Indraznesc, dupa tot ce am vazut din acest Mondial, sa spun ca grupa a
patra e cea mai interesanta si ne-a oferit pana acum cele mai frumoase
meciuri. Costa Rica ne-a oferit surpriza, iar Anglia prin jocul sau
foarte bun, dar lipsit de premiu, dramatismul. Si nu s-a terminat,
calculele dau sanse tuturor in continuare.
Uruguay
Spre deosebire de majoritatea echipelor sud-americane, aceasta nationala propune un stil diferit de abordare a jocului. Uruguay e o echipa in care ponderea luptatorilor cu virtuti fizice o depaseste cu mult pe cea a "mingicarilor", a jucatorilor cu virtuti tehnice. De aici, din structura jucatorilor, rezulta si genul de abordare strategica.
Uruguay e in general o echipa defensiva, careia-i place sa controleze meciul din spate, din preajma propriului careu. Prefera constructia cu pase lungi in adancime, mult dintre ele "bubuite" spre inaltul cerului.
Poate ar fi interesant sa ma opresc putin si sa insist asupra acestei strategii.
Desi poate parea la intamplare, uneori intr-adevar fortand si norocul, stilul acesta are caracteristicile sale bine studiate si necesita antrenamente specifice. Plecand de la cei care paseaza in adancime, trecand pe la cei care deviaza, daca e cazul, si finalizatori, totul poate fi pregatit in amanunt. Nu fac o pledoarie Uruguayului, ci doar incerc sa explic caracteristicile jocului lor cu avantajele si problemele sale.
Pasa lunga aeriana, plecata din propria jumatate (aproximativ)
Caracteristici (concepte tehnico-tactice)
Tehnice
-presupune forta in lovitura,
-tehnica de lovire trebuie sa aiba in vedere evitarea efectului de invartire a mingii pentru a putea fi mai usor controlata de destinatar,
-presupune calitati ridicate ale jocului aerian din partea jucatorilor vizati de aceste pase.
Tactice
-lovirea balonului trebuie urmata de o repozitionare: defensiva daca mingea a fost pierduta; ofensiva daca posesia a fost pastrata - in functie de consemnele prestabilite (aici antrenorul e foarte important sa explice jucatorului ce trebuie sa faca, evitand ca el sa ramana static si contemplativ cum se intampla de multe ori),
-jucatorii spre care se indreapta mingea trebuie sa fie constienti in orice moment de pozitia adversarilor si colegilor lor, pentru a lua decizia corecta de executie (deviere, stop, preluare pe pozitie viitoare, finalizare),
-jucatorii din imediata apropiere a locului unde cade balonul, se vor plasa in zona mingii a doua, anticipand eventualele respingeri ale adversarului.
Cateva avantaje
-da timp de iesire liniei de fundasi, provocand atacantii adversi sa se retraga pentru a nu ramane in off-side,
-castigarea rapida de spatiu in profunzime,
-presupune mai putin efort pe faza ofensiva din partea mijlocasilor,
-nu necesita un nivel ridicat tehnic al mijlocasilor.
Dezavantaje
-lipsa preciziei si pierderea controlului mingii in multe ocazii,
-apararea contrara ataca mingea cu fata, avand avantajul viziunii,
-presupune pastrarea mereu in adancime a unuia sau mai multor jucatori de referinta care nu pot da suport defensiv,
-presupune de cele mai multe ori atacuri in inferioritate numerica.
Nota!: Precizarile respective sunt o interpretare personala, fara sa fie preluate dintr-un curs sau publicatie specifica.
Plecand de la coordonatele prezentate mai inainte, cred ca se poate intelege si descifra mai usor schema tactica a Uruguay-ului pe faza ofensiva.
Bineinteles determinanti au fost actorii. As sublinia excelenta conlucrare dintre Cavani si Suarez care au produs golurile victoriei. Daca in cazul lui Suarez sare in ochi spiritul de "killer" in fata portii, la Cavanii trebuie sa subliniem si incredibilul travaliu defensiv pe care l-a facut, coborand constant pentru a-i marca pe Gerard sau Henderson in functie de incorporarile lor in atacul Angliei.
Anglia
A jucat 4-2-3-1 cu Gerard si Henderson in fata apararii. Cei patru din fata: Rooney, Sturrige, Sterling si mai avansat in prima faza Welbeck; au alcatuit un grup ofensiv extrem de dinamic, cu multe schimbari de pozitii intre ei, asigurand o circulatie rapida si eficienta a mingii.
In fata unei aparari contrare supraaglomerata, Anglia a jucat curajos, incercand sa patrunda prin combinatii si driblinguri la firul ierbii. Arezistat tentatiei (uneori prea mult as zice) de a suta de la distanta si a arunca centrari in suprafata de pedeapsa a oponentilor.
Defensiv, Anglia a fost prizoniera stilului adversarului, trebuind sa intre in dueluri fizice fara a putea organiza o strategie clara de anticipare. Fara sa gafeze strategic sau la nivel de tehnica individuala Anglia a fost depasita de plusul de viteza pe demarcare al uruguayenilor.
Per total am vizionat o partida dinamica cu mare accent in realizarea ocaziilor de gol pe fazele fixe.
Uruguayul a excelat la capitolul bloc defensiv si prin cuplul de atacanti Cavani-Suarez in timp ce Anglia a impresionat prin dinamica ofensiva si calitatea tehnica a tinerilor sai jucatori.
Sursa foto: bleacherreport.com
20 Iunie 2014, 13:16
Uruguay
Spre deosebire de majoritatea echipelor sud-americane, aceasta nationala propune un stil diferit de abordare a jocului. Uruguay e o echipa in care ponderea luptatorilor cu virtuti fizice o depaseste cu mult pe cea a "mingicarilor", a jucatorilor cu virtuti tehnice. De aici, din structura jucatorilor, rezulta si genul de abordare strategica.
Uruguay e in general o echipa defensiva, careia-i place sa controleze meciul din spate, din preajma propriului careu. Prefera constructia cu pase lungi in adancime, mult dintre ele "bubuite" spre inaltul cerului.
Poate ar fi interesant sa ma opresc putin si sa insist asupra acestei strategii.
Desi poate parea la intamplare, uneori intr-adevar fortand si norocul, stilul acesta are caracteristicile sale bine studiate si necesita antrenamente specifice. Plecand de la cei care paseaza in adancime, trecand pe la cei care deviaza, daca e cazul, si finalizatori, totul poate fi pregatit in amanunt. Nu fac o pledoarie Uruguayului, ci doar incerc sa explic caracteristicile jocului lor cu avantajele si problemele sale.
Pasa lunga aeriana, plecata din propria jumatate (aproximativ)
Caracteristici (concepte tehnico-tactice)
Tehnice
-presupune forta in lovitura,
-tehnica de lovire trebuie sa aiba in vedere evitarea efectului de invartire a mingii pentru a putea fi mai usor controlata de destinatar,
-presupune calitati ridicate ale jocului aerian din partea jucatorilor vizati de aceste pase.
Tactice
-lovirea balonului trebuie urmata de o repozitionare: defensiva daca mingea a fost pierduta; ofensiva daca posesia a fost pastrata - in functie de consemnele prestabilite (aici antrenorul e foarte important sa explice jucatorului ce trebuie sa faca, evitand ca el sa ramana static si contemplativ cum se intampla de multe ori),
-jucatorii spre care se indreapta mingea trebuie sa fie constienti in orice moment de pozitia adversarilor si colegilor lor, pentru a lua decizia corecta de executie (deviere, stop, preluare pe pozitie viitoare, finalizare),
-jucatorii din imediata apropiere a locului unde cade balonul, se vor plasa in zona mingii a doua, anticipand eventualele respingeri ale adversarului.
Cateva avantaje
-da timp de iesire liniei de fundasi, provocand atacantii adversi sa se retraga pentru a nu ramane in off-side,
-castigarea rapida de spatiu in profunzime,
-presupune mai putin efort pe faza ofensiva din partea mijlocasilor,
-nu necesita un nivel ridicat tehnic al mijlocasilor.
Dezavantaje
-lipsa preciziei si pierderea controlului mingii in multe ocazii,
-apararea contrara ataca mingea cu fata, avand avantajul viziunii,
-presupune pastrarea mereu in adancime a unuia sau mai multor jucatori de referinta care nu pot da suport defensiv,
-presupune de cele mai multe ori atacuri in inferioritate numerica.
Nota!: Precizarile respective sunt o interpretare personala, fara sa fie preluate dintr-un curs sau publicatie specifica.
Plecand de la coordonatele prezentate mai inainte, cred ca se poate intelege si descifra mai usor schema tactica a Uruguay-ului pe faza ofensiva.
Bineinteles determinanti au fost actorii. As sublinia excelenta conlucrare dintre Cavani si Suarez care au produs golurile victoriei. Daca in cazul lui Suarez sare in ochi spiritul de "killer" in fata portii, la Cavanii trebuie sa subliniem si incredibilul travaliu defensiv pe care l-a facut, coborand constant pentru a-i marca pe Gerard sau Henderson in functie de incorporarile lor in atacul Angliei.
Anglia
A jucat 4-2-3-1 cu Gerard si Henderson in fata apararii. Cei patru din fata: Rooney, Sturrige, Sterling si mai avansat in prima faza Welbeck; au alcatuit un grup ofensiv extrem de dinamic, cu multe schimbari de pozitii intre ei, asigurand o circulatie rapida si eficienta a mingii.
In fata unei aparari contrare supraaglomerata, Anglia a jucat curajos, incercand sa patrunda prin combinatii si driblinguri la firul ierbii. Arezistat tentatiei (uneori prea mult as zice) de a suta de la distanta si a arunca centrari in suprafata de pedeapsa a oponentilor.
Defensiv, Anglia a fost prizoniera stilului adversarului, trebuind sa intre in dueluri fizice fara a putea organiza o strategie clara de anticipare. Fara sa gafeze strategic sau la nivel de tehnica individuala Anglia a fost depasita de plusul de viteza pe demarcare al uruguayenilor.
Per total am vizionat o partida dinamica cu mare accent in realizarea ocaziilor de gol pe fazele fixe.
Uruguayul a excelat la capitolul bloc defensiv si prin cuplul de atacanti Cavani-Suarez in timp ce Anglia a impresionat prin dinamica ofensiva si calitatea tehnica a tinerilor sai jucatori.
Sursa foto: bleacherreport.com
No comments:
Post a Comment