Se vorbeste mult despre pregatirea fizica in fotbal. In curand se vor da verdicte in functie de cum vor arata echipele dupa pregatirea de iarna, la inceputul returului de campionat.
„Au cazut pe final! Fizic au stat foarte prost! Alearga de rup pamantul! Pregatirea fizica a facut diferenta!”
Ascultam in jurul nostru, auzim pe canalele media sau citim in presa foarte des aprecieri sau aluzii despre nivelul de pregatire fizica al echipelor de fotbal. Cat de mult stim despre acest subiect insa?
Fara a avea nici pe departe pretentia de a raspunde la aceasta intrebare, nefiind un specialist in domeniu , voi propune cateva teme si principii la care putem medita si dezbate.
Antrenorii categoriilor inferioare (semiprofesioniste si amatori) cat si majoritatea celor care pregatesc juniorii sunt obligati, datorita bugetelor restranse, sa se ocupe si de detaliile pregatirii fizice.
Evaluarea nivelului fizic
La prima vedere poate parea una din cele mai simple sarcini de indeplinit, pana la urma toti ne dam cu parerea asupra conditiei fizice a unei echipe. Incercand insa sa intram mai in profunzime, s-ar putea sa realizam ca evaluarea formei de moment e un proces mult mai complicat si relativ decat ne-am fi imaginat.
Poate fi intr-adevar o echipa evaluata la nivel general cu acuratete? Poate fi comparat un vitezist cu un maratonist, folosind aceeasi scara? Pot fi intr-adevar introdusi in aceeasi evaluare un fundas central si un fundas de banda? Dar un atacant de careu cu un inchizator?
Fiecare jucator in parte e un univers in sine.
Testele fizice
Pusi in fata aceluiasi test, jucatorii pot raspunde diferit, in functie de caracteristicile fiecaruia.
Cu greu putem pune in aceeasi oala un pusti de 19ani cu unul de 34, pe unul care cantareste 73 de kg cu unul de 91de kg. La fel de complicat e sa comparam un ucrainean care pe toata perioada junioratului a lucrat in principal rezistenta anaeroba cu nesfarsite ore de alergare prin zapada cu un tanar francez de origine africana a carui pregatire s-a bazat in principal pe dezvoltarea calitatilor de viteza. Putem continua astfel la nesfarsit.
Fara sa sugerez in vreunul din exemplele date mai sus care model ar fi mai util fotbalului vreau doar sa subliniez cat de greu si inselator ar fi sa vorbim de o evaluare precisa la nivel general.
Pe langa diferentele amintite pana acum,intr-o evaluare de data aceasta individuala trebuie avut in vedere ca fiecare jucator are fluctuatii periodice sau punctuale de forma.
Ele pot fi determinate de un moment dat al perioadei de pregatire si/sau viata sa zilnica. Mai concret spus: 1. jucatorul poate fi intr-o secventa de crestere a formei fizice sau din contra , 2.jucatorul se gaseste intr-un moment mai bun sau mai rau al zilei ori a vietii sale in general.
Exemplu: Un tanar care a avut cursuri de dimineata va putea oferi rezultatul exact al capacitatilor sale fizice seara? Dar intr-o perioada a tezelor cand dedica mai multe ore invatatului, neglijand somnul? (v-am dat pe spate cu exemplul acesta, stiu).
Cum putem face totusi o evaluare cat mai apropiata de adevar?
In lipsa unor mijloace de inregistrare a parametrilor de efort (distante, viteze, frecventa cardiaca) tip GPS, prea scumpe pentru majoritatea echipelor (sau din lipsa unui specialist si timpului necesar interpretarii lor) nu ne ramane decat observatia (din timpul antrenamentului, meciului), discutia individuala cu jucatorul (atentie ! atat la cei care nu se plang niciodata, cat si la cei care se plang din nimic), experienta din alte sezoane si informatiile teoretice avute la dispozitie.
Metode de elaborare a programului de pregatire fizica
Cu ce incepem? Cu urmarirea si inregistrarea unor date dintr-un numar cat mai mare si reprezentativ de meciuri.
Ce se va urmari si care sunt datele? Datele pot fi: numarul de km parcursi in medie (min.-max.), numarul de sprinturi ale jucatorilor impartiti pe posturi, lungimea min. si max. a sprinturilor etc... Un meci poate fi impartit in perioade de 3x15 + 3x15*min.
Segmentarea meciului nu ne prezinta doar date statistice reci, ci ne poate oferi si o imagine a ritmului de joc al echipelor. Exemplu: in primele minute exista mai multe sprinturi; in ultimele atacurile dureaza mai mult, sunt mai lente, revenirile in aparare la fel.
Exemplu de categorisire a efortului:
-aerobic de intensitate inalta (peste nivelul mediu al competitiei);
-aerobic de intensitate medie (sub sau egal cu nivelul competitiei);
-aerobic de intensitate scazuta (mult sub nivelul mediu al competitiei).
In functie de acest studiu se vor alcatui sarcinile din timpul antrenamentului.
In ciclu lunar de antrenament se recomanda o pondere mai mare calitatii decat cantitatii.
Variabile de pregatire
In primul rand trebuie plecat de la ideea ca orice s-ar intampla (rezultatele meciurilor, evenimente externe fotbalului...)trebuie intotdeauna urmat un drum si e obligatoriu sa se lucreze aspectele esentiale tehnico-tactico-fizice. Exemplu.Filozofie tactica- Maniera noastra de joc e mai importanta decat cea a adversarilor./ Vom lucra mai mult corectarea erorilor din ultimul meci si mai putin adaptarea jocului nostru la adversarul din etapa viitoare. Continut pregatire fizica- Saptamana aceasta in cadrul unor exercitii de corectare a pressingului in banda se va lucra viteza de recuperare ( cum? Exercitiile vor avea timp maxim de 10 secunde pentru terminare si se vor folosi pauze active).
Antrenamentele trebuie sa se axeze intr-un procent mai mare pe calitate si mai putin pe cantitate (75% vs 25%).
Intr-un exercitiu in care se lucreaza tehnica de baza pe timp scurt e important sa se ceara o exigenta maxima; gestul tehnic sa fie apropiat de perfectiune.Exemplu: Pasa lunga-sprint-finalizare cu opozitie minima (portarul).
Un exercitiu unde se lucreaza timp mai indelungat fara intrerupere e normal ca pe final sa existe o scadere in calitatea executiilor tehnice . Exemplu:Posesie de 5 contra 5 -15min.
E important ca lunar sau odata la 6 saptamani sa existe o evaluare comuna a intregului staff tehnic legata de ce s-a lucrat in perioada respectiva. Plecand de la evaluarea respectiva se pot initia planuri pentru viitor sau daca ele deja exista se pot face ajustari sau modificari.
Principii de care trebuie sa tina seama pregatirea fizica
Echipele categoriilor inferioare au prea putine sesiuni de antrenament la dispozitie pentru a-si permite sa dedice timp doar pregatirii fizice. In plus, metodele de antrenament preluate din atletism au destul de putina incidenta in fotbal.
De aceea e recomandabil ca pregatirea fizica sa fie integrata in exercitiile tehnico-tactice. Un procent de 10-15% din antrenament fara minge e suficient si nu trebuie depasit.
Principiul pedagogic- pentru invatarea unui concept nu trebuie sa fim limitati de timp. Repetam pana iese.
Principiul competitiei- se studiaza cat dureaza o situatie de joc reala pentru a se folosi la antrenament. Exemplu:un contraatac nu poate dura mai mult de 7/10 secunde.
Principiul antrenamentului- desi calitatea gestului tehnic trebuie sa ramana la cel mai inalt nivel, exista o limitare in timp a actiunii de joc. Practic vorbim de o diferentiere intreexercitiile de lucru a gestului tehnic pur si punerea sa in contextul limitarii de timp. Exemplu: actiunea ofensiva trebuie terminata in max.7/10 secunde- fizic se lucreaza anaerobic alactic, fotbalistic se lucreaza cu timpii maximi necesari pentru un contraatac rapid de succes.
Pricipiul directionarii- e greu sa lucrezi tot cu toata echipa (pe fundasi nu-i intereseaza foarte mult ce trebuie sa faca atacantii si invers). E recomandabila divizarea echipei pe exercitii si sarcini.
*Numele date au putina importanta si pot fi oricand schimbate.
Sursa foto: www.fitforfootball.com
No comments:
Post a Comment