Partea a doua. Reglementare sportivă şi psihologie

Reglementare sportivă
Deşi sunt lucruri interesante de spus, n-o să zăbovesc prea mult asupra acestui curs. În general se vorbeşte despre capcanele pe care patronii de club le pot întinde antrenorilor prin neincheierea unor contracte clare, despre împărţirea studiilor de antrenor între mediul academic şi cel federativ şi alte câteva detalii legate de responsabilităţile şi drepturile antrenorilor.
Un singur exemplu. Să nu uităm că vorbim de antrenori pentru copii. Mingea sare gardul şi ajunge în stradă. Ce face antrenorul? Trimite copilul de unul singur să aducă mingea? Se duce chiar el?… Nu e simplu. E nevoie de foarte multă atenţie, mai ales când vorbim de securitate.
Şi ca acest exemplu mai sunt şi altele. Pentru a şti cum să se comporte, e bine ca antrenorii să aibă o idee cât de mică a regulamentelor care le legiferează activitatea. În Catalunya, aceste informaţii pot fi cerute de la Federaţie.

Psihologie
Notă: deşi aşteptam cu nerăbdare cursurile de tactică, tehnică, pregătire fizică, la final pot să spun că cel de psihologie a fost cea mai interesantă descoperire.
Evoluţia unei persoane este influenţată de dezvoltarea sa fizică şi mentală.
Posibile transformări în viaţa oricărui individ:
-schimbări emoţionale;
-schimbări fizice;
-schimbări de conduită;
-schimbări de personalitate (încredere, responsabilitate etc.);
-schimbări intelectuale.
Copiii sunt în momentul în care toate aceste schimbări sunt la cel mai profund şi rapid nivel.
Evoluţia unei persoane este întotdeauna acompaniată de obiective (nu există reacţii umane întâmplătoare în dezvoltarea sa).
Faze ale evoluţiei şi obiectivele lor- lucruri ajutătoare pentru munca cu copii şi adolescenţii
- 0-3ani> catigarea autonomiei pentru supravieţuire> învăţa să meargă, să vorbească, să mănânce, să ceară;
- 3-7ani>trec de la mers spre o coordonare mai bună a mişcărilor ceea ce le permite să alerge şi să sară.
>sunt egoişti, egocentrici, vor foarte multă atenţie, dar în acelaşi timp învăţa să împartă;
>nu se poate schimba antrenamentul prea des ( preferă rutina, stabilitatea);
>antrenamentele trebuie făcute în grup pentru a dezvolta spiritul de echipă;
>nu au capacitatea să-şi ia responsabilităţi , de aceea antrenorul trebuie să ia toate deciziile (să fie autoritar);
De câte ori nu vi s-a întâmplat să vă răstiţi la un copil şi ca răspuns să primiţi doar o faţa speriată, nişte ochi mari şi linişte? >nu au empatie (nu înţeleg trăirile celorlalţi, nu le poţi spune: dacă ţi-aş face şi eu la fel, cum ar fi? răspunsul lor interior şi sincer ar fi: nu ştiu.
-7-11,12ani>obiectivele evoluţiei fizice: perfecţionarea coordonării şi creşterea forţei,
obiectivele evoluţiei intelectuale: acumulare de informaţii;
>e o perioadă când posedă o memorie foarte bună şi se dezvoltă foarte rapid din punct de vedere intelectual (se pot observa progrese rapide);
> au primele acţiuni sociale: îşi selectează prietenii (sunt foarte categorici în alegerea colegilor de joacă, care e bun şi care nu).
11,12-14,15ani>obiectiv: devenire adult;
> perioadă de pubertate- schimbări fizice, mai ales între sexe;
> căpăta interes sexual care poate genera o instabilitate psihologică;
>antrenorii bărbaţi nu mai pot intra neanunţaţi în vestiar când conduc o echipă de fete şi invers;
>în această etapă redevin puţin egocentrici (dau greutate tuturor experienţelor, se simt jigniţi foarte uşor şi pot suferi foarte mult pentru lucruri pe care în general le considerăm fleacuri);
>au nevoie de încredere când au reacţii ciudate;
>un moment bun intelectual, învăţa mult, trebuie profitat de perioada aceasta;
>evitarea comparaţiilor, pentru că nu-i provoacă competivitatea (încep momentele critice când se pot lasă de fotbal);
14,15-….>adolescenţă- prea mare să fie copil, prea mic să fie adult;
>începe cu sfârşitul pubertăţii;
>se schimbă personalitatea până la maturitate;
>vârstă la care se probează foarte mult (simt nevoia să experimenteze);
>chestionează foarte mult autoritatea, o pun la îndoială, pentru că ei înşişi tind către autonomie şi rolul de lider;
>trebuie responzabilizaţi prin exemple (apropiate, pe care să le perceapă de aproape, ex: jucător de la echipa de seniori care a trecut prin acelaşi centru de juniori sau îndepărtate: jucători celebri recunoscuţi şi pentru conduita lor, nu numai talent).

Motivaţie
Ce este motivaţia?
Motivaţia nu este acelaşi lucru cu cheful.
Ţine de un interes concret. Nevoia pentru motivaţie este dată de depăşirea unei dificultăţi, obstacol. Este justificarea intensităţii cu care un individ încearcă să atingă un obiectiv,  în ciuda piedicilor existente.
Tipuri de motivaţie:
-internă (intimă, personală) - învăţare, evoluţie, păstrarea legăturii cu ceilalţi (evitarea izolării), împărtăşirea către ceilalţi, câştigarea respectului, inducerea celorlalţi în eroare pentru a-i face să eşueze etc.;
-externă - pentru obţinerea unui premiu, pentru un avantaj material.
Cum motivăm?
Pentru a motiva trebuie să ştim clar care e obiectivul (individual sau colectiv).
Ex: E inutil să lauzi verbal o persoană că lucrează bine, fără să-i măreşti salariul, dacă pentru acea persoană banii sunt importanţi şi invers (mărim salariul fără să lăudăm, când persoana respectivă tocmai de încurajări are nevoie).
Pentru motivare, obiectivele trebuie să fie rezonabile, pentru a nu creea iluzii. Din punctul acesta de vedere antrenorii tinerilor au o mare responsabilitate pentru a nu creea posibilitatea unor mari deziluzii ulterioare (ex:eşecul în a trece la nivel de fotbalist profesionist).
Trebuie evitat ciclul: motivaţie-obsesie-frustrare.