Despre Dinamo- Gaz Metan Medias

O partida despre care n-o sa stim niciodata cum ar fi aratat daca Mediasul ar fi jucat in 11. Probabil oaspetii tot cu un singur varf ar fi atacat pana la sfarsit, probabil spre final mijlocasii lor (ultimele 20/25 de minute) ar fi avut aceeasi usoara cadere fizica (Issa Ba inota de-a binelea). Nu stim insa daca actiunile mediesenilor s-ar fi dus cu preponderenta pe partea stanga neafectata de eliminare, unde C.Petre a fost mai activ decat reprofilatul Todea (din centru in centru-dreapta). De fapt din aceasta preponderenta a circulatiei balonului pe partea stanga cred ca a rezultat si punerea lui Bratu in situatia de a marca de doua ori in partea a doua pe piciorul stang (cu care dupa cum s-a vazut nu e foarte eficient).
La Dinamo tactica a ramas aceeasi: 4-4-2, cu un Catalin Munteanu venind mai aproape de banda stanga pentru a-si lua mingi, cu fundasii laterali avand dispensa (permisiune) de a veni la invaluire cu conditia ca mijlocasii sa fie pregatiti sa le ia locul in defensiva. Apropo de ultima parte a frazei dinainte. De observat ca Rus coboara in aparare cu mai mult talent decat Alexe, pe undeva si normal.
Plecand de la apropo-ul de mai sus sa spun ca exista in jocul lui Dinamo un dezechilibru. Intr-un meci relativ usurat de faza din minutul 10 si cu entuziasmul creat de tribune e mai greu de observat. Totusi sa analizam.
Pe faza de atac jucatorii se distribuie astfel: C.Munteanu vine spre stanga, ajutand astfel acest flanc, Kone se deplaseaza putin spre dreapta facand acelasi lucru pe cealalta parte. Cand mingea este pierduta: Moti si Grigore intra in pressing spre centrul terenului, coborand apoi progresiv odata cu faza/ Rus, Luchin + Kone ceva mai central blindeaza partea dreapta (africanul devine total central in ultimii 30 de metri de poarta proprie).
Si ramane partea stanga!: Alexe, Munteanu (ceva mai central) si Scarlatache. Cum va suna cei trei din punct de vedere defensiv? Cam subtire nu?  Ieri a existat avantajul ca Mediasul pe partea aceea a fost destul de moale, poate si datorita eliminarii lui Zaharia. Pe viitor insa ...
L-am urmarit pe Scarlatache, veriga slaba, calcaiul lui Ahile cum e considerat de multa lume (aici ma includ). Nu se poate spune ca nu incearca, ca nu pune suflet. Se vede si din zapaceala cu care danseaza pe langa minge cat e de implicat. Si pentru simplul motiv ca a fost mantaua de vreme rea (vesnicul inlocuitor al oricarui titular lipsa din aparare) ar trebui sa fim mai blanzi cu el. Am identificat o carenta tehnica (probabil nu e singura). Entuziasmul cu care galopeaza spre terenul advers cand are mingea la picior imi da fiori (imi trezeste in minte imaginea aceea a copiilor care isi inchipuie ca alearga calare pe un cal si-si dau singuri palme la fund si au un topait oarecum straniu daca n-ai sti despre ce e vorba). In regim de viteza, cu cat inainteaza mai mult cu atat creste distanta dintre piciorul lui si minge. In consecinta dupa ce isi ia avant, cu cat trece de „no man’s land” apropiindu-se de zona aglomerata a adversarilor, cu atat mingea e mai departe de el, lucru care ar trebui sa fie exact invers. Rezultatul e ca in final multe din actiunile sale de genul asta se termina cu o alunecare disperata pentru a recupera balonul lesne furat de adversar. Alunecarea daca nu se termina cu un fault e de cele mai multe ori nereusita si iata-ne cu Scarlatache pe jos, adversarul scapat pe contaatac si cu Alexe acoperind cu destul de putin talent flancul stang al apararii. Solutia ar fi destul de simpla (nu e de necorectat): ponderarea. Stiu suna aiurea, noi romanii suntem experti la ea si ne-am cam saturat. Sa nu amestecam lucrurile insa. Eu nu vorbesc de jocul echipei ci de un jucator in particular. Asadar, Scarlatache poate reduce viteza cand are mingea pentru a o controla mai bine (cand n-o are poate sa fie racheta, nu-i suparare) sau pur si simplu sa urce mai rar si doar cand e lansat cu pasa lunga (cam ceea ce facea Diabate care nu se omora cu urcarile in atac). Poate in felul acesta Scarlatache si-ar mai conserva energia si ar avea capul mai limpede in preajma propriului careu unde se cam pierde.
Ofensiv au fost cateva combinatii de efect, jucatorii se gasesc bine, exista ruperi de ritm si o multitudine de solutii tactice.  Gasesc constructiv (daca nu foloseste un limbaj vulgar si nu exagereaza) ca M.Niculae e foatre des nemultumit de coechipierii sai, prin gesticularile si strigatele sale din teren, nelasandu-i nici un moment sa se relaxeze. Ma bucura dorinta lui Danciulescu de a juca tot meciul si pofta sa de joc.
Despre noile achizitii folosite ieri n-am chiar nimic de spus in plus fata de ceea ce s-a obsevat deja prin alte articole. Sa-i vedem la greu, acum au intrat intr-un meci aproape castigat.
Asa cum ma asteptam, Dinamo arata foarte bine din punct de vedere fizic pe debut de retur, vom mai vedea spre sfarsit, drumul e lung...
In final, am de exprimat o nemultumire. Sunt putin pornit.
Frumos le sade unora sa scuipe unde au mancat. Frumos le sade unora sa improaste cu... in stadionul care i-a gazduit ani si ani si ani pe o chirie simbolica fara sa fie atat de incomodati de peisajul arhitectonic al arenei.
S-a gasit unul, baiat finut si sensibil, Adrian Cristea ii spune, sa declare acum ceva ani ca stadionul Dinamo e urat. Nas de „Print” ce vreti! Dupa care, mare revelatie mare, toata lumea a deschis ochii si a observat ca intr-adevar stadionul Dinamo e foarte urat. De fapt, ce sa mai... a punctat intr-un final mai deunazi Cristi Borcea: E cel mai urat stadion din tara!. Iata de ce nu venea lumea la stadion, ii repugna aceasta arena. Cele doua locuri 6 din ultimele doua campionate, dezamagirea fata de conducere n-au nimic a face.
A fost frumoasa atmosfera de pe National Arena aseara. Mutarea echipei pe aceast stadion reprezinta din punct de vedere financiar o reteta de succes. Cea mai mare satisfactie pentru dinamovisti in general e  ca in sfarsit nu mai suntem tinta ironiilor legate de numarul de spectatori la stadion. De acord. Sa punem insa lucrurile putin in ordine. Faptul ca in Bucuresti a rasarit pe bani publici un stadion la nivel occidental are foarte putina legatura cu managementul lui Dinamo sau Stelei.Deocamdata sunt doua echipe care au profitat si au schimbat stadionul de inchiriat. Deocamdata avem de-a face cu niste sefi oportunisti (stim noi cine) care ar cam trebui sa scoata capul din poza asta cu tribune pline de spectatori iubitori de fotbal.
O arena cum Romania n-a mai avut reprezinta o atractie care trebuie bifata. Deocamdata ea se umple si cu multi curiosi. Sa speram ca nu e doar o iubire de-o vara fata de aceasta constructie.
In concluzie: sa se joace pe National Arena cat mai mult. Daca tot s-a cheltuit atat cu construirea ei, macar sa se profite din plin. Primaria ia chirie si-si recupereaza din investitie, cluburile au un numar mare de spectatori care produc profit, imagine si suport echipei, iar acestia din urma se pot bucura de conditii de vizionare la nivel european. Toata lumea multumita. Nimic nu m-ar fi deranjat daca nu s-ar fi dat (in loc doar sa ne bucuram) in stadionul simbol din Stefan cel Mare (asa urat si mic cum e el) incarcat de istorie si amintiri cum altor arene mult mai frumoase le-ar trebui decenii sa-l ajunga. Nimic nu m-ar fi deranjat daca in imaginea atat de frumoasa a suporterilor nu si-ar fi bagat capul si unii care au destul de putina legatura cu succesul prezentei la meci.
Trecand peste nemultumirea exprimata, nu pot decat sa ma bucur in final pentru cei care isi faceau griji ca suporterii lui Dinamo au inceput sa dispara.
Ca fapt divers, mi s-a parut exagerat si penibil din partea comentatorului meciului sa aminteasca de cel putin 10 ori ca Dinamo a castigat cu 5-0 in tur.


4 Martie 2012