Scorul se stie, despre greselile de arbitraj s-a scris deja, nu-mi
ramane decat sa mai adaug cateva observatii legate de strategiile celor
doua echipe si descifrarea anumitor faze punctuale petrecute.
Brazilia
Pe langa linia clasica de patru fundasi, doi masivi centrali Thiago si David Luiz / doi laterali de buzunar Alves si Marcelo, a folosit doi pivoti defensivi (mijlocasi in fata apararii) Paulinho si Luiz Gustavo.
As atrage atentia asupra faptului ca desi pe hartie cei doi par pozitionati relativ egal, pe aceeasi linie, in teren ei au avut mereu functii si asezari diferite. Luiz Gustavo a ramas mai mereu retras cu sarcini clare de blocare a contraatacurilor croate pe linia centrala, iar pe faza de constructie a coborat in dese ocazii intre fundasii centrali, pentru acoperi deschiderea acestora si urcarile dese ale lui Marcelo si Alves in benzi. Plecand de la pozitionarea si functiile lui Luiz Gustavo sa trecem la Paulinho, un jucator care in ciuda calitatilor defensive a coborat mult mai rar in ajutorul apararii, el ramanand mai mereu intr-o pozitie de progresie pe diagonala fata de colegul sau, asa zis de linie, Gustavo.
In fata, Brazilia a contat mult pe mobilitatea lui Neymar, lasat sa-si aleaga culoarele de patrundere si zonele de pressing dupa voie ( a aparut si in pe stanga si pe dreapta, a inscris din pozitie centrala, a executat cornere, lovituri libere, a facut chiar si cateva recuperari importante in jumatatea adversa aparand surprinzator in marcaj), pe excelenta combativitate a lui Oscar (pe langa faptul ca a tinut centrul terenului a dovedit deasemeni o mare mobilitate) si dupa cum spuneam pe contributia lui Paulinho, omul care a dat prin pozitionare optiuni de pasa pe faza de constructie.
Am lasat la urma cele doua varfuri: Hulk si Fred.
Doi jucatori puternici , cam de acelasi profil si-au facut loc amandoi in primul unsprezece al Brazilie printr-un subterfugiu al lui Scolari. In timp ce Fred a cautat mereu centrul careului, Hulk a gravitat in jurul sau avand multe momente in care a iesit si in banda. Per total strategia n-a dat roade, cei doi nereusind sa colaboreze, sa intre in combinatii sau sa-si ofere mingi utile (mai ales dinspre Hulk spre Fred) , ramanand izolati si indepartati unul de celalalt. Ca o obsevatie legata de tehnica individuala a fiecaruia dintre ei, parca as spune ca nici nu prea au stofa de atacanti brazilieni de nationala.
In linii mari, jocul Braziliei a oferit putine momente de surpriza, initierea atacurilor a fost lenta (imi amintea de temporizarea romaneasca a anilor '70-90) iar solutiile de finalizare au venit exclusiv din afara careului.
Ca faze punctuale as mentiona la golul primit faptul ca David Luiz a avut un marcaj nepermis de larg la atacantul advers, ceea ce i-a permis acestuia sa devieze mingea inselator in piciorul lui Marcelo care inchisese bine in fata omului pe care il marca (in comparatie cu David Luiz, Marcelo face un marcaj ca la carte). Deasemeni trebuie sa admiram precizia loviturii lui Neymar la golul unu si surprinzatoarea executie tehnica aleasa de Oscar la golul trei: sut cu varful ghetei fara elan langa bara (a intepat-o cu spitul cum s-ar spune si a surprins pe toata lumea). Aceste doua executii mai salveaza Brazilia putin de la un debut sters si controversat.
Croatia
A optat nesurprinzator in prima repriza pe un stil defensiv , asteptandu-si adeversarul intr-un 4-4-2 destul de retras si alegand jocul vertical si rapid ori de cate ori a recuperat mingea. O specificitate a jocului croat in aceasta repriza a fost insistenta pe parteastanga acolo unde a deschis de multe ori ca o adevarata extrema Olic (profitand de urcarile lui Alves, Olic a evitat in general sa se plaseze si sa aiba contact cu puternicii Thiago si David Luiz).
Ca o nota interesanta, ar fi de mentionat ca echipa croata nu a jucat cu un inchizator in fata fundasilor centrali, optand pentru un dublu-playmaker cu Rakitic si Modric.
Daca in prima repriza Croatia a jucat cu mingi lungi si pe contre, aparandu-se jos, in cea de-a doua a existat o schimbare evidenta. Liniile au intrat intr-o usoara urcare, constructia s-a facut cu pase scurte si l-am putut vedea mult mai des pe Modric in preajma careului adevers de unde a si sutat la un moment dat. Croatia a dus mult mai multi jucatori in jumatatea adversa decat in prima repriza ( de la 3,4 cati urcau in prima s-a ajuns la atacuri cu 6,7 jucatori in a doua) si a reusit o posesie mult mai prelungita.
Nu stiu daca strategia Croatiei era un joc mai ofensiv pe toata durata celei de-a doua reprize (intuitia imi spune ca nu, si ca spre final la un rezultat de egalitate sau chiar mai bun s-ar fi retras, asa cum au jucat la inceput). Cert e ca golul din penalty al Braziliei i-a obligat sa stea cu liniile sus pana la final, lasand spatii in defensiva, situatie care a dus la inscrierea cu o mai mare lejeritate a golului trei al gazdelor.
Sursa foto: dailymail.co.uk
P.S. Urmeaza: Mexic-Camerun / Spania-Olanda / Chile-Austria.
Cica Olanda ar juca cu 5 fundasi, iar Chile e o echipa laudata de foarte multa lume. Voi ce-ati mai auzit, ce credeti?
13 Iunie 2014, 13:05
Brazilia
Pe langa linia clasica de patru fundasi, doi masivi centrali Thiago si David Luiz / doi laterali de buzunar Alves si Marcelo, a folosit doi pivoti defensivi (mijlocasi in fata apararii) Paulinho si Luiz Gustavo.
As atrage atentia asupra faptului ca desi pe hartie cei doi par pozitionati relativ egal, pe aceeasi linie, in teren ei au avut mereu functii si asezari diferite. Luiz Gustavo a ramas mai mereu retras cu sarcini clare de blocare a contraatacurilor croate pe linia centrala, iar pe faza de constructie a coborat in dese ocazii intre fundasii centrali, pentru acoperi deschiderea acestora si urcarile dese ale lui Marcelo si Alves in benzi. Plecand de la pozitionarea si functiile lui Luiz Gustavo sa trecem la Paulinho, un jucator care in ciuda calitatilor defensive a coborat mult mai rar in ajutorul apararii, el ramanand mai mereu intr-o pozitie de progresie pe diagonala fata de colegul sau, asa zis de linie, Gustavo.
In fata, Brazilia a contat mult pe mobilitatea lui Neymar, lasat sa-si aleaga culoarele de patrundere si zonele de pressing dupa voie ( a aparut si in pe stanga si pe dreapta, a inscris din pozitie centrala, a executat cornere, lovituri libere, a facut chiar si cateva recuperari importante in jumatatea adversa aparand surprinzator in marcaj), pe excelenta combativitate a lui Oscar (pe langa faptul ca a tinut centrul terenului a dovedit deasemeni o mare mobilitate) si dupa cum spuneam pe contributia lui Paulinho, omul care a dat prin pozitionare optiuni de pasa pe faza de constructie.
Am lasat la urma cele doua varfuri: Hulk si Fred.
Doi jucatori puternici , cam de acelasi profil si-au facut loc amandoi in primul unsprezece al Brazilie printr-un subterfugiu al lui Scolari. In timp ce Fred a cautat mereu centrul careului, Hulk a gravitat in jurul sau avand multe momente in care a iesit si in banda. Per total strategia n-a dat roade, cei doi nereusind sa colaboreze, sa intre in combinatii sau sa-si ofere mingi utile (mai ales dinspre Hulk spre Fred) , ramanand izolati si indepartati unul de celalalt. Ca o obsevatie legata de tehnica individuala a fiecaruia dintre ei, parca as spune ca nici nu prea au stofa de atacanti brazilieni de nationala.
In linii mari, jocul Braziliei a oferit putine momente de surpriza, initierea atacurilor a fost lenta (imi amintea de temporizarea romaneasca a anilor '70-90) iar solutiile de finalizare au venit exclusiv din afara careului.
Ca faze punctuale as mentiona la golul primit faptul ca David Luiz a avut un marcaj nepermis de larg la atacantul advers, ceea ce i-a permis acestuia sa devieze mingea inselator in piciorul lui Marcelo care inchisese bine in fata omului pe care il marca (in comparatie cu David Luiz, Marcelo face un marcaj ca la carte). Deasemeni trebuie sa admiram precizia loviturii lui Neymar la golul unu si surprinzatoarea executie tehnica aleasa de Oscar la golul trei: sut cu varful ghetei fara elan langa bara (a intepat-o cu spitul cum s-ar spune si a surprins pe toata lumea). Aceste doua executii mai salveaza Brazilia putin de la un debut sters si controversat.
Croatia
A optat nesurprinzator in prima repriza pe un stil defensiv , asteptandu-si adeversarul intr-un 4-4-2 destul de retras si alegand jocul vertical si rapid ori de cate ori a recuperat mingea. O specificitate a jocului croat in aceasta repriza a fost insistenta pe parteastanga acolo unde a deschis de multe ori ca o adevarata extrema Olic (profitand de urcarile lui Alves, Olic a evitat in general sa se plaseze si sa aiba contact cu puternicii Thiago si David Luiz).
Ca o nota interesanta, ar fi de mentionat ca echipa croata nu a jucat cu un inchizator in fata fundasilor centrali, optand pentru un dublu-playmaker cu Rakitic si Modric.
Daca in prima repriza Croatia a jucat cu mingi lungi si pe contre, aparandu-se jos, in cea de-a doua a existat o schimbare evidenta. Liniile au intrat intr-o usoara urcare, constructia s-a facut cu pase scurte si l-am putut vedea mult mai des pe Modric in preajma careului adevers de unde a si sutat la un moment dat. Croatia a dus mult mai multi jucatori in jumatatea adversa decat in prima repriza ( de la 3,4 cati urcau in prima s-a ajuns la atacuri cu 6,7 jucatori in a doua) si a reusit o posesie mult mai prelungita.
Nu stiu daca strategia Croatiei era un joc mai ofensiv pe toata durata celei de-a doua reprize (intuitia imi spune ca nu, si ca spre final la un rezultat de egalitate sau chiar mai bun s-ar fi retras, asa cum au jucat la inceput). Cert e ca golul din penalty al Braziliei i-a obligat sa stea cu liniile sus pana la final, lasand spatii in defensiva, situatie care a dus la inscrierea cu o mai mare lejeritate a golului trei al gazdelor.
Sursa foto: dailymail.co.uk
P.S. Urmeaza: Mexic-Camerun / Spania-Olanda / Chile-Austria.
Cica Olanda ar juca cu 5 fundasi, iar Chile e o echipa laudata de foarte multa lume. Voi ce-ati mai auzit, ce credeti?
No comments:
Post a Comment