Pandurii Targu Jiu- Dinamo

Uneori pentru a avea noroc trebuie sa-l mai si fortezi. Din nou am avut un gol decisiv pe final de meci si din nou o victorie cu 2-1 (rezultatul cel mai frecvent intalnit in meciurile castigate de Dinamo).
Sa recapitulam: in prima etapa cu Severin Danciulescu speculeaza o nesincronizare intre un aparator gazda si portar si inscrie(2-1); in meciul cu Petrolul Tucudean profita de o iesirea aiurea a lui Bornescu si trimite in poarta cu capul in prelungiri (2-1); cu Universitatea Cluj reusita victoriei a venit in urma unui offside (2-1), cu Rapid a fost mana lui Grigorie care a produs penalty-ul de ..2-1.  Pe langa golurile acestor victorii mai putem adauga golul din meciul de Cupa cu Vointa Sibiu (tot 2-1 final) si autogolul gazdelor de la Medias care ne-a adus egalarea la 2 si un punct.
De ce-am facut aceasta recapitulare? Pentru ca toate aceste goluri repetate in conditii aproximativ asemanatoare!  de joc par avea la origine o doza importanta de noroc. Si totusi faptul ca se repeta cu o atat de mare frecventa (6 din cele 8 victorii s-au obtinut cu 2-1) ar putea sa ne duca cu gandul si spre o alta cauza. Mai pe scurt as spune ca Dinamo, in lipsa puterii de a-si domina si surclasa adversarii clar, are uneori (din pacate doar uneori) forta disperarii si claritate in disperare (una fara cealalta n-ar putea avea succes).
Poate una din cauzele lipsei de constanta in joc si rezultate a alb-rosilor in acest sezon este ca pentru a castiga Dinamo trebuie sa se autodepaseasca de fiecare data. In acest sezon, la fel ca si in ultimele doua, valoarea lotului de jucatori cu greu poate sustine victorii continue. Acestea vin conjunctural, disperarea si concentrarea jucand un rol foarte important. Din pacate cele doua ingrediente par avea un termen de garantie destul de redus la jucatorii nostri, asa ca administrarea lor trebuie facuta mult mai des decat ne-am inchipui.
Dupa plictiseala de la Piatra Neamt, jocul de la Targu Jiu a fost chiar spectaculos (desi multe faze de poarta n-au fost nici aici). Am avut avantajul a doua zile de pregatire in plus fata de echipa lui Grigoras, dar a trebuit sa jucam un meci decisiv in deplasare. Sincer, maniera aceasta de organizare a Cupei mi se pare cel putin ciudata, dar poate sunt eu prea pretentios.
Bonetti a afacut o miscare interesanta. Chiar citeam o discutie pe dinamomania, in care cineva isi punea problema daca n-ar putea sa fie pus Grigore pe postul de inchizator (primul lucru la care m-am  gandit, citind aceasta opinie, a fost ca in felul acesta C.Munteanu n-ar mai fi mujlocasul cel mai retras si  ar scapa astfel de injuriile unora, pentru ca e depasit pe faza defensiva). L-a citit sau nu pe respectivul, se pare ca antrenorului italian i-a suras aceeasi idee: Grigore in fata apararii la inchidere, Munteanu ceva mai sus alaturi de Boubacar, mai eliberat de sarcinile apararii- toata lumea fericita.
Rezultatul s-a vazut si a fost unul destul de incurajator pe viitor. Grigore fara sa straluceasca, dar si fara sa fie stingher, a acoperit bine portiunea de teren desemnata unui inchizator, ingreunand foarte mult constructia unei echipe care tocmai la acest capitol excela pana ieri. In final Pandurii au reusit sa mai creeze ceva pericol doar prin mingi aruncate la bataie in careu. La una din ele a inscris Lemnaru (apropo de acesta, iar ne-a dat gol un fost dinamovist- am mai vazut filmul acesta nu?).
Sa concluzioneaz la plusuri ca Dinamo s-a aparat nesperat de bine,dar a fost nepermis de delasatoare in atac cand rezultatul a avantajat-o. Practic la 1-0 in  repriza a doua, pana la golul egalizator al gazdelor,  portarul lor a avut nevoie de lungi perioade de autoincalzire pentru a nu fi un simplu spectator.
Daca echipa n-ar fi aratat o alta fata pe final, cand la 1-1 brusc a devenit periculoasa, n-as fi atat de critic. Iata deci ca se putea. De ce a fost nevoie de emotiile egalarii pentru a castiga cu noroc pe final, cand la inceputul reprizei a doua aveam meciul in mana si fara delasare puteam gasi calea spre 2-0?
Jucatori (cativa)
Oricat de mult ne-a dezamagit Alexe  (ciupercuta-ntr-un picior- si anume dreptul), trebuie sa recunoastem ca atunci cand ii vine mingea pe piciorul de baza e capabil si de realizari deosebite. A facut perfect faza golului (la nivelul oricarui atacant de clasa) si a fost aproape de golul serii daca trimitea putin mai jos in finalul primei reprize (transversala de aseara mi-a adus aminte de o alta reusita tot de el, intr-un meci din Giulesti).
Tucudean sters, aproape invizibil.
Nica foarte bun si asa cum banuiam a demonstrat aseara ca este cu o clasa peste Rus pe postul de fundas dreapta (in primul rand, dar nu singurul, are un joc de cap superior).
Alvarez a facut parte din urzeala de pase de la primul gol, fiind responsabil cu ultima pasa. Personal nu sunt prea entuziasmat de acest jucator. Are centrari bune si atingeri de balon care te duc cu gandul ca a jucat la un nivel inalt, dar dispare foarte des din joc (in repriza a doua, nu stiu daca a atins mingea de 10 ori cu tot cu preluari si conducere), iar faza defensiva e una extrem de aproximativa pentru el (0 recuperari). Sincer as prefera in locul lui sa i se mai dea niste minute lui Filip de exemplu.
In incheiere as spune cateva vorbe si despre meciul cu Steaua.
In primul rand cred ca n-ar trebui sa cadem in capcana supraaprecierii adversarului. Sa invatam din lectia CFR-ului si a Rapidului care au jucat defensiv, care si-au propus destul de putin si au sfarsit prin a nu obtine nimic. Sa invatam din lectia Pandurilor (care in doua meciuri nu au reusit sa ne fie superiori) care au abordat infruntarea cu Steaua curajos si desi n-au castigat au terminat cu fruntea sus, laudati de toata lumea.
Din punctul meu de vedere avem doua puncte de reper in realizarea tacticii. Desi au la baza filozofii diferite, respectivele sisteme ne-au dat cele mai bune rezultate, culmea, in fata aceluiasi adversar: Pandurii. Consider ca din punctul de vedere al unui joc ofensiv, bazat pe pressing in jumatatea adversa, cel mai bun meci al nostru a fost acel 3-0 cu echipa lui Grigoras din campionat (asezare 4-1-4-1).  La polul opus,avem  victoria datorata in primul rand al unei organizari si discipline defensive din meciul de ieri (4-3-3).
Iata ca variante exista, iata ca exemplul pentru: SE POATE! exista. Nu ne bazam doar pe argumentul: in Derby e posibil orice.Ne bazam pe jucatorii nostrii, pe antrenorul nostru, si nu in ultimul rand pe suportul putinilor, dar pretiosilor suporteri de pe stadion.
Indiferent de scor, vreau atitudine. Nu ne dezamagiti !
HAI DINAMO !

2 Noiembrie 2012,