Despre Dinamo-Sportul

Cred ca a venit vremea ca suporterii dinamovisti sa-si pregateasca inaintea meciurilor diferite trucuri impotriva nervozitatii:  guma de mestecat, tigari, seminte, manusi sau perne pentru cei care se descarca lovind peretii  etc. Poate chiar ar fi recomandat ca de acum incolo nici sa nu mai privim  doar meciul si sa ne gasim o alta activitate in paralel pentru a nu ne mai lasa atat de mult implicati (mai 5 minute pe Discovery, mai cinci minute pe PlayStation si apoi o trecere degajata si pe la meci sa vedem ce mai fac „spartanii”/minutul si scorul). Eu recunosc c-am fost prins pe picior gresit ieri, desi nu stateam in picioare. Ca sa mi se mai ia din ceata dezamagirii, neavand nimic la indemana, prin minutul 80 am renuntat la cateva secvente din minunatul meci, m-am dus la bucatarie si-am incercat cat de tacticos am putut eu sa decojesc si sa mananc o portocala.
Obiectiv vorbind, meciul a fost chiar frumos si a avut ritm pe toata durata sa din primul pana in cel de-al 93-lea  minut, spre deosebire de partida de la Targu Jiu , cand au existat si multi timpi morti. Adevarul e ca nu pot sa fiu englez  aplaudandu-mi echipa chiar si cand pierde doar pentru ca a alergat, a incercat totul pentru un rezultat mai bun. Imi sar in minte , repetandu-se la nesfarsit erorile,momentele care m-au infuriat. Asadar, privindu-ma pe mine, nu pot fi critic cu cei de la stadion care au alternat incurajarile cu huidielile, unele mult prea devreme (cu precadere la adresa unor anumiti jucatori, taindu-le de tot elanul). Pentru cei de la stadion, huiduiala si fluieratul sunt ca guma de mestecat si tigara de care vorbeam la inceput(un bonus antistres sa-i spunem). Incerc doar sa-mi explic atitudinea aceasta, nu s-o incurajez.
Ne-a placut tuturor Sportul: o echipa tanara, care a jucat concentrata, dar fara crispare. N-a apasat pe umerii gastii din Regie nici o idee preconceputa, nici o teama. A aratat exact ca o echipa care n-are nimic de pierdut. Antrenorului ii gasesc un mare merit. Ce faci cand ai o trupa de pusti necaliti inca? In primul rand nu le furi nebunia varstei, nu-i indoctrinezi intr-o disciplina cu ochii in pamant. Te folosesti de dorinta lor ascunsa, dar sigur prezenta, de a-i impresiona pe ceilalti (e lucru stiut ca adolescentilor le place sa se faca remarcati cumva) si o transformi in agresivitate pozitiva si curaj. Aici cred c-a lucrat foarte bine Isaila. N-a fost un antrenor mic, resemnat , care sa joace la ciupeala. Mi-a reamintit de diferenta de atitudine pe care o observasem intre Dan Petrescu si Dorinel Munteanu. Daca primul nu-si lasa jucatorii sa se gandeasca la schimbul de tricouri de dupa meci cu adversarii din Champions League, al doilea a avut constant un discurs de genul: Sa fim seriosi, cum putem sa ne comparam noi cu astia?
 Nici nu mai vorbim de tactica,pregatire fizica ci de curaj pana la urma. Ei bine, Ciobotariu a avut ghinionul sau poate, daca trage invataturile de rigoare, norocul sa dea in doua etape consecutive peste doi antrenori curajosi: Grigoras si Isaila. Doi antrenori agitati pe banca, mereu in picioare gesticuland. Pe langa ei, avand in vedere si raspunsul echipelor in teren, atitudinea zen a lui Ciobotariu apare mai mult ca o gluma proasta. Nu vorbim aici doar de mimica ,fiecare are felul sau de a se exprima. Vorbim si de decizii luate in timpul „luptei”. Grigoras cand s-a vazut in 10, a schimbat un fundas cu un mijlocas, ramanand fidel planului sau de a controla mijlocul terenului. Sportul lui Isaila la 0-1 in minutul 2 n-a dat nici o secunda senzatia ca s-a speriat. Nici unul din cei doi antrenori n-a luat in brate genul acela de atitudine: Mai bine stau cuminte in aparare decat sa-mi dea astia vreo caruta de goluri azi.
Am putea incadra scoaterea lui Pulhac si introducerea lui Tucudean (aparator cu atacant) la curaj? Eu personal as incadra-o mai degraba la disperare. Pentru ca n-a fost chibzuita. Dinamo a avut probleme pe stanga (de fapt a avut pe toate partile) si cu Pulhac pe teren. Cu atat mai mult,  era previzibil ce se va petrece fara el prezent (vezi golul trei al vizitantilor).Meciul nu intrase intr-o faza in care Sportul se apara disperat cu mingi aruncate in tribuna, cu Dinamo atacand in valuri, permitandu-si astfel sa renunte la un fundas. Nu rezolvi o problema, creand una si mai mare. Schimbarile din meciul asta ma fac sa cred ca la Dinamo s-a uitat repede, prea repede, de propriile slabiciuni. Lumea a inceput sa creada ca echipa s-a suit pe un cal alb, totul sclipeste si e gata de defilare spre un nou titlu. Asta a spus-o chiar Ciobotariu cand a declarat ca meciul cu Pandurii a crezut ca a fost un accident. Iata ca n-a fost si iata ca un meci cu Sportul nuse castiga de la sine pe cateva sclipiri individuale.
Daca tot am  vorbit de ultima schimbare, sa arunc o privire si pe primele doua. La pauza au fost schimbati cei mai fluierati oameni de pe teren: D.Stoica si Stratila.Ciobotariu a dat satisfactie tribunei vrand probabil sa mai alunge din energia negativa (doar el e zen) si a introdus pe Alexe (un alt favorit al fluieraturilor) respectiv Tames. Primul a intrat la inceput in dreapta, acolo unde activa si cel pe care-l inlocuise, dar (atentie!) pe o pozitie pe care in tot campionatul asta nu-mi amintesc sa-l mai fi vazut. Eu chiar sunt curios daca macar in amicale a mai fost folosit pe partea aceea. Nu poti sa faci un experiment in premiera intr-un meci important de campionat, cand esti condus si lucrurile nu merg deloc bine. Ca rezultat s-a si vazut ca in debutul reprizei a doua partea aceea a fost vraiste (inainte sa ne luam de jucatori ar trebui sa vedem daca nu cumva si antrenorul le-a cerut niste lucruri aiuritoare).Ca sa inchei cu Alexe, odata remutat pe stanga spre finalul meciului a inceput sa miste si chiar a creiat presiune pe adversar pe acea parte. Remutarea asta vine ca o recunoastere a faptului ca s-a gresit din capul locului cu Alexe pe dreapta.
As vrea sa revin putin la cei doi schimbati la pauza. La Stoica se vede ca n-are meciuri in picioare si i-a lipsit parca si foamea de fotbal si vana celui care in sfarsit prinde o sansa sa joace (cred ca ultima remarca a si starnit fanii impotriva lui- nu jocul slab, cat apatia). Stratila spre deosebire de Stoica insa, a alergat mult, s-a straduit.Din punctul meu de vedere n-a inceput rau, dar din pacate nu i s-a acordat nici un dram de rabdare. La o centrare cativa centimetri in spate, Niculae l-a apostrofat (dupa mine nemeritat, pana la urma nu poate avea pretentia atacantul sa i se puna chiar toate mingile pe frunte sau varful ghetei), iar publicul l-a fluierat de prin minutul 20/30. Practic, daca nu-i ieseau lucrurile cum si-a dorit la inceput, cu toate reprosurile astea in spate, s-a reusit sa i se taie de tot aripile pana la sfarsitul reprizei. Rezultat: niste pase bizare de 2-3 metri inapoi la Luchin, din pozitii din care si el putea sa centreze sau sa incerce ceva. Eu fazele astea le citesc cam asa: Ia-o tu Luchin si centreaz-o (intre noi fie vorba, nici el nu e un Beckham al centrarilor) ca mie iar imi sar toti in cap daca nu-mi iese.
Despre Pufi si greseala lui  ce sa zic? Se mai intampla. Nu reactia lui tarzie si senzatia de maini scurte ma nelinisteste ci lejeritatea cu care si-a aranjat zidul. Chiar daca e din 2 oameni, el trebuie bine asezat si e responsabilitatea portarului.
As vrea sa acord atentie speciala marii mele enigme din acest meci: M.Platini. Dinamo a jucat aseara un 4-3-2 + Platini. S-a renuntat la clasicul mijlocas stanga, cum e Alexe si-a fost introdus acest strain, nici mijlocas –nici atacant, nici prea ofensiv- nici prea defensiv, nici-nici. Greu de spus ce-a jucat pentru ca i s-a dat o autonomie in joc aproape totala de care dupa parerea mea si-a cam batut joc. Sa vorbim putin despre jucatorii acestia foarte rari, carora antrenorii le arata atata incredere incat le lasa o mare libertate de miscare si gandire pe teren. Exemple clasice ar fi: Klinsmann, Baggio, contemporani Messi etc. si revenind la „cainii” nostri un Catalin Munteanu. Trebuie subliniat un lucru si deschise niste urechi largi pentru unii din staff-ul echipei: autonomia si libertatea de miscare pe teren a unui jucator e un privilegiu care se castiga!!! in timp si cu multe merite! si sudoare!. Ma intreb ce-o fi realizat acest Platini pentru a-si castiga dreptul de a se misca intr-un ritm de 2/4 pe unde vroiau muschii lui pe teren? Ca sa n-o mai lungesc, acest Platini a incetinit mult jocul echipei prin numarul mare de atingeri a balonului pentru a da o continuitate fazei, nu s-a integrat negasindu-si locul de multe ori, n-a dat pe langa minge dar nici nu s-a facut lumina cand a atins-o. Prin plasamentul lui a creiat un dezechilibru in asezarea generala a echipei pe flancul stang.
La conferintele de presa de dupa meci, antrenorul lui Dinamo, intrebat fiind, a spus de mai multe ori ca nu-si critica jucatorii in fata presei, si ca le va explica unde s-a gresit la sedinta tehnica. L-am apreciat pentru raspunsul acesta. Cred ca de data asta sedinta tehnica (in cadru personal) trebuie sa inceapa cu el insusi. Deciziile tactice si schimbarile din mers au fost cam vraiste si-au aratat urat. La o echipa ca Dinamo, unde toata lumea cunoaste jucatorii si evolutia echipei e intoarsa pe toate partile, lucrurile astea se vad si ies mai usor in evidenta decat la Otopeni sau Dinamo 2. Din felul in care a declarat (putin cam prea plangacios dupa gustul meu): „E numai vina mea”, cred ca Ciobotariu chiar va incerca sa se corecteze plecand de la premisa ca a gresit. Sper ca isi va aduce aminte de slabiciunile echipei, va cobora de pe calul alb imaginar si va relua munca de jos (in primul rand organizarea apararii, lipsa lui Kone nu e o scuza si nu e explicatia! declinului).
De ce mi-a placut formularea: „a fost vina mea”? Macar n-a inceput desi a folosit pana la urma si el stereotipul: imi asum infrangerea.  Ati observat ca antrenorii, mai ales cand au mai mult credit, in urma unui esec folosesc cliseul asta: imi asum responsabilitatea (esecul, infrangerea)? Pe naiba isi asuma. Nici macar nu gandesc serios ca ei ar avea vreo problema. In mintea lor, declaratia asta e ca un favor facut echipei. –Uite, dau eu de la mine si va acopar pe voi jucatorii  care ati facut un joc mizerabil. In consecinta, imi ramaneti datori! Imi asum responsabilitatea! – pe mine ma duce cu gandul mai mult la aroganta decat la modestie si umilinta. Macar Ciobotariu mi s-a parut mai cinstit.
Se pare ca spre deosebire de turul campionatului, in partea a doua echipele din frunte nu vor mai strange atat de multe puncte in jocurile cu cele din coada clasamentului si vom avea parte de mai multe surprize. Nu fac inmormantare dupa infrangerea asta, desi am retrait senzatiile oribile din campionatele trecute, cu echipa alergand in gol (dar fara gol) si  imaginea mereu suferindului Borcea. N-am uitat insa si nu uit ca avand un lot mai bun (macar prin prezenta lui Torje daca nu a altora) Dinamo a terminat pe 6. Asa am revenit repede si lin cu picioarele pe pamant desi nu levitam nici pana acum. E momentul sa vedem detasati, ca masura de precautie pentru pulsul nostru, cum va reactiona echipa intr-unul din cele mai proaste momente ale sezonului. Timp mult de asteptare pana la etapa urmatoare nici nu e.
Ca fapt divers, a fost un sut a lui Danciulescu in minutul 19 care a parut deviat cu mana si se putea da penalty. Nu reprosez nimic arbitrului, chiar a fost ok si faza aceea e destul de neclara, dupa meci n-am stat s-o mai revad. Totusi, daca a fost hent, se poate retine pentru un meci viitor cand la o faza asemanatoare in careul dinamovist unii ar incepe sa strige : hotii!
PS: Am vazut ce a declarat C.Borcea despre arbitraj. Nu-l bagati in seama. Vrea doar sa mai ia din presiunea de la echipa si sa mute discutia de la jocul prost facut de aceasta. Oarecum laudabil, dar mijlocul ales e prost, se putea gandi la altceva.

18 Martie 2012, 14:35