Olanda si Argentina sunt echipe asemanatoare. De la jumatate in sus au
individualitati atat de mari incat jocul lor ofensiv pe ultimii 30 de
metri e lasat aproape exclusiv in grija acestora. Avantajul unei
aparari in fata unei echipe precum Olanda sau Argentina e ca nu trebuie
decat sa caute sa anihileze acesti jucatori, fara a-si bate prea mult
capul cu eventuale alte surprize tactice pe care i le-ar putea oferi
adversarul. Dezavantajul e ca uneori, deseori, oricat ai incerca sa-i
anihilezi pe Messi / Robben, VanPersie / Higuain, DiMaria / Schneider
nu reusesti.
Asadar meciul de ieri a fost din punct de vedere defensiv despre
anihilare, iar ofensiv... sa speram ca Messi / sa speram ca Robben...sa
speram ca VanPersie/ sa speram ca Higuain.... Am sperat cu totii
degeaba.
Pasele orizontale si inapoi au taiat ritmul meciului, privandu-ne pe noi, privitorii neutrii, de orice urma de spectacol.
Olanda
Olanda lui VanGaal de la Mondialul brazilian 2014 a pus pe tabla
tactica a antrenarilor din intreaga lume sistemul cu trei fundasi
centrali. A demonstrat viabilitatea lui intr-o competitie de nivel
inalt, cu vizibilitate planetara si a zdruncinat cutuma inradacinata in
toata suflarea fotbalistica a liniei de 4 fundasi (doi centrali / doi
laterali). Din punctul acesta de vedere, desi nu a venit cu o inventie,
ci cu o inovatie, Olanda merita toata admiratia si respectul nostru.
O discutie interesanta si care cu siguranta ar starni contradictii e
daca jucatorii laterali ai Olandei sunt fundasi ofensivi sau mijlocasi.
Mergand mai departe cu discutia si admitand in prima faza ca sunt
fundasi, se pune intrebarea : care sunt avantajele si dezavantajele unei
linii de 5 fundasi ? Iar daca admitem pe de alta parte ca sunt
mijlocasi, ar trebui sa ne intrebam: cum poate un mijlocas lateral sa
faca fata fizic acoperii intregii benzi si cat de eficient poate fi in
conditiile in care impotriva sistemelor clasice 4-4-2, 4-3-3, 4-2-3-1,
el s-ar gasi mereu in inferioritate numerica fata de adversar?
Personal cred ca putem raspunde la dilema fundasi sau mijlocasi in functie de specificul fiecarui meci. De exemplu
In fata Spaniei, Olanda in marea majoritate a timpului s-a aparat
cedand posesia adversarului. Putem deci considera ca jucatorii laterali
au fost fundasi ofensivi si batavi au folosit o linie de 5 fundasi.
In fata Costei Rica, Olanda a avut mai mult initiativa, a urcat mai
mult liniile, jucatorii sai de banda s-au incorporat mai mult in atac.
Putem deci considera ca jucatorii de banda au fost mijlocasi si echipa
lui VanGaal a folosit o linie de 3 fundasi.
Fara sa putem zugravi totul in alb si negru, pornind de la aceste
partide etalon putem pleca in aprecieri privind subiectul in discutie.
In afara dilemei asupra careia tocmai mi-am expus parerea, ma voi
avanta sa fac cateva consideratii si asupra liniei de 5 fundasi.
Linia 5 fundasi
Avantaje
-Asigura o mai mare acoperire a terenului pe latimea sa, oferind mai
multa siguranta in fata schimburilor de orientare a jocului de catre
adversar;
-Asigura densitate defensiva ingreunand pasele filtrante ale adversarului;
-Inlesneste acoperirea fundasilor laterali de catre cei centrali;
-Asigura un marcaj individual mai bun in fata adversarilor care incorporeaza multi jucatori in atac.
Dezavantaje
- Complica coordonarea si relatiile de joc intre membrii sai;
- Ingreuneaza surprinderea adversarului in offside;
-Ia din forta ofensiva a echipei.
Cu siguranta mai pot fi adaugate si alte idei.
Legat de meciul de ieri as nota doar o parere personala. Surpriza
strategica a lui VanGaal si filozofia aplicata Olandei nu putea tine
prea mult. I-a iesit bine in grupe, cu putina sansa a trecut si de
Mexic, dar a fost repede citita si contracarata de Costa Rica, si mai
ales Argentina.
Argentina
Asa cum observam si intr-un comentariu de ieri, Argentina a demonstrat
ca nu e o echipa care depinde doar de oamenii sai din atac.
In trei meciuri consecutive cu Elvetia, Belgia si Olanda (doua dintre
ele au durat 120 de minute), in fata unor echipe care au avut strategii
de atac total diferite (Elvetia a ales contraatacul, Belgia a urcat cu
toate liniile de cate ori a avut ocazia, avand si 6-8 jucatori in
preajma careului inca din minutul 1, Olanda s-a bazat pe
individualitati), Argentina nu a primit nici un gol.
Atunci cand Messi, Higuain, Lavezzi, Aquero n-au reusit sa gaseasca
cifrul "seifului" advers, baza reusitei si succesului au fost portarul
Romero si colegii sai din aparare.
Argentina e o echipa complexa cu multe personalitati in componenta.
Nici unul dintre ei nu si-a luat rolul liderului si asta face ca echipa
sa nu aiba lipici. Compensatia acestei stari de fapt e respectul mutual
pe care si-l acorda jucatorii intre ei pe teren si marea valoare
fotbalistica pe care o poseda.
Sursa foto:adevarul.ro
10 Iulie 2014, 11:41
No comments:
Post a Comment