Despre Pandurii Tg. Jiu – Dinamo

Arbitrajul a fost praf: incoerent, ezitant si fara personalitate (ii tremura mana cand indica decizii, avea nevoie de secunde lungi pentru a lamuri lumea ce a hotarat). S-au luat decizii in compensatie si, cel mai grav, nu s-a arbitrat cu aceeasi unitate de masura. Nu-mi place sa scriu despre arbitrii, prefer jucatorii si antrenorii. De data asta insa, trebuie sa incep cu acest subiect pentru ca influenta arbitrajului asupra jocului a fost majora. Omul in negru a arbitrat dupa ureche, banuiesc ca si-a aplecat-o prea mult ori catre sefii sai, ori catre conducatorii de club, ori catre bancile tehnice, ori catre spectatori, ori, ori...Pacat ca nu si-a aplecat-o mai mult catre propria constiinta. In cazul acestui arbitru am o banuiala adanca, nu atat de incompetenta sau coruptie, cat de lipsa sangelui in instalatie.
De ce e o greseala grava decizia de a-l elimina pe Claudiu Voiculet? Pana la urma se putea insela, intrare tare a fost, contact a fost, Moti aruncat pe jos, vaitandu-se lacrimogen, „a fost”. Au existat insa doua faulturi ale lui Kone si Moti, minutele nici nu mai conteaza, cu exact aceleasi ingrediente ca cele descrise mai inainte, pentru care nu s-a dat nici macar galben.
Cine a vazut meciul poate sa admita ca, dupa eliminare, Pandurii s-au mobilizat mai bine, ca atunci au aparut marile ocazii din repriza a doua. Nu stim cum ar fi aratat meciul 11 la 11, mai rau insa pentru Dinamo nu cred sa fi fost. Daca pana atunci jocul intrase intr-o somnolenta favorabila oaspetilor, Pandurii neavand nici o ocazie, lucrurile s-au schimbat fix dupa rosul luat de Voiculet. In mod normal, un om in plus e un avantaj. Dinamo, ajutata si de gazde, a reusit contra-performanta sa faca din omul in plus o piatra legata de picioare.
Pe final, pentru a mai potoli stadionul si eventuale valuri de contestari prin presa, personajul principal al meciului a mai trantit si un penalty impaciuitor.
Ca sa fac un rezumat, a fost cam asa, in viziunea mea: Kone, Moti – astia sunt cunoscuti si importanti la Dinamo, nu ii ating,  Matei – asta e mai mult rezerva, nu sare nimeni daca-l ard si, in final – cu prima ocazie dau penalty, ca prea se agita astia prin tribuna si pe banca Pandurilor si s-ar putea sa fie groasa. Pana la urma, din ce s-a declarat la final din partea ambelor cluburi, i-a si iesit strategia. Toata lumea multumita (inclusiv contracandidatele lui Dinamo) sau macar n-a sarit nimeni in aer. Si totusi ...Ce urat! (as fi fost mai permisiv daca era vorba de un debutant).
Si acum, despre meci. Mai are cineva chef? Hai sa incerc cateva randuri. Dinamo a jucat slab, n-a avut tonus si asta ma mira cel mai mult (suntem la inceput de retur). Din abordare s-a vazut clar ca isi respecta foarte mult adversarul si un egal nu deranjeaza atata timp cat echipa ramane pe primul loc. E aceeasi atitudine de suficienta pe care am mai intalnit-o si in meciul cu Astra. Nici nu stiu daca sa fiu mahnit sau sa ma bucur ca s-a luat un punct unde CFR, Steaua au pierdut. O sa las raspunsul pentru finalul campionatului, cand putem spune daca s-a castigat un punct sau s-au pierdut doua.
Intrand in amanunte, am observat la Alexe cateva centrari bune (ex: cea de la primul gol) cu piciorul stang, desi el e dreptaci. Asta nu demonstreaza ca are joc bun cu ambele picioare, ci ca se straduieste si probabil acorda atentie la antrenamente acestui aspect.
Danciulescu, de data aceasta, a ramas titular pana la sfarsit. Sa fie asta consecinta protestelor de la schimbarea din meciul anterior? Daca da, si daca Danciulescu e sincer cu el insusi, evolutia sa cu Pandurii din repriza a doua ar trebui sa-l puna pe ganduri, pentru ca a fost aproape invizibil si trebuia schimbat.
Situatia portarului Balgradean ulterioara curioasei accidentari a fost intre hilara si iritanta. In orice caz, s-a dat dovada de lipsa de profesionalism.  In situatia aceasta: faci schimbare pentru evitarea unei agravari a accidentarii (valabil pentru antrenor), strangi barbateste din dinti si renunti la schimonoseli penibile (valabil pentru portar). Acum am inteles de ce i se spune Pufi.
In rest, nimic nou. In prima repriza Dinamo (inclusiv si chiar peste medie, Danciulescu) a aratat cat de cat a echipa cu sanse la titlu. In a doua, am scris deja, in mare. Un lucru m-a bucurat in meciul asta totusi, faptul ca nu s-a confirmat teoria aceea care aparuse prin presa cu o eventuala strategie de luare de cartonase de jucatorii lui Dinamo pentru a-si ispasi suspendarea in etapa urmatoare cu Sportul. Ar fi fost o prostie fara margini pentru ca un meci cu Sportul tot 3 puncte iti aduce ca oricare altul. Bine ca nu s-a confirmat si asta-mi da sperante ca partida urmatoare va fi tratata cu seriozitate.
Ramanem din meciul asta si cu ratarile incredibile ale lui Batin. Ce lipsa de resurse trebuie sa aiba Grigoras sa nu poata sa-l schimbe pana la final! Sau nu a vrut sa-l demoralizeze pe mai tarziu...Apropo de Grigoras. M-a surprins hotararea sa de a ataca predominant pe centrul apararii adverse. Sunt curios ce slabiciune o fi detectat el acolo. Ar mai desigur posibilitatea ca Pandurii sa joace de obicei in acest fel.
O ultima observatie generala. Am fi tentati sa credem ca a fost o partida dinamica, cu ritm, datorita evoulutiei scorului, ocaziilor si deciziilor arbitrale. Din pacate, nu a fost chiar asa, ritmul meciului fiind, in cel putin jumatate din cele 90 de minute, un dans lesinat cu timpi morti, la nivelul ligilor secunde din marile campionate. Daca tot vorbim despre meciul dintre locurile 1 si 7 din clasament, ar trebui sa avem si pretentii.
11 Martie 2012, 21:55