O echipa timida. Asa si-a caracterizat DelBosque baietii. Cu aceeasi
atitudine paterna dintotdeauna, selectionerul Spaniei vedea la sfarsitul
meciului cu Chile in jucatorii sai, multi trecuti de 30 de ani si cu o
experienta aproape infinita in cele mai crancene infruntari, niste
tinerii capabili de un sentiment adolescentin. Atat de adolescentin.
Poti sa spui despre "Iniesta si compania" ca au fost obositi, nemotivati, intr-o pasa proasta... Poti sa spui ca Arbeloa: "A veces estas mierdas pasan". Din pacate pentru DelBosque, termenii acestia sunt prea duri. Pentru un antrenor care a facut din nationala Spaniei o familie cu bunici, tati, copii si nepoti, realitatea actuala pare sa-i fie greu de perceput si acceptat.
Chiar si dupa dezastrul acestui Campionat Mondial, DelBosque apeleaza la amintiri, refuzand sa se desprinda, sa accepte evolutia si luarea de la zero. Intrebat fiind daca e un final de ciclu, raspunsul sau a fost (aproximativ) : E un moment bun sa ne gandim la lucrurile frumoase realizate.
Bun. Despre meci
Spania
A jucat oarecum surprinzator in sistemul 4-2-3-1 cu Busquets si Xavi Alonso in fata apararii, iar Diego Costa varf impins. Ca noutati in primul 11, au intrat Javi Martinez in locul lui Pique si Pedro in locul lui Xevi Hernandez (in cazul acesta schimbarea nu e post pe post, Spania schimband sistemul). A fost pastrat in continuare titular, in ciuda discutiilor, Casilias.
Javi Martinez, desi are cunostiintele si calitatile necesare pentru a se descurca si pe postul de fundas central, el nu e folosit in acest rol la Bayern Munchen. Lasarea pe banca a lui Pique era logica dupa prestatia acestuia din partida precedenta, asa cum am subliniat la momentul respectiv, dar punerea lui Martinez in locul sau si nu mai avansat la mijlocul terenului are legatura cu obsesia lui Del Bosque de a folosi cuplul Alonso-Busquets acolo.
Si daca tot am ajuns la ei, sa vorbesc putin despre cuplul de inchizatori ai Spaniei. Ca si in partida cu Olanda, Del Bosque a decis ca Spania nu se poate dispensa de serviciile niciunuia dintre Xavi Alonso si Busquets. Spre deosebire de primul meci, selectionerul "La Roja" a facut o mutare tactica logica, schimband asezarea. Folosind un sistem cu doi inchizatori si nu acel 4-3-3 in care Alonso nu s-a integrat deloc in partida cu Olanda, DelBosque are meritul de a da obsesiei sale (Busquets-Alonso titulari) o oarecare logica.
In fata cuplului de pivoti defensivi, Spania a mizat pe driblingul si pasa lui Iniesta, viteza lui Pedro si mobilitatea lui Silva. Toti foarte buni si devotati cauzei echipei lor, dar nici unul pus total in slujba lui Diego Costa.
Unde vreau sa ajung cu ultima fraza?
Ei bine, sa-l evaluam putin pe atacantul titular al nationalei Spaniei. Diego Costa e un luptator si un excelent finalizator. In jurul sau, asa cum o stie toata lumea in Spania, si-a construit echipa Diego Simeone, antrenorul lui Atletico. Toti jucatorii lui Atletico au jucat in slujba lui Diego Costa. Diego Simeone a avut suficienta autoritate si putere de convingere sa-i faca pe toti jucatorii sai sa se alieze acestui tel, acestei strategii. De aici puteti avea o explicatie a aparitiilor de 10, 20 de minute ale atacantului din meciul decisiv de pe NouCamp cu Barcelona sau din finala Champions League. Fara Diego Costa, Atletico isi pierdea referinta in atac, isi pierdea sprijinul de incredre care i-a facut sa castige campionatul.
Bun. Cifrele lui Costa in sezonul abia incheiat il recomandau in mod indiscutabil pentru nationala. Dar stilul nationalei Spaniei, structura echipei il recomandau pe Costa titular? Eu as zice ca nu. Lasand la o parte faptul ca Diego Costa e un atacant atipic pentru sistemul de joc al spaniolilor, asa cum explicam in postarea anterioara, trebuie sa remarc o imposibila misiune a lui Del Bosque de a realiza ce a facut Simeone. Oricat ai forta lucrurile, nu poti sa-i impui lui Iniesta, sau Silva, sau Pedro sa se puna total si neconditionat in slujba lui Diego Costa. Sa-si canalizeze toata energia si resursele pentru ai servi acestuia mingi utile pe care sa le transforme in gol. Nici o ocazie cu capul n-a avut Costa cat a jucat, desi fundasii centrali adversi ii erau toti inferiori ca fizic si inaltime.
Am scris despre improvizatia Martinez, despre obsesia lui DelBosque pentru cei doi inchizatori Alonso si Busquets, despre Costa si folosirea sa falimentara... Ce-ar mai fi? Aha... inca ceva.
Casillias. Trebuia lasat pe banca, nu ca o pedeapsa, ci ca o inteleapta menajare. Intr-un moment delicat, cand multa lume a inceput sa-l arate cu degetul, Iker avea nevoie sa fie lasat putin in umbra. Daca vrei sa-l ai si pe viitor, trebuie sa-i acorzi o perioada de reconditionare. Aruncarea lui in lupta, cu toata presiunea si corul de maraituri care pluteau in aer e lipsa de intelepciune. In plus, Pepe Reina, un portar care a stat mereu in umbra altor portari la nationala, merita o sansa. Merita sa intre si el intr-un meci cu miza capitala dupa ce ani la rand, a fost responsabil doar cu voia buna si ambientul in sanul nationalei. Sau daca nu Reina, macar De Gea, cel care se presupune ca reprezinta viitorul Spaniei si caruia nu-i lipseste foamea de performanta si de a arata ce stie.
Torres. A fost, ca si in alte ocazii, unul din cei mai alintati fii ai sortii. Desi sezonul mediocru la Chelsea nu i-ar fi permis nici macar sa viseze ca va juca la Mondial, a fost din nou ales in detrimentul altora, cum ar fi Llorente de la Juventus (un jucator cu aceleasi caracteristici, dar cu cifre mult mai bune).
La aspecte generale, as remarca ca in 4-2-3-1, asa cum era normal, Spania s-a lungit ca echipa, n-a mai fost la fel de compacta ca in 4-3-3.
Ca o concluzie finala, sa spun ca Spania a murit pe mana generatiei care i-a adus atatea succese, cu un antrenor incremenit in performantele trecutului, incapabil sa se desprinda si sa evolueze. Cu timpul, lucrurile se vor limpezi, greselile vor fi vazute in profunzime chiar de infaptuitorii lor si evolutia va intra inevitabil in cursul ei firesc.
Chile
Despre invingatori numai de bine. Pentru ca pe Chile vom avea ocazia sa o mai vedem la acest Mondial, imi voi permite sa scriu mai putin despre ei.
Au invatat repede lectiile tacticii cu care Olanda a invins Spania in runda inaugarala a grupei. Au abordat meciul cu o linie de 3 fundasi centrali agresivi, acoperiti foarte bine pe benzi de 2 laterali ceva mai inaintati. Arturo Vidal, Alexis Sanchez si Vargas au asigurat prin calitatile lor consistenta ofensiva a echipei.
Lipsa de complexe a sud-americanilor in fata campioanei mondiale nu e intamplatoare. Chilienii luasera pulsul adversarilor lor intr-un amical disputat acum 7,8 luni cand fusesera egalati la 2 in prelungiri, cu un autogol. De data aceasta nu a mai fost cazul.
Sursa foto: digisport.ro
19 Iunie 2014, 14:20
Poti sa spui despre "Iniesta si compania" ca au fost obositi, nemotivati, intr-o pasa proasta... Poti sa spui ca Arbeloa: "A veces estas mierdas pasan". Din pacate pentru DelBosque, termenii acestia sunt prea duri. Pentru un antrenor care a facut din nationala Spaniei o familie cu bunici, tati, copii si nepoti, realitatea actuala pare sa-i fie greu de perceput si acceptat.
Chiar si dupa dezastrul acestui Campionat Mondial, DelBosque apeleaza la amintiri, refuzand sa se desprinda, sa accepte evolutia si luarea de la zero. Intrebat fiind daca e un final de ciclu, raspunsul sau a fost (aproximativ) : E un moment bun sa ne gandim la lucrurile frumoase realizate.
Bun. Despre meci
Spania
A jucat oarecum surprinzator in sistemul 4-2-3-1 cu Busquets si Xavi Alonso in fata apararii, iar Diego Costa varf impins. Ca noutati in primul 11, au intrat Javi Martinez in locul lui Pique si Pedro in locul lui Xevi Hernandez (in cazul acesta schimbarea nu e post pe post, Spania schimband sistemul). A fost pastrat in continuare titular, in ciuda discutiilor, Casilias.
Javi Martinez, desi are cunostiintele si calitatile necesare pentru a se descurca si pe postul de fundas central, el nu e folosit in acest rol la Bayern Munchen. Lasarea pe banca a lui Pique era logica dupa prestatia acestuia din partida precedenta, asa cum am subliniat la momentul respectiv, dar punerea lui Martinez in locul sau si nu mai avansat la mijlocul terenului are legatura cu obsesia lui Del Bosque de a folosi cuplul Alonso-Busquets acolo.
Si daca tot am ajuns la ei, sa vorbesc putin despre cuplul de inchizatori ai Spaniei. Ca si in partida cu Olanda, Del Bosque a decis ca Spania nu se poate dispensa de serviciile niciunuia dintre Xavi Alonso si Busquets. Spre deosebire de primul meci, selectionerul "La Roja" a facut o mutare tactica logica, schimband asezarea. Folosind un sistem cu doi inchizatori si nu acel 4-3-3 in care Alonso nu s-a integrat deloc in partida cu Olanda, DelBosque are meritul de a da obsesiei sale (Busquets-Alonso titulari) o oarecare logica.
In fata cuplului de pivoti defensivi, Spania a mizat pe driblingul si pasa lui Iniesta, viteza lui Pedro si mobilitatea lui Silva. Toti foarte buni si devotati cauzei echipei lor, dar nici unul pus total in slujba lui Diego Costa.
Unde vreau sa ajung cu ultima fraza?
Ei bine, sa-l evaluam putin pe atacantul titular al nationalei Spaniei. Diego Costa e un luptator si un excelent finalizator. In jurul sau, asa cum o stie toata lumea in Spania, si-a construit echipa Diego Simeone, antrenorul lui Atletico. Toti jucatorii lui Atletico au jucat in slujba lui Diego Costa. Diego Simeone a avut suficienta autoritate si putere de convingere sa-i faca pe toti jucatorii sai sa se alieze acestui tel, acestei strategii. De aici puteti avea o explicatie a aparitiilor de 10, 20 de minute ale atacantului din meciul decisiv de pe NouCamp cu Barcelona sau din finala Champions League. Fara Diego Costa, Atletico isi pierdea referinta in atac, isi pierdea sprijinul de incredre care i-a facut sa castige campionatul.
Bun. Cifrele lui Costa in sezonul abia incheiat il recomandau in mod indiscutabil pentru nationala. Dar stilul nationalei Spaniei, structura echipei il recomandau pe Costa titular? Eu as zice ca nu. Lasand la o parte faptul ca Diego Costa e un atacant atipic pentru sistemul de joc al spaniolilor, asa cum explicam in postarea anterioara, trebuie sa remarc o imposibila misiune a lui Del Bosque de a realiza ce a facut Simeone. Oricat ai forta lucrurile, nu poti sa-i impui lui Iniesta, sau Silva, sau Pedro sa se puna total si neconditionat in slujba lui Diego Costa. Sa-si canalizeze toata energia si resursele pentru ai servi acestuia mingi utile pe care sa le transforme in gol. Nici o ocazie cu capul n-a avut Costa cat a jucat, desi fundasii centrali adversi ii erau toti inferiori ca fizic si inaltime.
Am scris despre improvizatia Martinez, despre obsesia lui DelBosque pentru cei doi inchizatori Alonso si Busquets, despre Costa si folosirea sa falimentara... Ce-ar mai fi? Aha... inca ceva.
Casillias. Trebuia lasat pe banca, nu ca o pedeapsa, ci ca o inteleapta menajare. Intr-un moment delicat, cand multa lume a inceput sa-l arate cu degetul, Iker avea nevoie sa fie lasat putin in umbra. Daca vrei sa-l ai si pe viitor, trebuie sa-i acorzi o perioada de reconditionare. Aruncarea lui in lupta, cu toata presiunea si corul de maraituri care pluteau in aer e lipsa de intelepciune. In plus, Pepe Reina, un portar care a stat mereu in umbra altor portari la nationala, merita o sansa. Merita sa intre si el intr-un meci cu miza capitala dupa ce ani la rand, a fost responsabil doar cu voia buna si ambientul in sanul nationalei. Sau daca nu Reina, macar De Gea, cel care se presupune ca reprezinta viitorul Spaniei si caruia nu-i lipseste foamea de performanta si de a arata ce stie.
Torres. A fost, ca si in alte ocazii, unul din cei mai alintati fii ai sortii. Desi sezonul mediocru la Chelsea nu i-ar fi permis nici macar sa viseze ca va juca la Mondial, a fost din nou ales in detrimentul altora, cum ar fi Llorente de la Juventus (un jucator cu aceleasi caracteristici, dar cu cifre mult mai bune).
La aspecte generale, as remarca ca in 4-2-3-1, asa cum era normal, Spania s-a lungit ca echipa, n-a mai fost la fel de compacta ca in 4-3-3.
Ca o concluzie finala, sa spun ca Spania a murit pe mana generatiei care i-a adus atatea succese, cu un antrenor incremenit in performantele trecutului, incapabil sa se desprinda si sa evolueze. Cu timpul, lucrurile se vor limpezi, greselile vor fi vazute in profunzime chiar de infaptuitorii lor si evolutia va intra inevitabil in cursul ei firesc.
Chile
Despre invingatori numai de bine. Pentru ca pe Chile vom avea ocazia sa o mai vedem la acest Mondial, imi voi permite sa scriu mai putin despre ei.
Au invatat repede lectiile tacticii cu care Olanda a invins Spania in runda inaugarala a grupei. Au abordat meciul cu o linie de 3 fundasi centrali agresivi, acoperiti foarte bine pe benzi de 2 laterali ceva mai inaintati. Arturo Vidal, Alexis Sanchez si Vargas au asigurat prin calitatile lor consistenta ofensiva a echipei.
Lipsa de complexe a sud-americanilor in fata campioanei mondiale nu e intamplatoare. Chilienii luasera pulsul adversarilor lor intr-un amical disputat acum 7,8 luni cand fusesera egalati la 2 in prelungiri, cu un autogol. De data aceasta nu a mai fost cazul.
Sursa foto: digisport.ro
No comments:
Post a Comment