Dinamo-Vaslui

Am ascultat si citit cateva opinii a unor oameni care chiar se pricep la fenomenul numit fotbal, ca nu inteleg ce a jucat Bonetti in acest meci. Paradoxal, mie mi se pare ca asezarea si consemnele tactice de aseara au fost printre cele mai simple si usor de descifrat de cand e la Dinamo. Daca amaraciunea sau dezacordul te pot face sa te iei cu mainile de cap, experienta (in cazul lui Cornel Dinu, de exemplu) n-ar trebui sa te lase sa spui acest lucru: ca nu mai intelegi.
In Spania, unde locuiesc de cativa ani, m-am intalnit cu un fenomen tactic care m-a intrigat si a fost  greu de inteles pentru mine. La nivel pana spre cel semiprofesionist si profesionist, dar mai ales! la nivelul juniorilor, exista in cadrul fiecarei echipe un manunchi de jucatori care pot fi rulati de antrenori pe mai multe posturi. Sistemul acesta merge atat de departe, incat am vazut situatii in care o echipa a inceput intr-un 4-3-3, pana la pauza a terminat in 4- 2-3-1 si in repriza a doua a incercat un 4-1-4-1 - si toate acestea atentie! fara sa schimbe nici un jucator.
Cum e posibil ? Simplu. Un fundas central poate deveni din mers, daca antrenorul i-o cere, fundas lateral sau inchizator, un mijlocas cetral poate trece in banda etc. Ce mi se pare foarte interesant si mi se pare important de subliniat, e ca juniorii echipelor din Spania cresc cu mentalitatea adaptabilitatii la diferite posturi pe care ar putea activa. Modalitatea aceasta de a creste tinerii jucatori pleaca de la cateva principii destul de simple:1. nu se produce specializarea pe posturi de la o varsta frageda, 2. in momentul in care antrenorii isi fac o idee exacta despre posibilitatile unui tanar, acesta va fi integrat intr-o paleta mai larga de posturi pe care le poate acoperi in diferite sisteme.
E o metoda generalizata in Spania nespecializarea unui jucator pe un singur post pe care sa-l joace din copilarie pana la retragere? Din umila mea experienta, as afirma ca da.
Recunosc ca pentru mine schimbarile acestea de dinamica m-au pus in dificultate si mi s-au parut extrem de stranii la inceput. Venit cu mentalitatea celui crescut in admiratia unui 4-4-2 extrem de rigid, toate aceste schimbari de posturi intre jucatori in timpul aceluiasi meci, fara o pregatire amanuntita la antrenamente, mi se parea contraproductiva. Ceea ce am realizat insa, o data cu trecerea timpului, e ca n-ai nevoie de o astfel de pregatire, atata timp cat jucatorii au baza mentala si experienta unui astfel de schimb (din fundas lateral in extrema de exemplu). Daca e sau nu util sa schimbi tactica unei echipe si tactica individuala a unui jucator cu o asemenea frecventa ramane de discutat.
Ce legatura au toate observatiile acestea cu Bonetti si ce incearca el sa joace la Dinamo?
Cred ca perplexitatea noastra in a-l intelege pleaca de la mentalitatile diferite din care venim. In Romania inca se pastreaza, cred,  o rigiditate, peste care fotbalul occidental a trecut. Daca in general sistemul liniei de 4 fundasi a ramas neschimbat, de la mijloc in sus specializarea jucatorilor pe posturi incepe sa se dilueze intr-o dinamica pe care era greu sa ne-o imaginam in urma cu vreo 10 ani. Incet, incet asistam la disparitia jucatorilor cu o mica  libertate tactica si inlocuirea  lor cu o rotare mult mai dinamica la care toti trebuie sa participe, indeplinid roluri variate.
Care e tipul jucatorului care se pliaza pe o astfel de filozofie?
- un jucator care sa-si gaseasca echilibrul dinamic, indeferent de pozitiile in care joaca;
- un jucator care sa stapaneasca balonul onorabil si cu piciorul care nu-i e de baza;
- un jucator care isi poate folosi alternativ picioarele in aceeasi actiune tehnica cu viteza unor fractiuni de secunda (vorbim de profesionisti totusi)
- jucatori care sa ramana lucizi pe spatii mici si supusi unei presiuni acerbe din partea adversarului.
Ar mai fi unele calitati, dar ma rezum la acestea.
Gandindu-ne la jucatorii romani (majoritari) din lotul lui Dinamo, crescuti in mentalitatea rigida de care va scriam mai devreme, trebuie sa recunoastem ca in cerintele de mai sus exista evidente carente.
Ce legatura exista intre observatiile de mai sus si meciul nostru? Pai hai sa vedem...
Face Bonetti schimbari dese de sistem in jocul general al echipei, uneori de la meci la meci si uneori chiar in aceeeasi partida? Evident, da. Foloseste Bonetti rotatia jucatorilor pe posturi in cadrul aceleiasi partide? Pentru cei care mi-ati mai citit postarile si ati urmarit cu atentie meciurile lui Dinamo, nu cred ca exista decat un raspuns: evident, da.
Si acum o ultima intrebare: sunt jucatorii lui Dinamo, in majoritate romani, preagatiti pentru a face fata unei astfel de filozofii de joc?
Pentru cine a urmarit meciul de ieri, nu cred ca poate exista decat un raspuns: evident, nu.
Il consider pe Bonetti un antrenor de nivel mediu (ma refer strict la meseria lui, nu la caracter, nu la altceva). Tactic, nu te plictisesti niciodata sa vezi cu ce idei mai vine (asta daca te intereseaza cu adevarat acest aspect), dar consider ca nu reuseste sa-si castige vestiarul de partea sa si nici nu-si bate prea mult capul cu asta, iar acest aspect va fi marea incercare a carierei lui.
Consider lotul lui Dinamo unul mediu, sub standardele dorite, dar nu atat de departe incat sa ne taie orice speranta la performante moderate (accesul in Europa League de exemplu).
Ce consider evident pentru mine, dupa mult timp de urmarit evolutia si rezultatul muncii dintre Bonetti si echipa care i-a fost data pe mana, e : incompatibilitatea intre mentalitati (fara sa spun ca una e superioara celeilalte).
Nu e vina lui Bonetti ca jucatorii romani au fost crescuti intr-o alta mentalitate decat e el obisnuit, nu e vina jucatorilor nostri ca de multe ori sunt pusi in situatii pe care bagajul lor de pregatire nu le permite sa faca fata.
N-am scris nimic despre partida, pentru ca, pentru noi dinamovistii, discutia meciului cu Vasluiul cade pe locul doi, in acest moment.
Sunt convins ca, fara sa fie un antrenor slab sau blamabil, Bonetti are o serioasa problema de incompatibilitate cu echipa Dinamo si ar trebui sa i se caute un inlocuitor. A avut sansa sa ne arate ce poate si nu putem decat sa-i multumim pentru momentele placute pe care le-am trait si datorita eforturilor sale.
Ce antrenor mi-as dori? Un antrenor strain la inceput de cariera, cum ar fi Birindelli (mai deschis la nevoile jucatorilor) sau unul cu foarte multa experienta, pe care sa-l fi prins momentele de glorie ale clasicului 4-4-2  antrenand. Daca totusi s-ar merge pe mana unui antrenor roman, atunci in mod categoric mi-as dori unul tanar si cu inima pentru echipa, cum e Niculescu de exemplu.
P.S.: Am vorbit intotdeauna de antrenorul de fotbal Bonetti. "Actionari, lupta italianului cu Impresarii, datorii, investitii etc." sunt teme care vizeaza o discutie separata si, ca si pana acum, eu nu incerc sa intru prea mult in ea. Fiind mai mult pasionat de tactica si alte detalii din iarba, unghiul meu de vedere e influentat in primul rand de acesti factori.
               
11 Noiembrie 2012, 15:38