Superioritatea pozitionala
Inainte de a analiza mai in profunzime conceptul e interesant de dat cateva exemple foarte simple.
Atacantul care inscrie dintre doi fundasi centrali. Vorbim de doi fundasi centrali bine orientati, privind spre rivalul care se pregateste sa centreze, avand in spatiul dintre ei varful echipei adverse. Atacantul pe spatiul din fata portii e intr-un raport de 1 contra 2, de inferioritate, dar pentru ca mingea ajunge la el si o trimite in poarta putem spune ca a fost in acelasi timp intr-un raport de superioritate pozitionala.
Doi pivoti defensivi care fac fata cu succes atacurilor unui rival care ataca cu trei mijlocasi in acelasi spatiu al terenului. Faptul ca nu intra la omul cu mingea inaintea momentului oportun, ca-si asigura spatele unul altuia obliga adversarul la asumarea unor riscuri si implicit posibilitati mai mari de pierdere a mingii sau stagnarii in progresie. Dominarea spatiului duce la o superioritate pozitionala, asa cum a demonstrat si Sacchi in celebrul sau experiment in care o echipa intreaga (vorbim de atacantii Milanului in frunte cu VanBasten) nu a reusit sa inscrie in fata unei aparari la jumatate ca numar.
Atat in atac cat si in aparare, lupta consta in cucerirea spatiului (intrarea in avantaj fata de adversar). Pe de o parte recuperarea zonei de protejat din partea celor care sunt in defensiva, pe de alta partea intrarea pe spatii libere a celor care sunt in ofensiva. Pe de o parte recuperarea balonului plecand de la miscari de acoperire a spatiului in functie de miscarea adversarului, pe de alta parte formarea de spatii libere de care sa se profite prin miscari cat mai variate si surprinzatoare.
Important este dupa cum observam, nu cantitatatea jucatorilor pe un spatiu, ci calitatea miscarii si pozitionarii acestora. Superioritatea pozitionala este un concept global cu aplicabilitate in toate momentele jocului. Un amanunt important il reprezinta timeing-ul, profitarea de avantajele pozitionale care sunt momentane, trec foarte repede, uneori la sutimi de secunda.
Avantajul numeric poate ajuta la obtinerea unui avantaj pozitional, dar nu poate suplini punerea in practica a principiilor de baza ofensive sau defensive.
In definitiv vorbim de a sti sa joci si sa intelegi jocul. Rezumand putem distinge cateva idei :
-avantajul numeric iti poate oferi sanse mai mari in obtinerea avantajului pozitional, dar nu-ti serveste la nimic daca nu iei in calcul factorul pozitional,
-jucatorii trebuie sa stie sa inteleaga si sa anticipeze intentiile colegilor (doi jucatori, o singura minte) pentru a putea obtine avantaje pozitionale, uneori in detrimentul celor numerice,
-alegerea zonei unde un jucator vrea sa primeasca mingea inainte ca adversarul sa-si dea seama de acest lucru va conduce la o superioritate temporala care in mod normal va duce la o superioritate pozitionala si spatiala,
-interpretarea din teren a jucatorilor trebuie sa exprime ideile antrenorului si sa depaseasca daca e posibil strategiile de pe tabla.
Scurta meditatie strategica
Sa zicem ca adversarului i-a fost eliminat un jucator.
Deci echipa noastra are un om in plus. Omul in plus nu reprezinta nici un avantaj daca nu e si liber intr-o pozitie periculoasa pentru adversar, cu suficient spatiu si timp in momentul primirii mingii pentru a-si dezvolta jocul.
Cum reusim sa ajungem intr-o astfel de situatie? Cum creem omul liber in conditiile marcajului zonal pe care toate echipela il cunosc si aplica in acest moment ?
In primul rand nu abdicam de la principiile esentiale ale jocului nostru. Trebuie sa plecam de la idea ca avantujul numeric nu ne va aduce succesul cu mai putin efort. Miscarile ofensive trebuie continúate cu aceeasi intensitate.
Apoi trebuie sa recunoastem slabiciunile marcajului zonal: asezarea pe linii si aplicarea unui bloc defensiv care pentru a obtine densitate nu poate acoperi toata amplitudinea terenului.
Asupra ultimului aspect as insista: neputinta adversarului de a acoperi toata latimea terenului.
Un joc mai orizontal, un joc care sa plimbe mingea dintr-o banda in alta poate destabiliza, poate genera spatii libere in aceste zone ale terenului. Miscarea trebuie sa fie rápida, repetitiva, cu schimbari imprevizibile si cel mai important sa se obtina profit imediat ce adversarul o permite (plimbarea mingii dintr-un loc in altul de dragul plimbarii nu are sens si nu asta ne dorim). Riscul unei astfel de abordari este incetinirea actiunilor, un timp mai lung de finalizare a atacurilor.Daca stilul acesta nu contravine flagrant calitatilor si filozofiei echipei , cred ca e o buna metoda de a pune in valoare avantajul numeric.
Foto : focus-giurgiu.ro
No comments:
Post a Comment