Plecand de la o situatie destul de des intalnita in fotbal, eliminarea unuia sau mai multor jucatori ai unei echipe intr-o partida , o sa incerc sa analizez posibilitatile de folosire a avantajului numeric de catre cei aflati in aceasta situatie.
De ce echipele nu par sa aiba la indemana solutii tactice pentru a profita de avantajul numeric (omul, oamenii in plus) ?
Trebuie sa incepem de la antrenamente. Nici un antrenor nu va pleca de la premisa ca va avea avantaj numeric in partida care urmeaza, pentru a-si schita un antrenament in acest sens. Dimpotriva, in majoritatea cazurilor, antrenorii tind sa puna raul in fata si sa plece in pregatire de la posibilitatea jucarii in inferioritate, situatie in care betoneaza prin strategii si exercitii conceptele defensive.
Pentru cei care sunt mai putin in tema, sa subliniez ca superioritatile numerice in munca de antrenament se folosesc atunci cand exercitiile au nivel prea ridicat de dificultate pentru jucatori sau pentru a da continuitate si astfel o mai buna aprofundare a unui concept.
Exemple.
Primul foarte simplu.
Sa spunem ca intr-o posesie de 4 contra 4 obiectivul e realizarea unui numar de cel putin 10 combinatii intre membrii aceleiasi echipe pentru obtinerea unui punct, urmarindu-se din punct de vedere tehnico-tactic imbunatatirea pasei-marcajului/crearea liniei de pasa. Au trecut 3 minute si nici una dintre cele doua echipe nu leaga mai mult de 5 pase consecutive, jocul nu are cursivitate, multe mingi ies in afara spatiului delimitat, intrerupand astfel si mai mult actiunea exercitiului. Una din multele posibilitati ale antrenorului de a interveni intr-o astfel de situatie e introducerea unui jucator cu obligatii exclusiv ofensive, adica joaca intotdeauna cu echipa care se afla in posesie. Se creaza astfel o superioritate numerica pentru a depasi un impediment de nivel calitativ al jucatorilor.
Al doilea.
Intr-un mini- meci de fotbal pe jumatate de teren antrenorul vrea sa lucreze situatia centrarii si trimiterii spre poarta. Regula punctarii ar fi deci ca nu se valideaza un gol decat daca s-a realizat dintr-o centrare premergatoare (jucatorii sunt astfel obligati sa caute banda si nu finalizarile prin patrunderi si sut direct). Pentru a avea o frecventa mai mare a acestui tip de actiuni (obiectivul principal al acestui joc) antrenorul poate alege dintre mai multe posibilitati (ex.:jucatorul din banda are un spatiu unde nu poate fi atacat) pe aceea de a folosi un jucator care sa dea superioritate celor care ataca (va ajuta mereu, indiferent care e echipa in posesie).
Dupa cum observam din exemplele acestea, superioritatea numerica ajuta in evidentierea si lucrul anumitor aspecte ale antrenamentului, dar nu poate fi pusa intr-o ecuatie in care incercam sa aflam cum anume exact omul in plus intr-un meci de fotbal ne poate aduce victoria. Daca intr-o superioritate de 2 contra 1, evident omul in plus conteaza, cu cat adunam si mergem mai sus: 4 contra 3, 5contra 4...11 contra 10, avantajul numeric e mult mai putin observabil.
Apropo de 11 contra 10. Ati vedea vreun antrenor serios organizand un meci amical in care adversarul (sa zicem juniorii de sub 19) ar evolua in inferioritate?
Echipa in atac are posesia si controleaza mingea, deci dicteaza desfasurarea jocului. Echipa in aparare controleaza spatiul. Lupta ramane aceeasi, superioritatea numerica fiind doar un amanunt cantitativ care influenteaza. Cantitativ, nu si calitativ.
Plecand de la ultima afirmatie e interesant de observat cum multi privitori cu experienta ai fotbalului ( multi dintre ei , asa numiti “specialisti”) iau in calcul atat de mult factorul cantitativ in detrimentul celui calitativ. Pentru ei superioritatea numerica reprezinta avantajul suprem in fotbal.
De ce nu e avantajul numeric garantia pentru castigarea unui meci?
Aici intervine superioritatea calitatii in fata cantitatii, superioritatea avantajului pozitional in fata celui numeric.
Foto: focus-giurgiu.ro
No comments:
Post a Comment