Observatii in urma meciului Dinamo-Petrolul

La sfarsitul sfertului de finala de Champions League al sezonului trecut, intre Barcelona si Shaktior, tehnicianul Mircea Lucescu avea mai multe reprosuri la adresa fundasului sau de origine romana Razvan Rat. Printre altele a fost una care mi-a atras atentia si pe care o reproduc aproximativ din memorie:- Ai stat departe de Alves (fundasul dreapta al catalanilor : Dani Alves), i-ai permis sa ridice capul din pamant si sa vada unde sa trimita mingea in careu. E usor de banuit ca una din indicatiile antrenorului inainte de meci a fost tocmai aceasta: stam cat mai aproape de adversar in momentul cand se apropie de careul nostru pentru a nu-i da posibilitatea sa lase mingea din vedere nici macar o clipa pentru a-si cauta coechipieri.
Care e legatura cu meciul amintit in titlu? Am urmarit in cateva ocazii, cand prim planurile televiziunii au permis, daca jucatorii dinamovisti, atunci cand au posibilitatea unei centrari sau pase in careu, se uita inainte unde trimit mingea. Spre deosebire de meciul anterior cel cu Steaua lucrul acesta s-a facut cu regularitate, rezultatul firesc fiind ca in cateva ocazii s-a si ajuns la destinatar. Am rasuflat usurat si nu prea. Deci jucatorii lui Dinamo nu au capatat niste automatisme prost interpretate: ajungem in preajma careului - aruncam mingi la intamplare fara sa ne uitam, poate-poate iese ceva din asta.
Bun, si-atunci de ce cu Petrolul s-a putut, iar cu Steaua doar cateva zile in urma, nu? A jucat Dinamo mai bine? Mi-as permite sa spun ca nu. Raspunsul: adversarul, sau mai bine zis calitatea adversarului. Diferenta dintre meciul de luni si cel de azi a fost de intensitate, de spatiile lasate de echipa oaspete, aici incluzand si distanta in duelurile individuale. De ce n-a reusit Dinamo cu Steaua sa dribleze (conform statisticii s-a apropiat de 0 la capitolul asta), de ce n-au mai existat pasele geniale ale lui Catalin Munteanu, de ce jucatorii au aruncat multe mingi inainte la intamplare? Pentru ca adversarul a stat aproape, pentru ca, asa cum intuiam la inceputul observatiilor, ca indicatie tactica, Steaua nu si-a lasat adversarul sa ridice privirea de pe minge. In aceeasi masura cu jocul bun al Stelei a contribuit la imaginea meciului de luni si lipsa de jocuri tari din ultimii ani a echipei din Stefan cel Mare.
Am insistat asupra comparatiei dintre meciul de azi si ultimul din campionat, pentru ca am auzit in mai multe randuri comentatorii partidei spunand ca Dinamo a jucat mai bine, si-a imbunatatit jocul. Cred ca s-au inselat. Diferenta au facut-o adversarii.E o meteahna a echipelor mai puternice din campionatul nostru sa fie delasatoare, in fata unui adversar slab cotat, sa joace suficient, practic sa-si scada randamentul. Ma uit in alte campionate puternice si vad reactia exact contrarie, echipele mici facand eforturi evidente si reusind sa-si creasca nivelului jocului in fata unor adversari de calibru.
O ultima observatie ar fi legata de faza celui ce-al doilea gol al lui Dinamo. Mi-a fost greu sa urmaresc meciul dupa acea faza. Sunt convins ca sunt multi suporteri dinamovisti carora nu le e indiferent cum castiga echipa favorita. Cat ii lua lui Catalin Munteanu sa se aplece sa puna mana pe minge si apoi sa-i dea un varf de gheata spre Danciulescu? Nu-mi era arbitrul "bricheta" prea simpatic, dupa meciul asta mi-a adancit sentimentul.
Pe ansamblu o victorie realizata din nou cu o oarecare senzatie de superioritate in fata unui adversar totusi limitat. Placuta polivalenta aratata de Paun in jumatatea de ora in care a intrat, el incepand mijlocas dreapta si terminand in stanga. Neplacuta mana pusa inconstient de Moti pe adversar si care a bagat-o nesperat pe Petrolul in joc.
9 Decembrie 2011, 11:42