Dinamo-Pandurii Targu Jiu

Astazi am vazut de departe cel mai bun Dinamo al acestui sezon. Am vazut in sfarsit ca intre caramizile constructiei lui Bonetti  incep sa se cimenteze si relatiile de joc. Jucatorii par in sfarsit sa fi priceput ceva din indicatile primite de pe banca tehnica si odata eliberati de incertitudini, bajbaielile lor s-au transformat in cursivitate.
Priviti golurile (nici nu stii despre care sa spui ca a fost mai frumos) si incercati sa va ganditi ce va incanta mai presus de calitatea executiilor finale (apropo, stiati ca Danciulescu e stangaci? nici eu, pana azi:) )? Ei bine, cursivitatea! Senzatia aceea inconstienta ca actiunea concertata nu poate avea decat un final : golul !
Cand o echipa cu jucatori valorosi devine si performanta cu adevarat? Cand capata cursivitate in joc si dispar fragmentarile prilejuite de gandirea fiecarui jucator separat.
Pentru o astfel de realizare e nevoie de multa munca, de compatibilitate si atitudine!. A avut Dinamo aceste caracteristici in meciul de astazi? A avut.
Nu mai suntem obisnuiti sa-i laudam. De unii ne-am plictisit ca-s prea batrani, cu altii ne-am pierdut rabdarea, iar in general starea de spirit in randul suporterilor era de neincredere. Si cand ne asteptam mai putin (nu vorbesc de sperante, aici suntem incurabili) a rasarit neasteptat aceasta evolutie.
Tactic nu cred ca are importanta asezarea jucatorilor in teren a lui Dinamo (o alterananta intre 4-5-1 si 4-1-4-1, de multe ori in fata lui Catalin Munteanu s-a evidentiat o linie de 4 mijlocasi foarte artagosi la recuperare si incisivi in atac). Faptul ca Bonetti a ales sa-si angajeze echipa intr-un pressing sus e de doua ori surprinzator. Odata alegerea in sine (cine a urmarit pe Dinamo pana acum stie ca nu e utilizatoarea frecventa a acestui stil), iar a doua oara surpriza vine din calitatea executiei. In mod constant cu un efort unit! si sustinut dinamovistii au reusit sa recupereze foarte multe mingi la mijlocul terenului, si la fel de important sa-si prinda foarte des adversarii in pozitia de a face preluari cu spatele la poarta adversa.
As nota un plus la recuperare in dreptul lui Matei si Boubacar. Practic contributia lor ofensiva provine in mare masura din faptul ca si-au procurat mingi, nu din demarcari, ci din recuperari personale. Daca lui Boubacar ii lipsesc pentru a fi un mijlocas complet venirile decisive la finalizare, in cazul lui Matei, de la care asteptarile sunt mai mari, as observa o oarecare dezordine in idei (se risipeste in actiuni fara un orizont clar- vrea sa ajunga in pozitie de centrare? vrea sa ajunga in pozitie de sut? vrea sa intre in combinatie?...).
Sa ramanem totusi cu picioarele pe pamant. Cu toate laudele meritate pe care le acordam echipei trebuie sa nu uitam ca azi am avut un adversar care ne-a oferit mai multe spatii decat putem visa de obicei.
Pandurii sunt o echipa admirabila. Au o filozofie clar ofensiva si nu exista nici un moment al jocului cand sa-i vezi practicand antijocul(ma refer la echipa ca un tot si nu cazuri izolate). Totusi are o mica problema care poate deveni destul de mare cum s-a intamplat in jocul de astazi. Din punctul meu de vedere e o echipa prea lata ( prea deschisa spre benzi) mai ales cand se apara. Acest lucru a permis jucatorilor lui Dinamo sa patrunda foarte des cu pase verticale. Distantele dintre jucatorii Pandurilor sunt uneori atat de mari incat impiedica forfecarile care ar inchide culoarele adversarului. Corecta si profesionista observatia lui Grigoras ca echipa sa risca sa ia un scor record in fata Stelei  daca va juca in acelasi mod.Nu atat forma de moment a echipei din Ghencea e de speriat, ci stiinta sa formata inca din sezonul trecut, de a face pressing sus. Daca lui Dinamo i-a iesit atat de bine fara sa fie o mare specialista... Oricum, Pandurilor le raman mereu ocaziile de a inscrie. Au avut si astazi cateva foarte mari si daca pe viitor vor reusi sa le fructifice, nici o echipa din Liga Intai nu va pleca mare favorita in fata lor.
Ca tot am pomenit de ocaziile oaspetilor. Cand e sa-ti iasa, iti iese tot. Naumovski a facut un meci de zile mari. Cineva i-a pus pus in manusi aripi si contributia sa la o noapte perfecta nu trebuie trecuta cu vedere. In rest, aceeasi  Nica si Luchin siguri care compenseaza lipsa de viteza a lui Pulhac si momentele de orbire ale lui Grigore.
Am vorbit de atitudine. Astazi atitudinea a venit si dintr-o stare de spirit. Un inger si-a fluturat aripile printre steagurile galeriei dinamoviste. 12 ani de cand mii de inimi bat pentru una care nu mai este. Vor bate mereu.

2 Octombrie 2012, 00:2