Partea a treia. Conducători echipe şi baze biologice

Conducători echipe
Conducătorul unei echipe este persoana sau grupul de persoane însărcinate cu organizarea unui grup mai mic sau mai mare de persoane pentru realizarea unui obiectiv (ex.: în lumea economică- profit). Exemple de conducători: preşedinte, consiliu director, director tehnic, antrenor, preparator fizic, responsabil cu îngrijirea terenurilor de joc etc.
Caracteristicile unui conducător de echipă:
- bun lider; - responsabil; - ştie să ia decizii (ascultă părerea celorlalţi, dar ştie limita până la care se poate lăsa influenţat);
- autoafirmare (ştie să se pună bine în valoare pentru a se distinge de ceilalţi);
- autoritate (ştie să-şi impună deciziile);
- autocunoaştere (necesară pentru a progresa);
- diplomaţie (pentru un antrenor e important să menţină o relaţie cordială cu toţi cei din jurul echipei- un obicei folositor ar putea fi lăsatul de bacşiş celor care se îngrijesc de teren şi materialele de antrenament şi care pot oferi informaţii importante, ei cunoscând de obicei toate dedesubturile şi tot ce mişcă într-un club) etc.
Evoluţia jucătorilor în perioada junioratului şi intervenţia antrenorului
1- evoluţie intelectuală - antrenorul oferă cunostiinte tehnice şi mai ales tactice adaptate vârstei (e mai uşor să explici unor copii marcajul la început decât apărarea în linie) ;
2- *socială - trebuie întărită încrederea jucătorilor în ei înşişi indiferent de situaţia materială a părinţilor;
3- *etică - impunerea disciplinei, explicarea distincţiei dintre bine şi rău, învăţarea respectului faţa de antrenori şi arbitri;
4- *afectivă- antrenorii intervin pentru motivarea celor marginalizaţi sau mai puţin talentaţi (nu e bine să-i lăudam când greşesc pentru că s-ar putea transmite un semnal greşit întregului grup, dar putem evita formarea de “bisericuţe” combinând întotdeauna diferit jucătorii la diferitele exerciţii).
Notiţă: Cum trebuie trataţi copiii după un insucces (o înfrângere categorică de exemplu)? Chiar dacă unora din noi ne e mai greu, trebuie să ne înfrânăm primele porniri şi să încercăm pe cât posibil păstrarea calmului (aici sunt avantajaţi cei cu o fire veselă care trec uşor peste neplăceri) . În nici un caz nu e recomandabilă lovirea, jignirea sau un discurs plin de reproş. În situaţia aceasta, singura datorie, şi lucru pe care copiii îl aşteaptă de la antrenor, e să explice cu claritate unde s-a greşit, eventual şi de ce s-a întâmplat asta. Această analiză a greşelilor (a plusurilor şi minusurilor unei echipe în timpul unui joc) face diferenţa dintre un antrenor şi un privitor din tribună.
O tema interesantă, dar care s-a discutat în linii mari şi termeni generali a fost : utilitatea folosirii terenurilor mari şi a timpului de joc pentru juniorii în condiţiile capacităţii lor fizice de a face faţa. S-a discutat despre sistemul folosit în Argentina de utilizare în primele faze a doar 9 jucători cu număr nelimitat de schimbări, utilizandu-se doar jumătate de teren (practic jucandu-se în latul câmpului de joc).
Recomandări pentru o bună organizare a activităţii antrenorului
- la începutul pregătirii, în momentul preluării echipei, stabilirea unei întâlniri organizate cu părinţii pentru cunoaştere şi stabilirea unor norme clare de respectat atât pentru părinţi cât şi pentru antrenor, - o astfel de întâlnire poate apăra antrenorul mai târziu de eventualele intervenţii şi neînţelegeri din partea părinţilor gen : băiatul meu de ce nu joacă mai mult? antrenamentele acestea îl obosesc şi nu mai face faţa la şcoală !;
- repetarea periodică a acestor întâlniri pentru readucerea aminte a regulilor stabilite la început şi rezolvarea altor probleme care ar putea apărea pe parcurs;
- impunerea unor norme clare, de la început, copiilor pe care aceştia trebuie să le respecte;
- antrenorul trebuie să fie atent ca toate regulile să fie respectate, fără compromisuri (ex: oră de sosire la antrenament - dacă vei fi drastic de prima dată trimiţând acasă un copil pentru că n-a ajuns la timp, sunt şanse mari să nu se mai întâmple);
- este de neacceptat ca un copil să răspundă necuviincios sau în băşcălie antrenorului (prin limbaj dar, la fel de important, prin comportament - râd când dă explicaţii, scurtează distanţa de alergare când e neatent) pentru că: atitudinea pe care o au la antrenament o vor avea şi în timpul jocului.
Baze biologice
Doar câteva idei
Mulţi comentatori în timpul partidelor folosesc expresia: “portarul a respins cu un reflex uluitor!”. De cele mai multe ori e greşit. Reflexul este o mişcare necontrolată, neprogramata (care nu se antrenează) şi apare instinctual pentru apărarea propriului organism. Mişcările din reflex sunt cele de ferire (aplecare, întoarcere) sau de stopare (ex.:braţele în jurul capului). Restul mişcărilor la care fac în general referire comentatorii sunt reacţii (antrenate!). Datorită antrenării lor, reacţiile sportivilor au o viteză peste medie- acelaşi lucru producandu-se în toate sporturile.
Tipuri de fibră musculară
1.fibră lentă- roşie-viteză de contracţie mică, dar capacitate de a se menţine mai lungă;
-fibră mixtă;
2.fibră rapidă-albă- viteză de contracţie mare, dar oboseşte repede;
Sportivii cu fibră albă peste medie sunt mai rapizi, dar în acelaşi timp mai predispuşi la accidentări.
Dacă vrem să antrenăm viteza, exerciţiile trebuie să fie de scurtă durată. Ex: dintr-un sprint de 30 de sec., doar în primele 8sec. organismul foloseşte fibră albă. Dacă vom lungi un exerciţiu prea mult vom ajunge să antrenăm rezistenţa şi nu, aşa cum ne-am propus, viteză jucătorilor.
Flexibilitatea este proprietatea muşchilor de alungire.
Elasticitatea este proprietatea muşchilor de întindere, alungire şi revenire la poziţia iniţială în mod involuntar (se pierde odată cu înaintarea în vârsta).
Articulaţiile -asigură stabilitatea: -pasiv prin ligamente şi - activ prin muşchi.
Ligamente-se găsesc în articulaţii şi au că funcţie principală stabilitatea oaselelor (să nu se deplaseze în lateral-să nu iasă din genunchi de exemplu) .
Exerciţii de întindere
Utilitatea
Datorită efortului, muşchiul se contractă. Exerciţiile de întindere au scopul de a-l obliga să se decontracteze şi de a recapăta elasticitatea.
Mi s-a părut interesantă explicaţia cu exemplu. De aceea voi încercă s-o reproduc.
Ce se întâmpla dacă nu folosim aceste exerciţii de întindere după un efort susţinut? Nu ne vom mai putea deplasa, nu ne vom mai reveni? Ba da, sigur, putem să nu le folosim. Efectul pe termen lung însă, mai ales la sportivi este pierderea unor calităţi motrice. Lucruri pe care în mod normal le pot face cu uşurinţă (ex: să se întindă să ia un geamantan de pe un dulap mai înalt) vor deveni pur şi simplu imposibile după mai mulţi ani.
Pasive
-sportivul se ajuta (ex: împinge vârful piciorului contra unui perete);
-muşchiul este întins, dar relaxat;
-se folosesc înainte de antrenamentul principal (nu înainte de încălzire) ;
-se folosesc la sfârşitul antrenamentului, meciului.
Active
-se foloseşte propria forţă;
-început antrenament şi înainte de meci.
Notă: Îmi permit să adaug la acestă parte propria reflecţie legată de un comentariu primit la prima postare (cea de pe un alt site, de care aminteam la început)
Comentariu -
” daca vei fi drastic de prima dată trimiţând acasă un copil pentru ca n-a ajuns la timp, sunt şanse mari să nu se mai intample” sau să nu mai vină a doua zi
Răspuns reflecție -
Sunt multe şi variate motive pentru care un copil poate să renunțe la a mai veni la antrenamente sau să-și dorească să schimbe echipa. Uneori chiar părinții intervin în acest sens. Legat de menținerea unei minime discipline care implica venirea în timpul stabilit la antrenamente, încerc sa explic. Un jucător care întârzie la antrenament fără un motiv serios nu-și respectă în primul rând colegii care au făcut efortul să ajungă la timp. Copiii sunt foarte atenți la detalii și pot absoarbe foarte ușor mesaje care nu le sunt transmise lor neapărat (ai lăsat unu sa întârzie, o s-o facă și alții). In funcție de obiectivele tale ca antrenor poți accepta sau nu, lipsa punctualității. Nu trebuie uitat că antrenorul de copii e in primul rând un formator. Munca lui implică mai mult educația și mai puțin performanța. Degeaba câștigi cupe și trofee, dacă la sfârșit nici unul din copii nu va ajunge sa joace la profesioniști, și-n România sunt foarte multe exemple. PS.> Poate să-l trimiţi acasă din prima e prea drastic, dar nişte ture de teren nu i-ar strica.