Gaz Metan Medias-Dinamo

Meci spectacol aseara la Medias incheiat cu un rezultat de care doar dinamovistii pot fi multumiti.
Lucrul acesta nu se datoreaza insa consistentei gazdelor, ci mai degraba formei si poftei de joc a lui Bawab care a dat entuziasm si incredere si celorlalti coechipieri, tragand intreaga echipa dupa el practic. Mediasul a jucat un 4-4-2 destul de previzibil, dandu-mi senzatia ca strategul Pustai si-a facut temele cu superficialitate bazandu-se mai putin pe tactica si mai mult pe sclipirile jucatorilor sai, in principal talentatii Eric (destul de slabut aseara) si Bawab (sclipitor). Singurul punct unde Mediasul nu s-a dezmintit din punct de vedere al strategiei au fost fazele fixe, tratate cu multa seriozitate.
O sa spuneti probabil ca sunt invidios pe jocul bun al Gazului, ca le caut nod in papura dupa un meci in care si-au creat o multime de ocazii si au fost superiori adversarului. Superiori intr-adevar, dar nu la capitolul strategie, nu la capitolul tactica. Au avut jucatori cu tupeu care sa iasa din randuri si sa injecteze o mare de entuziasm propriei echipe intr-un moment cand Dinamo parea destul de stapana pe situatie. Aici s-a facut cu adevarat diferenta.
Sa recapitulam. Dinamo a inceput bine meciul. Cu amintirea ultimei partide castigate cu Pandurii inca proaspete in minte, alb-rosii au jucat cu incredere, au mentinut o posesie foarte buna (in progres fata de meciurile de pana acum) si au continuat politica din meciul anterior de a presa in jumatatea adversa.
S-a spus dupa meci, prin toate articolele si comentariile, ca Mediasul a facut cadou doua goluri oaspetilor. N-am auzit sau citit pe nimeni care sa recunoasca ca primul gol al lui Alexe, plecat dintr-o recuperare foarte buna a lui Danciulescu in marginea careului, are foarte mare legatura si cu excelentul pressing facut de Dinamo in jumatatea adversa. Practic greseala adversarului a fost provocata si aici e meritul efortului oaspetilor.
Sa ne intoarcem putin in timp si sa ne oprim in minutul 25, inainte de primul gol al Mediasului. Dinamo a avut pana in acest minut o posesie foarte buna, a recuperat foarte multe mingi in jumatatea adversa, a inscris la una din cele 2, 3 ocazii mari de gol pe care le-a avut. Mediasul nu numai ca nu si-a creat nici macar o jumatate de ocazie, dar jucatorii sai s-au intalnit destul de rar cu mingea.
Sa dam stop derularii meciului in acest minut dinaintea golului lui Astafei (meci bun facut de acesta) si sa ne intrebam daca cineva ar fi banuit ce va urma. Sigur, sigur, cativa atotcunoscatori si fini simtitori ai fenomenului  o sa raspunda repede ca da. Ca Dinamo starneste mila, ca a ajuns si la mana Mediasului bla bla bla. Sa-i lasam deoparte cu permanenta lor "grija" pentru adversari si sa ne concentram mai cu atentie asupra a ceea ce s-a intamplat.
Primul gol mediesean a plecat din partea lor stanga. Desi la mare distanta de careu, Bawab il avea langa el pe Luchin. In mod normal trebuie sa ne intrebam ce cauta Luchin ca fundas central intr-o zona atat de indepartata de propriul careu.
In primul rand Luchin a fost desemnat, din cate mi-am dat seama, cu marcajul lui Bawab, in timp ce Grigore s-a ocupat mai mult de Eric. Ca o paranteza, trebuie sa spun ca marcajul acesta fundas central pe varf ( Luchin-Bawab, Grigore-Eric) a semanat aproape a marcaj om la om in mare parte a meciului din cauza unei deficiente a celor doi atacanti ai gazdelor. Vin in spate sa-si ia mingi, ies in margine (Bawab- stanga, Eric-dreapta), dar nu incruciseaza aproape niciodata!. Remarca asta vine in sprijinul afirmatiei de la inceput, cand spuneam ca sistemul lui Pustai a fost destul de previzibil. Sa ma intorc la faza golului. Unde ramasesem? Aha, Bawab la mare distanta de careu undeva in banda stanga cu Luchin, fundasul central al lui Dinamo, langa el. Da, Luchin acolo trebuia sa fie. In conditiile in care Dinamo a presat sus, in conditiile in care Luchin avea una din sarcini anihilarea lui Bawab, pozitionarea lui Luchin e corecta.
Odata raspuns la intrebare sa mergem mai departe. Bawab se intoarce, se rasuceste, cum necum il ameteste pe Luchin, pierdut pe drum, si ajunge trecand si de alte cateva jaloane: Nica si Catalin Munteanu, in pozitie excelenta de centrare. Continuarea o stim si n-are nevoie de prea multe alte comentarii.
A  fost suficienta aceasta faza pentru a se genera inca o data o cadere psihica a dinamovistilor. Pe de alta parte, insist asupra lui Bawab care e de departe omul meciului. Pentru cine pastreaza memoria detaliilor, isi mai aminteste de o faza cand acesta, in urma unui fault vocifereaza cerand galben pentru adversar, apoi intr-o alta situatie, la o impingere a lui Curtean reactioneaza lovindu-l cu piciorul pe acesta. Pe scurt: s-a enervat, s-a ambitionat, a fost omul meciului si a inscris golul carierei lui. Asa cum mai spuneam si alta data: sunt detalii care conteaza.
Revenind la "cainii" nostri, sa spunem ca dupa primirea golului n-au mai fost aceiasi. Jocul de pase a devenit din ce in ce mai orizontal, au inceput sa se piarda din ce in ce mai multe mingi, pressingul n-a mai avut coerenta, in consecinta adversarul a simtit miros de sange si a muscat. Ca o lectie pentru viitor, jucatorii lui Dinamo ar trebui sa inteleaga ca cea mai mica slabire a ritmului, adversarul o va simti ca pe o slabicine si daca are o cat de cat valoare, va profita.
Pus in fata acestei situatii de criza, Bonetti a reactionat oarecum logic. A incercat sa creeze un soc printr-o dubla schimbare la pauza. Exact aceeasi dubla schimbare a mai facut italianul si la pauza meciului cu Astra, cand exact aceiasi Curtean si Matei au trecut pe banca de rezerve. Putem concluziona ca la Bonetti dubla schimbare e semn de mare nemultumire. Daca la meciul cu Astra cei introdusi au fost Danciu si Munteanu, ieri au intrat pe teren Rus si Tucudean.
Plecand de la ce s-a intamplat in repriza a doua, as identifica o slabiciune a lui Bonetti. Mi se pare ca se concentreaza, daca nu exclusiv, in prea mare masura, pe partea tactica a jocului. Daca tactic italianul gandeste logic si destul de precis, din punct de vedere al motivarii am mari dubii ca-si bate capul. Ori in acest meci la pauza, la cabine, jucatorii lui Dinamo aveau mult mai mare nevoie de un antrenor care sa le ridice moralul si sa-i motiveze decat de un tactician.
Exact ca si in meciul cu Astra, jocul lui Dinamo din repriza a doua fost dezamagitor. Tucudean a fost o umbra in plus pe teren, Rus si-a dat silinta, dar n-a fost sustinut. Cel mai grav e ca  Nica si-a pierdut cumpatul si va lipsi in meciul urmator. Este oarecum inexplicabila si mentinerea pe teren pana la sfarsit a lui Alexe (ciupercuta-ntr-un picior, si-anume dreptul) in ciuda golului marcat, cadou de la Danciulescu.
Apropo de Danciulescu. Pentru cei care v-ati facut un obicei din a scrie si spune mereu, aproape ca un cliseu : "respect pentru ce-a fost Danciulescu, dar gata se vede ca nu mai poate, nu mai face fata"... poate n-ar fi rau sa recunoasteti deschis si fair-play ca in ultimele doua meciuri a jucat foarte bine si a fost unul din cei mai prezenti oameni ai echipei. Nu va costa nimic sa va bucurati de evolutia buna a unui jucator emblematic si apoi va puteti intoarce linistiti la a-l critica, daca e cazul.
Ce-ar mai fi interesant de observat in acest meci e legat de asezare. La baza, Dinamo a repetat 4-1-4-1 din meciul cu Pandurii. Trebuie observat insa ca Bonetti a dat o oarecare libertate jucatorilor in functie de calitatile lor. Astfel l-am putut vedea pe Danciulescu iesind din linia de patru mijlocasi din spatele lui Alexe (sau Tucudean in a doua) si devenind al doilea varf sau pe Boubacar coborand din aceeasi linie de 4 spre a prelua mingi de la aparatori. Pana la un punct (min.25) s-a jucat din putine atingeri, apoi doar s-a mai incercat, nu si reusit.
Pe final reiau o idee legata de Bonetti, care mi se pare importanta. Evident, e un bun tactician si are in general o atitudine profesionista in relatia cu jucatorii si cei din club. Problema lui mi se pare a fi legata de faptul ca pune prea putin accent pe legaturile afective din sanul colectivului sau. O echipa care nu joaca si pentru antrenorul sau, macar uneori, are mici sanse sa aiba constanta in victorii. S-a vazut si aseara in repriza a doua: jucatorii au incercat sa urmeze indicatiile primite, dar fara inima.



7 Octombrie 2012