Inspirat de meciul de ieri, m-am gandit sa va propun astazi o lectie de tactica mai altfel. Lectura placuta.
"Nu-i era frică, ci doar lene. În afară de aceasta, nici nu-şi dădea seama că trebuie să se bată cu câinele din faţa lui. Nu era obişnuit să se lupte cu un soi de câine ca ăsta şi aştepta să i se aducă cel adevărat. Tim Keenan intră în cerc şi se aplecă asupra lui Cherokee, mângâindu-l pe grumaz cu mâinile, care se frecau de firele de păr, împingându-l înainte, cu mişcări line. Toate acestea erau îndemnuri. Iar efectul lor era aţâţător, pentru că Cherokee începu să mârâie încet, din fundul gâtlejului. Era o legătură între ritmul mârâitului şi mişcările pe care omul le făcea cu mâna. Mârâitul i se sui în gât o dată cu punctul culminant al fiecărei mişcări înainte şi se potolea, pentru a începe din nou, o dată cu mişcarea următoare. Sfârşitul fiecărei mişcări dădea accentul ritmului, mişcarea terminându-se brusc de cum izbucnea mârâitul.
Lucrul acesta nu rămase fără efect asupra lui Colţ Alb. Părul începu să i se ridice pe
ceafă şi pe grumaz. Tim Keenan mai împinse pentru ultima oară câinele şi se dădu înapoi.
Avântul care-l împingea pe Cherokee înainte stingându-se, câinele continuă să înainteze
din propria lui voinţă, gonind iute cu picioarele-i crăcănate. Atunci lovi Colţ Alb. Izbucni un
strigăt de admiraţie. Străbătuse distanţa mergând mai degrabă ca o pisică decât ca un
câine; şi cu aceeaşi iuţeală de pisică sfârtecase cu dinţii sărind în lături.
Buldogul sângera dinapoia urechii, din rana de pe ceafa lui groasă. Nu dădu nici un
semn, nici măcar nu mârâi, ci se întoarse şi o porni după Colţ Alb. Tot ceea ce se petrecea
de ambele părţi, iuţeala unuia şi perseverenţa celuilalt, aţâţară patimi în mulţime şi oamenii
se porniră să facă noi rămăşaguri şi să le urce pe cele încheiate. Iarăşi şi iarăşi Colţ Alb
sărea, sfârteca şi se depărta neatins, iar ciudatul lui duşman îl urmărea fără o prea mare
grabă, nu prea încet, dar ferm şi hotărât şi cu intenţii precise. Metoda lui urmărea un scop
- să facă ceea ce îşi pusese în gând, ceva de la care nu-l putea abate nimic.
Tot ce făcea el, fiecare acţiune a lui purta semnul acestui ţel pe care-l urmărea. Colţ
Alb era uluit. Nu mai văzuse niciodată un asemenea câine. Nu avea păr pe el, era moale
şi sângera uşor.
Dar Colţ-Alb nu putea ajunge la zona aceea moale a părţii din faţă a gâtului adversarului său, Buldogul era prea scund, iar fălcile lui masive reprezentau o măsură suplimentară de protecţie.
Timpul trecea. Colţ-Alb dansa mai departe, ferindu-se şi cabrân-du-se, sărind către şi departe de adversarul său, provocându-i mereu răni. Iar buldogul, animat de o certitudine sumbră, îl urma netulburat. Mai devreme sau mai târziu, avea să-şi atingă scopul, să-şi încleşteze dinţii în gâtul inamicului său şi să câştige lupta. între timp, accepta toate loviturile pe care celălalt i le putea administra.
Colţ-Alb încercase în diferite rânduri să-1 răstoarne la pământ pe Cherokee, dar diferenţa dintre înălţimile lor era prea mare. Cherokee era prea scund, avea corpul prea aproape de pământ. Dar Colţ-Alb mai încercă o ultimă dată această manevră - o greşeală. îl prinse pe Cherokee cu capul întors, deoarece acesta se întorcea mai încet. Avea umărul expus. Colţ-Alb se năpusti asupra lui: dar propriul umăr era sus, iar el atacase cu o asemenea foiţă încât inerţia îl purtă peste corpul adversarului său. Pentru prima dată în toată cariera sa de luptător, Colţ-Alb îşi pierdu echilibrul. Corpul i se întoarse în aer, ca şi cum ar fi făcut o tumbă, şi ar fi aterizat pe spate dacă nu s-ar fi întors, ca o felină în aer, într-un efort de a-şi aduce picioarele pe pământ. Astfel, se prăbuşi greoi pe o parte. In secunda următoare era în picioare, dar, în aceeaşi secundă, colţii lui Cherokee i se încleştară în gâtlej.
Niciodată, de când lupta, nu i se întâmplase aşa ceva. Câinii cu care se mai bătuse nu se luptau aşa. Cu ei se muşca, se sfârteca şi se fugărea, muşca şi el, sfârteca şi fugea. Zăcea aproape pe o parte, gâfâind. Strângând fără să-i dea drumul, Cherokee îl trase spre el, încercând să-l întoarcă pe partea lui.
Colţ Alb se împotrivi şi simţi cum fălcile îşi mută strânsoarea, dând drumul uşor şi încleştându-se din nou, crestând încet cu colţii. Fiecare mutare apropia strânsoarea de gâtlej. Sistemul buldogului era să ţină ceea ce apucase şi să caute să pătrundă mai mult, ori de câte ori Colţ Alb stătea liniştit. Când Colţ Alb se zbătea,
Cherokee se mulţumea doar să ţină cu dinţii. Nu exista nici o scăpare din această strânsoare. Era ca însuşi destinul, la fel de neînduplecat ca şi el"
Fragmente din Colt Alb, de Jack London
Brazilia
A incercat aceeasi reteta a unui iures ametitor pentru adversar in debutul partidei asa cum ii iesise foarte bine in meciurile precedente cu Chile si Columbia. Dintre cei 11 jucatori ai sai care s-au vrut niste Neymar, doar fundasii au reusit acest lucru demonstrand, ca si varful brazilian, mari carente la capitolul aparare. Ar fi fost de preferat pentru acestia din urma sa ramana ei insisi... etc etc
Germania
A jucat ca si in meciul cu Franta un 4-1-4-1 riguros si ....etc etc... Sunt convins ca o echipa latina s-ar fi oprit pe la un 3,4-0. Nu insa si nemtii... etc etc
Sursa foto: site-4-fun.blogspot.com
Sursa fragmente text : bibliotecadeliteratura.blogspot.com, buybooks.ro
9 Iulie 2014, 13:13
"Nu-i era frică, ci doar lene. În afară de aceasta, nici nu-şi dădea seama că trebuie să se bată cu câinele din faţa lui. Nu era obişnuit să se lupte cu un soi de câine ca ăsta şi aştepta să i se aducă cel adevărat. Tim Keenan intră în cerc şi se aplecă asupra lui Cherokee, mângâindu-l pe grumaz cu mâinile, care se frecau de firele de păr, împingându-l înainte, cu mişcări line. Toate acestea erau îndemnuri. Iar efectul lor era aţâţător, pentru că Cherokee începu să mârâie încet, din fundul gâtlejului. Era o legătură între ritmul mârâitului şi mişcările pe care omul le făcea cu mâna. Mârâitul i se sui în gât o dată cu punctul culminant al fiecărei mişcări înainte şi se potolea, pentru a începe din nou, o dată cu mişcarea următoare. Sfârşitul fiecărei mişcări dădea accentul ritmului, mişcarea terminându-se brusc de cum izbucnea mârâitul.
Lucrul acesta nu rămase fără efect asupra lui Colţ Alb. Părul începu să i se ridice pe
ceafă şi pe grumaz. Tim Keenan mai împinse pentru ultima oară câinele şi se dădu înapoi.
Avântul care-l împingea pe Cherokee înainte stingându-se, câinele continuă să înainteze
din propria lui voinţă, gonind iute cu picioarele-i crăcănate. Atunci lovi Colţ Alb. Izbucni un
strigăt de admiraţie. Străbătuse distanţa mergând mai degrabă ca o pisică decât ca un
câine; şi cu aceeaşi iuţeală de pisică sfârtecase cu dinţii sărind în lături.
Buldogul sângera dinapoia urechii, din rana de pe ceafa lui groasă. Nu dădu nici un
semn, nici măcar nu mârâi, ci se întoarse şi o porni după Colţ Alb. Tot ceea ce se petrecea
de ambele părţi, iuţeala unuia şi perseverenţa celuilalt, aţâţară patimi în mulţime şi oamenii
se porniră să facă noi rămăşaguri şi să le urce pe cele încheiate. Iarăşi şi iarăşi Colţ Alb
sărea, sfârteca şi se depărta neatins, iar ciudatul lui duşman îl urmărea fără o prea mare
grabă, nu prea încet, dar ferm şi hotărât şi cu intenţii precise. Metoda lui urmărea un scop
- să facă ceea ce îşi pusese în gând, ceva de la care nu-l putea abate nimic.
Tot ce făcea el, fiecare acţiune a lui purta semnul acestui ţel pe care-l urmărea. Colţ
Alb era uluit. Nu mai văzuse niciodată un asemenea câine. Nu avea păr pe el, era moale
şi sângera uşor.
Dar Colţ-Alb nu putea ajunge la zona aceea moale a părţii din faţă a gâtului adversarului său, Buldogul era prea scund, iar fălcile lui masive reprezentau o măsură suplimentară de protecţie.
Timpul trecea. Colţ-Alb dansa mai departe, ferindu-se şi cabrân-du-se, sărind către şi departe de adversarul său, provocându-i mereu răni. Iar buldogul, animat de o certitudine sumbră, îl urma netulburat. Mai devreme sau mai târziu, avea să-şi atingă scopul, să-şi încleşteze dinţii în gâtul inamicului său şi să câştige lupta. între timp, accepta toate loviturile pe care celălalt i le putea administra.
Colţ-Alb încercase în diferite rânduri să-1 răstoarne la pământ pe Cherokee, dar diferenţa dintre înălţimile lor era prea mare. Cherokee era prea scund, avea corpul prea aproape de pământ. Dar Colţ-Alb mai încercă o ultimă dată această manevră - o greşeală. îl prinse pe Cherokee cu capul întors, deoarece acesta se întorcea mai încet. Avea umărul expus. Colţ-Alb se năpusti asupra lui: dar propriul umăr era sus, iar el atacase cu o asemenea foiţă încât inerţia îl purtă peste corpul adversarului său. Pentru prima dată în toată cariera sa de luptător, Colţ-Alb îşi pierdu echilibrul. Corpul i se întoarse în aer, ca şi cum ar fi făcut o tumbă, şi ar fi aterizat pe spate dacă nu s-ar fi întors, ca o felină în aer, într-un efort de a-şi aduce picioarele pe pământ. Astfel, se prăbuşi greoi pe o parte. In secunda următoare era în picioare, dar, în aceeaşi secundă, colţii lui Cherokee i se încleştară în gâtlej.
Niciodată, de când lupta, nu i se întâmplase aşa ceva. Câinii cu care se mai bătuse nu se luptau aşa. Cu ei se muşca, se sfârteca şi se fugărea, muşca şi el, sfârteca şi fugea. Zăcea aproape pe o parte, gâfâind. Strângând fără să-i dea drumul, Cherokee îl trase spre el, încercând să-l întoarcă pe partea lui.
Colţ Alb se împotrivi şi simţi cum fălcile îşi mută strânsoarea, dând drumul uşor şi încleştându-se din nou, crestând încet cu colţii. Fiecare mutare apropia strânsoarea de gâtlej. Sistemul buldogului era să ţină ceea ce apucase şi să caute să pătrundă mai mult, ori de câte ori Colţ Alb stătea liniştit. Când Colţ Alb se zbătea,
Cherokee se mulţumea doar să ţină cu dinţii. Nu exista nici o scăpare din această strânsoare. Era ca însuşi destinul, la fel de neînduplecat ca şi el"
Fragmente din Colt Alb, de Jack London
Brazilia
A incercat aceeasi reteta a unui iures ametitor pentru adversar in debutul partidei asa cum ii iesise foarte bine in meciurile precedente cu Chile si Columbia. Dintre cei 11 jucatori ai sai care s-au vrut niste Neymar, doar fundasii au reusit acest lucru demonstrand, ca si varful brazilian, mari carente la capitolul aparare. Ar fi fost de preferat pentru acestia din urma sa ramana ei insisi... etc etc
Germania
A jucat ca si in meciul cu Franta un 4-1-4-1 riguros si ....etc etc... Sunt convins ca o echipa latina s-ar fi oprit pe la un 3,4-0. Nu insa si nemtii... etc etc
Sursa foto: site-4-fun.blogspot.com
Sursa fragmente text : bibliotecadeliteratura.blogspot.com, buybooks.ro
No comments:
Post a Comment