Privind meciul acesta, mi-a venit spre final in minte cliseul pe care
il folosea destul de des fostul actionar si mare ganditor al lui Dinamo,
Vasile Turcu. Dupa cate o discutie incinsa pe marginea unui rezultat
strans, cel amintit avea obiceiul sa concluzioneze (uneori fara nici o
legatura cu faptele) : "dom'le, daca era 4,5-0 la pauza nu se mai supara
nimeni si gata".
Cam asa putem spune si despre meciul acesta, daca era 3,4-0 pentru Steaua in minutul 75, n-am fi fost departe de realitatea din teren si ...si gata. E adevarat ca oricum nimeni nu s-a suparat si nici n-au existat prea multe discutii pe marginea unui meci mai mult pentru tribune si marketing, decat pentru jucatori si antrenori.
Un meci in urma caruia nimeni nu poate fi prea multumit si in acelasi timp, nimeni nu are motive sa sufere prea mult. Pe de o parte Steaua si-a indeplinit obiectivul calificarii, dar a ratat un moment favorabil important de a se desprinde in statistica intalnirilor directe cu rivala sa. Dinamo pe de alta parte, a obtinut un egal onorabil, dar n-a reusit sa demonstreze o apropiere valorica insemnata, un progres in cursa de egalare a calitatii jocului Stelei.
Sunt convins ca declaratiile si aparitiile curajoase in presa ale celor de la Dinamo, vorbind despre "remontada" au avut si un substrat de marketing. Oamenii trebuiau sa spere, pentru a fi convinsi sa-si cumpere bilete. E un detaliu. Se practica si la case mai mari, ajuta la intretinrea flacarii competitiei, asa ca nu e atat de condamnabil.
Personal n-am crezut intr-o revenire spectaculoasa. Speram totusi la o incercare rationala si cu bataie in viitor pentru a castiga in experienta si increderea echipei.
Despre meci.
Stoican a incercat in acest meci acelasi sistem (4-3-3) cu care fusese dominat la Piatra Neamt, de un Ceahlaul in inferioritate numerica ultimele 20 de minute. Spre deosebire de meciul anterior, a folosit in unele cazuri alti jucatori (ex: Boubacar in locul lui Elton mijlocas central), iar in altele a schimbat pozitia (ex: Matei a jucat mai central, iar Filip a fost urcat ceva mai sus).
Din start spun ca sistemul folosit era cea mai proasta optiune la care putea apela Dinamo in acest meci. Daca a functionat prost cu Ceahlaul, cand ai scuza ca iti puteai permite un experiment avand in vedere calitatea adversarului, nu vad de ce ai persevera in a-l incerca intr-o partida cu o incarcatura si importanta istorica mult mai mare .
In plus, cred ca nu numai sistemul a fost prost ales ci si alegerea posturilor unor jucatori. Intr-un meci cu Steaua trebuie sa chibzuiesti mai mult inainte de a arunca in lupta formule de joc nemaivazute si neincercate doar de dragul de a surprinde. Surpriza de dragul surprizei poate deveni foarte usor o incercare penibila si dezastroasa din punctul de vedere al rezultatului. Deocamdata, antrenorului dinamovist ii iarta scaparile rezultatele multumitoare obtinute. Ii doresc insa, sa nu se imbete cu apa rece si sa invete din greselile prezentului.
Am auzit din partea mai multor jucatori ai lui Dinamo ca le pare rau ca nu s-au ridicat la nivelul galeriei. In mare parte adevarat. E si greu, cand galeria e de Champions League. Totusi, lor li se pot reprosa foarte putine lucruri de data aceasta. Au facut un efort la maximul capacitatii lor fizice, s-au straduit cat au putut, dar au fost limitati de deciziile tactice ofensive! hotarate de staff-ul lor tehnic.
Defensiv, Dinamo a aplicat principiul pressing-ului avansat, dinamic si agresiv. Au incercat sa-si prinda adversarii mereu cu spatele pe directia lor de atac si sa elimine urcarile lui Varela si Latovlevic pe benzi. Un principiu foarte exigent din punct de vedere fizic, dar la aspectul acesta Dinamo are meritul de a sta foarte bine in momentul de fata. Desi Steaua n-a mai fost surprinsa si pusa in dificultate ca alta data de aceasta presiune, se poate spune ca alegerea tactica pe partea defensiva a lui Dinamo a fost justa si laudabila.
Din pacate laudele se opresc cam aici, pentru ca din punct de vedere ofensiv Dinamo a fost ... nu stiu cum sa descriu. A tins spre minus infinit. Bun, alergi caineste dupa mingea plimbata de adversar, reusesti cu mare efort si sacrificiu s-o castigi, pentru ca apoi ce? Si aici e marea dilema. Ce a incercat Stoican din puct de vedere ofensiv? Care a fost planul? Care au fost punctele de sprijin pentru a realiza trasee spre poarta adversa? Care sunt jucatorii de referinta pentru a realiza urcarile si a ajunge la finalizare?
Filip n-a fost folosit in banda cum era obisnuit, ci intr-o pozitie mai centrala, diferita ca cerinte de ce e obisnuit el sa joace. Daca pe un fundas lateral il poti transforma in mijlocas lateral in 4-4-2 (poti juca cu genul acesta de rocada), evantual chiar il poti trasforma in extrema cand folosesti 4-2-3-1, cand vine vorba de 4-3-3 e o alta poveste. Un mijlocas oarecum lateral din 4-3-3 nu i se poate gasi corespondent in mijlocasul lateral sau extrema din 4-4-2 sau 4-2-3-1. Sunt posturi cu caracteristici diferite. In fine, ca sa nu va ametesc si plictisesc, cred ca lui Filip i s-a incredintat un post cu care nu e familiarizat, si care nici nu i se prea potriveste.
Apoi cea mai ciudata alegere, ca sa nu-i spun altfel, e pozitionarea lui Matei ca varf central. Asa cum spuneam acum cateva zile, si practica mi-a dat dreptate, Matei nu e productiv in centru. De ce? Pentru ca e de multe ori obligat sa faca preluari cu spatele la poarta adversa, pentru ca nu-si poate pune in valoare viteza si tehnica primind pase pe pozitie viitoare cu fata la directia de atac. Daca vrei sa privesti lucrurile simplist si fara sa urmaresti un fir mai lung al evolutiilor lui Matei, iei ultimul gol, cel de la Ceahlaul, vezi ca l-a dat dintr-o pozitie centrala, spui ca acolo joaca el bine si gata, ai rezolvat cazul. Doar ca Matei in pozitie centrala ieri a fost inexistent, invizibil vreo 60 de minute. Abia cand au intrat Tucudean si Bilinski, si dupa ce a fost tras in banda, cel despre care vorbim a inceput sa-si faca simtita prezenta. Apropo de tras in banda. Jucatorii la Dinamo sunt invartiti cam des si fara un algoritm descifrabil dintr-o parte in alta. Sunt schimbari pe care nici Barcelona sau Bayern nu le fac atat de des, cu toata polivalinta jucatorilor de care dispun. Iar spun, schimbatul benzii jucatorului de dragul schimbarii nu e chiar o strategie.
Mai raman putin la Matei, pentru ca "opera" scoaterii lui din joc prin tactica pe partea ofensiva aleasa a fost mult mai flagranta decat doar pozitionarea. Sa privim imaginea de ansamblu mai de aproape. Matei intre Gardos si Szukala. Un pitic intre uriasi. Viteza si centrul de greutate jos versus forta si detenta. Te-ai fi asteptat in conditiile acestea, ca Dinamo sa incerce sa ajunga la atacantul sau printr-un joc la firul ierbii si printr-o flexibilitate a mijlocasilor si extremelor. Nu. N-a fost cazul. Dinamo a jucat inexplicabil si in totala condractie cu cele mai de baza concepte ale iesirii mingii. Ai o echipa cu o medie scazuta de inaltime de la mijloc in sus (Filip, Boubacar, Lazar, Matei, Barboianu,Rotariu- nici unul, dar absolut nici unul nu exceleaza la jocul aerian) si ce faci? Mai mult de jumatate din iesirile la atac le faci cu mingi inalte sau lungi ??!!
In fine, vad ca m-am lungit destul de mult si nu vreau sa ma pierd de tot in detalii. Prima ocazie a lui Dinamo a venit in minutul 74 si la lucrul acesta au contribuit decisiv si alegerile lui Stoican in constructia ofensiva. Din pacate in mare parte din meci s-a alergat mult (felicitari jucatorilor si preparatorilor fizici) si prost (un semnal de alarma pentru antrenori). Cu Steaua ne vedem in sezonul viitor. Din punctul meu de vedere, un astfel de test (meci oficial cu echipa de real nivel) trebuia tratata mai atent. Dorinta de a invata si rabdare sa avem. Numai bine.
Sursa foto: www.b365.ro
Cam asa putem spune si despre meciul acesta, daca era 3,4-0 pentru Steaua in minutul 75, n-am fi fost departe de realitatea din teren si ...si gata. E adevarat ca oricum nimeni nu s-a suparat si nici n-au existat prea multe discutii pe marginea unui meci mai mult pentru tribune si marketing, decat pentru jucatori si antrenori.
Un meci in urma caruia nimeni nu poate fi prea multumit si in acelasi timp, nimeni nu are motive sa sufere prea mult. Pe de o parte Steaua si-a indeplinit obiectivul calificarii, dar a ratat un moment favorabil important de a se desprinde in statistica intalnirilor directe cu rivala sa. Dinamo pe de alta parte, a obtinut un egal onorabil, dar n-a reusit sa demonstreze o apropiere valorica insemnata, un progres in cursa de egalare a calitatii jocului Stelei.
Sunt convins ca declaratiile si aparitiile curajoase in presa ale celor de la Dinamo, vorbind despre "remontada" au avut si un substrat de marketing. Oamenii trebuiau sa spere, pentru a fi convinsi sa-si cumpere bilete. E un detaliu. Se practica si la case mai mari, ajuta la intretinrea flacarii competitiei, asa ca nu e atat de condamnabil.
Personal n-am crezut intr-o revenire spectaculoasa. Speram totusi la o incercare rationala si cu bataie in viitor pentru a castiga in experienta si increderea echipei.
Despre meci.
Stoican a incercat in acest meci acelasi sistem (4-3-3) cu care fusese dominat la Piatra Neamt, de un Ceahlaul in inferioritate numerica ultimele 20 de minute. Spre deosebire de meciul anterior, a folosit in unele cazuri alti jucatori (ex: Boubacar in locul lui Elton mijlocas central), iar in altele a schimbat pozitia (ex: Matei a jucat mai central, iar Filip a fost urcat ceva mai sus).
Din start spun ca sistemul folosit era cea mai proasta optiune la care putea apela Dinamo in acest meci. Daca a functionat prost cu Ceahlaul, cand ai scuza ca iti puteai permite un experiment avand in vedere calitatea adversarului, nu vad de ce ai persevera in a-l incerca intr-o partida cu o incarcatura si importanta istorica mult mai mare .
In plus, cred ca nu numai sistemul a fost prost ales ci si alegerea posturilor unor jucatori. Intr-un meci cu Steaua trebuie sa chibzuiesti mai mult inainte de a arunca in lupta formule de joc nemaivazute si neincercate doar de dragul de a surprinde. Surpriza de dragul surprizei poate deveni foarte usor o incercare penibila si dezastroasa din punctul de vedere al rezultatului. Deocamdata, antrenorului dinamovist ii iarta scaparile rezultatele multumitoare obtinute. Ii doresc insa, sa nu se imbete cu apa rece si sa invete din greselile prezentului.
Am auzit din partea mai multor jucatori ai lui Dinamo ca le pare rau ca nu s-au ridicat la nivelul galeriei. In mare parte adevarat. E si greu, cand galeria e de Champions League. Totusi, lor li se pot reprosa foarte putine lucruri de data aceasta. Au facut un efort la maximul capacitatii lor fizice, s-au straduit cat au putut, dar au fost limitati de deciziile tactice ofensive! hotarate de staff-ul lor tehnic.
Defensiv, Dinamo a aplicat principiul pressing-ului avansat, dinamic si agresiv. Au incercat sa-si prinda adversarii mereu cu spatele pe directia lor de atac si sa elimine urcarile lui Varela si Latovlevic pe benzi. Un principiu foarte exigent din punct de vedere fizic, dar la aspectul acesta Dinamo are meritul de a sta foarte bine in momentul de fata. Desi Steaua n-a mai fost surprinsa si pusa in dificultate ca alta data de aceasta presiune, se poate spune ca alegerea tactica pe partea defensiva a lui Dinamo a fost justa si laudabila.
Din pacate laudele se opresc cam aici, pentru ca din punct de vedere ofensiv Dinamo a fost ... nu stiu cum sa descriu. A tins spre minus infinit. Bun, alergi caineste dupa mingea plimbata de adversar, reusesti cu mare efort si sacrificiu s-o castigi, pentru ca apoi ce? Si aici e marea dilema. Ce a incercat Stoican din puct de vedere ofensiv? Care a fost planul? Care au fost punctele de sprijin pentru a realiza trasee spre poarta adversa? Care sunt jucatorii de referinta pentru a realiza urcarile si a ajunge la finalizare?
Filip n-a fost folosit in banda cum era obisnuit, ci intr-o pozitie mai centrala, diferita ca cerinte de ce e obisnuit el sa joace. Daca pe un fundas lateral il poti transforma in mijlocas lateral in 4-4-2 (poti juca cu genul acesta de rocada), evantual chiar il poti trasforma in extrema cand folosesti 4-2-3-1, cand vine vorba de 4-3-3 e o alta poveste. Un mijlocas oarecum lateral din 4-3-3 nu i se poate gasi corespondent in mijlocasul lateral sau extrema din 4-4-2 sau 4-2-3-1. Sunt posturi cu caracteristici diferite. In fine, ca sa nu va ametesc si plictisesc, cred ca lui Filip i s-a incredintat un post cu care nu e familiarizat, si care nici nu i se prea potriveste.
Apoi cea mai ciudata alegere, ca sa nu-i spun altfel, e pozitionarea lui Matei ca varf central. Asa cum spuneam acum cateva zile, si practica mi-a dat dreptate, Matei nu e productiv in centru. De ce? Pentru ca e de multe ori obligat sa faca preluari cu spatele la poarta adversa, pentru ca nu-si poate pune in valoare viteza si tehnica primind pase pe pozitie viitoare cu fata la directia de atac. Daca vrei sa privesti lucrurile simplist si fara sa urmaresti un fir mai lung al evolutiilor lui Matei, iei ultimul gol, cel de la Ceahlaul, vezi ca l-a dat dintr-o pozitie centrala, spui ca acolo joaca el bine si gata, ai rezolvat cazul. Doar ca Matei in pozitie centrala ieri a fost inexistent, invizibil vreo 60 de minute. Abia cand au intrat Tucudean si Bilinski, si dupa ce a fost tras in banda, cel despre care vorbim a inceput sa-si faca simtita prezenta. Apropo de tras in banda. Jucatorii la Dinamo sunt invartiti cam des si fara un algoritm descifrabil dintr-o parte in alta. Sunt schimbari pe care nici Barcelona sau Bayern nu le fac atat de des, cu toata polivalinta jucatorilor de care dispun. Iar spun, schimbatul benzii jucatorului de dragul schimbarii nu e chiar o strategie.
Mai raman putin la Matei, pentru ca "opera" scoaterii lui din joc prin tactica pe partea ofensiva aleasa a fost mult mai flagranta decat doar pozitionarea. Sa privim imaginea de ansamblu mai de aproape. Matei intre Gardos si Szukala. Un pitic intre uriasi. Viteza si centrul de greutate jos versus forta si detenta. Te-ai fi asteptat in conditiile acestea, ca Dinamo sa incerce sa ajunga la atacantul sau printr-un joc la firul ierbii si printr-o flexibilitate a mijlocasilor si extremelor. Nu. N-a fost cazul. Dinamo a jucat inexplicabil si in totala condractie cu cele mai de baza concepte ale iesirii mingii. Ai o echipa cu o medie scazuta de inaltime de la mijloc in sus (Filip, Boubacar, Lazar, Matei, Barboianu,Rotariu- nici unul, dar absolut nici unul nu exceleaza la jocul aerian) si ce faci? Mai mult de jumatate din iesirile la atac le faci cu mingi inalte sau lungi ??!!
In fine, vad ca m-am lungit destul de mult si nu vreau sa ma pierd de tot in detalii. Prima ocazie a lui Dinamo a venit in minutul 74 si la lucrul acesta au contribuit decisiv si alegerile lui Stoican in constructia ofensiva. Din pacate in mare parte din meci s-a alergat mult (felicitari jucatorilor si preparatorilor fizici) si prost (un semnal de alarma pentru antrenori). Cu Steaua ne vedem in sezonul viitor. Din punctul meu de vedere, un astfel de test (meci oficial cu echipa de real nivel) trebuia tratata mai atent. Dorinta de a invata si rabdare sa avem. Numai bine.
Sursa foto: www.b365.ro
No comments:
Post a Comment