nu numai preluarea);
-pasă;
-şut.

Clasificarea gesturilor tehnice individuale
Ofensive:
-preluare;
-dribling;
-fentă (din corp);
-conducere;
-lovitură de cap;
-şut.
Defensive:
-deposedare;
-dublaj;
-degajare;
-interceptare (simţ al anticipaţiei).

Gesturi tehnice colective
-pasă (include centrarea);
-ieşirea la ofside;
-acţiuni combinate (învăluiri, un-doiuri etc.)

Factori de progresie tehnică

1.Creşterea dificultăţii:
-reducerea spaţiului;
-mai multă opoziţie;
-mai multă complexitate.
Caz practic simplu: măgăruş (toată lumea cunoaşte jocul) - patru copii pasează mingea, unul încearcă s-o recupereze la mijloc.
-reducerea spaţiului - restrângem suprafaţă dedicată iniţial jocului.
-mai multă opoziţie - mai introducem un jucător care să încerce recuperarea balonului
-mai mult complexitate - introducem o regulă care să reducă numărul maxim de atingeri a mingii la două, sau din contră, obligăm fiecare jucător să atingă mingea de cel puţin două ori.

2. Creşterea vitezei:
-a mingii;
-a jucătorului.

3. Creşterea intensităţii
Exemplu: folosirea controlului orientat. În general jucătorii trebuie să preia mingea şi s-o conducă sau trimită în direcţia opusă locului de unde a venit, pentru că teoretic, acolo există aglomeraţie.

Notă: Acest curs a fost transpunerea teoretică a celei mai complicate şi puţin apreciate părți din munca unui antrenor de juniori. Să iei pe fiecare în parte, să-i explici cum trebuie să execute gesturile tehnice, cum trebuie să le corecteze... e o muncă solicitantă care pune de multe ori la încercare răbdarea, atenţia şi mai ales înfruntarea propriilor slăbiciuni ale acestor formatori (nu toţi antrenorii de copii au fost fotbalişti de înalt nivel, asta diminuând din posibilităţile de a oferi exemple prin execuţîi proprii). Talentat sau nu, pentru a ajunge un fotbalist profesionist, în zilele noastre e nevoie de foarte multă practică a gesturilor tehnice. De acest lucru trebuie să fim conştienţi cu toţii. Dovada cea mai bună în acest sens sunt declarăţiile celor din staff-ul Barcelonei care spun clar, că atunci când evaluează un junior, nu iau aproape deloc în considerare călităţile sale fizice, ci aproape exclusiv pe cele tehnice.