Search This Blog

Thursday, April 16, 2015

Finala Campionatului Mondial 2014 / Germania-Argentina 2 (observatii pentru antrenori si pasionatii de tactica)

Argentina
Exista pe Internet un filmulet destul de cunoscut in care Alejandro Sabella explica sistemul de joc si strategia pe care a aplicat-o ca antrenor a lui Estudiantes, in finala Cupei Intercontinentale, impotriva Barcelonei. Aici
Dintre detaliile interesante pe care ni le ofera acest material, eu as atrage atentia asupra catorva senzatii care se intrevad din discursul actualului selectioner al Argentinei. Trebuie sa observam ca pe intreg parcursul expunerii sale, Sabella face trimiteri glorificante catre adversar. Respectul sau reverentios nu vine doar in intampinarea Barcelonei, ci a fotbalului jucat de marile cluburi europene in general, comparate cu cele sud-americane (exemplul dat cu Juventus e graitor in acest sens).
Cam de aici plecam. Alejandro Sabella are in subconstient infiltrata ideea unei superioritati organizatorice si de intensitate a europenilor in fata echipelor sud-americane. Din pacate pentru el, senzatiile de inferioritate la nivel de cluburi s-au transmis inveninat si in forma de joc a selectionatei argentiniene in partidele cu Olanda si Germania (mai ales ultima).
Mai scurt si concret spus:  Argentina lui Sabella a cautat mai mult sa-si anihileze adversarul decat sa-si puna in valoare propriile atuuri.
Altfel nu se explica modulul defensiv 4-4-2 practicat in prima repriza, cu o aparare extrem de joasa, si trecerea la un 4-3-3 la fel de retras si reactiv din repriza a doua pana in final.
La nivel individual ne-au sarit in ochi si vor ramane in amintire ratarile din pozitii ideale ale lui Higuain, Messi si Palacio. Dar dincolo de ele, jucatorii ofensivi ai "pumelor" au fost extrem de putin dispusi la efort (lipsa lui DiMaria a contat enorm la acest capitol), nu s-au deschis in momentul posesiei, n-au avut spre surprinderea si disperarea fanilor lor, nici o reusita cu greutate in duelurile unu la unu  (punctul lor forte in mod normal).
As face totusi observatia ca evolutiile fotbalistilor amintiti de mine s-au petrecut pe un stil de joc atipic lor, nici Messi, nici Higuain, nici Aguero, Lavezzi sau Palacio nefiind obisnuiti la echipele lor de club cu abordari defensive (mai direct spus catenaccio). Stilul acesta de joc i-a pus prea putin in valoare, lipsa posesiei din partea echipei lor, ruperea de restul corpului echipei, taindu-le cursivitatea si forma.
Desigur se putea castiga, asa cum s-a intamplat cu Olanda. Apararea Argentinei a fost din nou la inaltime. Pana la urma si la mari ocazii, putem spune ca sud-americanii au stat mai bine, si selectionerul lor se poate declara ghinionist.
Cred totusi ca Argentina lui Sabella si-a asumat un rol sub posibilitatile sale, iar imaginea de ansamblu oferita in fata unui eveniment istoric va ramane una destul de stearsa.
Sursa foto: zap2it.com
PS.: Exemplul Juventus
"Odata a jucat Juventus cu River, finala din Tokio. Si castiga Juventus 1-0 cu golul lui DelPiero. Si il intrebara pe Francesco (antrenorul lui River probabil) daca ar mai juca odata cu Juventus. Le-a spus ca:  - Da, dar peste sase luni, pentru ca trebuie sa ne pregatim pentru a putea juca la aceasta intensitate a jocului."
14 Iulie 2014, 18:27

No comments:

Post a Comment