Astra-Dinamo

Exista in tacticile aplicate la nivelul juniorilor o practica, sa-i zicem de conjunctura, in care antrenorul isi alege unul dintre copiii mai inaltuti in rolul de atacant. In lipsa altor idei si din cauza unei politici gresite de formare a juniorului, respectivul slefuitor de talente alege sa foloseasca cresterea inegal genetica a copiilor pentru a-si crea un avantaj. Evident, avantajul inaltimii, dar mai ales al alonjei, il ajuta pe "atacantul nostru" sa-si depaseasca mai usor adversarii. Din punct de vedere tactic, alegerea respectiva (pustiul mai inalt in rol de atacant, lobandu-si mereu adversarii-poate aveti in minte imaginea aceasta) conduce la o ingustare drastica a solutiilor de constructie a ofensivei. Practic toti colegii acestui baiat vor fi tentati sa arunce mingi spre colegul lor, de multe ori la alibi! ( De ce-ai degajat mingea aceea? Pai am vrut sa i-o dau in fata lui Ionica), in speranta ca acesta se va descurca singur, bazat pe fizicul sau.
Nu cred ca cei care ati practicat acest sport la nivel de juniori, nu va amintiti macar un singur exemplu al unei astfel de practici. Alegerea respectiva are o logica simpla si eficace de multe ori, daca ai ca obiectiv rezultatul meciului in primul rand si nu progresul juniorilor. Logica, simpla, eficace, dar privita mai profund alegerea aceasta e o mica trisare : nu mai pasam, nu mai intram in combinatii; din toate pozitiile si cu toata forta aruncam mingi inalte spre varf sau pe viteza acestuia.
Am inceput aceasta observatie mai stufoasa pentru ca intreaga prima repriza jocul lui Dinamo aici m-a dus cu gandul. Doua, trei pase urmate de o minge aruncata spre Tucudean. Singurii care au mai incercat ceva, dar exclusiv pe calitatile lor tehnice si nu prin combinatii au fost Matei si Curtean. Singurul care a aratat timid ca stie sa mai paseze a fost Boubacar. N-as fi facut aceasta ultima remarca, daca nu mi-ar fi trecut prin minte ideea ca un african din liga a patra franceza pare sa stie mai mult fotbal decat un jucator crescut si filtrat spre echipa mare a unui club ca Dinamo, cum ar fi Musat de exemplu. In mod evident, felul de abordare a partii ofensive a lui Dinamo denota ori ca nu i se da importanta in acest moment (mergandu-se pe idei care nu necesita multa pregatire cum e jocul acesta cu mingi lungi pe Tucudean) ori nepricepere, ori punere in practica defectuoasa. Personal mi-e greu sa ma decid la care sa ma opresc in momentul acesta. Poate din fiecare cate putin.
Pe hartie asezarea lui Bonetti a fost interesanta, sa-i zic. A jucat pentru prima data cred (meciul retur cu Metalist nu l-am vazut) intr-un 4-2-3-1 (Rus si Boubacar in fata apararii; Musat , Matei si Curtean in spatele lui Tucudean).
Ce a iesit ofensiv am descris deja. Defensiv - joc de glezne si emotii (intr-o mentalitate italiana a anilor '80-'90 a echipelor medii si mici oarecum).
S-au facut doua schimbari la pauza cu tinta si in schimbarea asezarii. Bonetti a incercat sa joace intr-un 4-3-3, cu Musat , Munteanu, Boubacar la mijloc, iar mai avansati in flancuri, alaturi de Tucudean : Danciulescu si Rus. Evident, intentia acestei asezari a fost anulata de eliminarea lui Koulibaly.
Fara fundas central, Bonetti a avut inspiratia sa nu apeleze la ultima schimbare disponibila introducandu-l pe Grigore (inspirat, pentru ca mai tarziu a putut folosi introducerea acestuia la accidentarea lui Luchin). In locul acestei mutari, Bonetti l-a retras fundas dreapta pe Rus in locul lui Nica, iar acesta din urma a trecut in centru. Daca e sa numim un aspect pozitiv in jocul lui Dinamo in acest meci, atunci singurul! e disponibilitatea lui Nica de a acoperi cu succes rolul de fundas central.
In prima faza dupa eliminare, Dinamo a incercat un 4-3-2, cu Danciulescu urcat alaturi de Tucudean, dupa care presiunea Astrei (eliminare lui Distefano n-a condus deloc la echilibrarea meciului) a dus la retragerea in dreapta a veteranului dinamovist, asezarea devenind un 4-4-1.
Cam aceasta a fost distributia pe teren a lui Dinamo in acest meci. Daca pe hartie si teorie nu arata rau deloc, in practica jocul echipei a fost jalnic. E destul de clar ca ceva scartie in implemantarea ideilor tactice. Meciul acesta m-a dus cu gandul la echipele mici care lupta pentru evitarea retrogradarii si-si propun prin orice mijloace (aici includ coatele si piedicile lui Koulibaly- deprinderile fotbalului mic din care vine) sa obtina un egal in deplasare. Sa fim intelesi: nu e nici o rusine sa te multumesti cu un egal pe terenul Astrei (echipa destul de buna si in forma), dar mai conteaza si modul in care te prezinti si reprezinti intr-o astfel de strategie.
Astra a jucat un 4-4-2 bine sudat, cu jucatori de buna calitate si-a castigat perfect meritat.
Ca fapt divers, mi-as exprima surpriza neplacuta legata de declaratia (izbucnire nervoasa mai degraba) a domnului Multescu de dupa meci. Ca fost mare jucator si pentru o scurta perioada antrenor a lui Dinamo, are tot dreptul sa-si exprime parerea; parerea despre jocul echipei si diferentele de opinie legate de acesta cu Bonetti. Ce mi se pare deplasat si denota un complex de inferioritate si lipsa de respect intre colegii de breasla, e sa-l faci arogant pe un om care n-a facut nici o afirmatie la adresa ta si sa revii pe o tema preluata de la altii, gen: au venit strainii astia sa ne dea noua lectii.
Citesc recent ca tot domnul Multescu se gandeste sa-l dea in judecata pe Bonetti, dupa ce tot el a pornit din senin conflictul. Continui sa raman surprins.
 Am adaugat aceasta opinie mai tarziu datorita unei vacante fara internet.


5 Septembrie 2012