Joc colectiv 5- Structura de baza a echipei in atac / Jocul in zona finalizarii

Structura de bază a echipei în atac

 Este poziționarea tuturor jucătorilor echipei din terenul de joc în funcție de un sistem determinat.

 Considerații

 1- Manifestarea echilibrului în linia unde se găsește mingea;

 2- Manifestarea echilibrului între linii;

 3- Manifestarea unei linii de păsa sau de "băgare în ceată" a adversarului (altă traducere mai aproape de termenul catalan n-am găsit ) din partea jucătorilor care se găsesc în orientarea jocului;

 Explicație: conceptul acesta de "băgare în ceată" pleacă de la principiul că  un apărător trebuie să aibă mereu în raza sa vizuală atât balonul cât și  jucătorul pe care îl marchează (nu el deține mingea!).  În situația respectivă jucătorul marcat trebuie să execute mișcări care să facă cât mai grea păstrarea contactului vizual din partea apărătorului asupra sa și al mingii în același timp (ex: demarcări prin spatele fundașului, fente cu schimbări de direcție, încrucișări cu colegii...);

 4- Poziționarea în diagonală față de coechipierii din linia mai avansată și/sau cea mai retrasă;

 5- Așezarea jucătorilor, în faza de inițiere și de progresie, trebuie să manifeste apariția de "triunghiuri / romburi" în relația cu posesorul mingii;

 6- Realizarea deplasărilor în diagonală, proprii zonei de finalizare.

 Jocul în zona de finalizare

 Este manifestarea pozițiilor și deplasărilor jucătorilor care participă în sub-faza de finalizare, când mingea intră în zonă de finalizare (cam trasă de păr definiția asta:), dar așa am primit-o, așa o dau mai departe ).

 Caracteristici:

 Situația de joc este caracterizată prin absența spațiilor și prin superioritatea numerică a adversarului, obiectivul fiind asaltul porții, care prezintă dimensiuni reduse și este protejată cu maximă atenție.

 Mobilitatea constantă în diagonală a jucătorilor în această zonă va provoca:

 - O mare dificultate a apărătorilor în realizarea marcajului, datorită greutății de a-și urmări obiectivele marcajului (mingea și adversarul) în același timp;

 - Ieșirea apărătorilor din poziția optimă pentru a evita șutul.

 Considerații
 
 Când un jucător conduce mingea în zona de finalizare:

 În zonele extreme, și dispune de spațiu pentru a progresa în zona de finalizare trebuie s-o facă realizând:

 - Centrarea înainte de a primi presiune din partea adversarului (l-ar obliga să se oprească el și mingea);

 - Șutul direct dacă are un culoar și o distanță adecvată pentru a face acest lucru;

 - Oricare din cele două procedee descrise mai sus trebuie executate căutându-se viteza și progresia, evitând astfel ca adversarul să poată fixa în marcaj, dintr-o poziție optimă pentru el, jucătorul atacant;

 - Manifestarea mobilității constante trebuie să se producă  în momentul ajungerii mingii în zona de finalizare și nu înainte;

 - Jucătorul care posedă anumite caracteristici specifice pentru realizarea unuia din cele două procedee, și care știe zona cea mai adecvată lui pentru realizare, trebuie să caute să "ajungă" acolo și nu să stea "așteptând" acolo. Așadar înainte, trebuie să realizeze mișcările în diagonală sau de încrucișare descrise anterior.

 - Jucătorul din afara zonei de finalizare trebuie să intre căutând direct jucarea mingii, iar în cazul că mingea nu ajunge la el trebuie să caute ieșirea din marcaj chiar dacă asta poate presupune ieșirea din această zonă.

 Dintre principiile de bază ofensive existente în acest material m-am hotărât să mă rezum la acestea. Am sărit peste: jocul în zona proprie / ieșirea din zona proprie / schimburi de orientare / sprijinul posesorului mingii / obligațiile posesorului mingii / priorități în jocul posesorului mingii / jocul între linii / vigilență ofensivă / tranziția atac - apărare. Dacă cineva e interesat în mod special de unul dintre aceste capitole le voi adaugă cu cea mai mare plăcere postărilor următoare.