Joc colectiv (1)

În traducerea interviului realizat cu Phillipe Montanier poate v-a atras atenţia, dacă nu o fac eu, un termen destul de nou în peisajul fotbalistic: joc colectiv. În câteva postări voi prezenta pentru cei curioşi, ce reprezintă acest concept din punctul de vedere al Şcolii de antrenori a Federaţiei Catalane de Fotbal. Informaţiile sunt preluate din cursul de antreori de nivel 1 şi 2 al instituţiei menţionate mai înainte.

Conceptele jocului colectiv

1-Stiluri de joc ofensiv
2-Stiluri de joc defensiv
3-Atac poziţional
4-Contraatac
5-Unităţi de competiţie
6-Fază ofensivă a unei unităţi de competiţie
7-Sub-faze al jocului ofensiv din atacul poziţional (iniţiere-progresie-finalizare)
8-Fază defensivă a unităţii de competiţie
9-Sub-faze ale jocului defensiv
10-Situaţii de joc
11-Tranziţia apărare-atac
12-Tranziţia atac-apărare
13-Zone de joc
14-Sisteme de joc
15-Factorii spaţiu şi timp
16-Jucând din şi spre zona
17-Schimburi de direcţie în jocul colectiv
18-Retragere organizată
19-Consemnele jocului colectiv
20-Tipuri de erori manifestate în joc
21-Analiza erorilor efectuate într-o partidă
22-Factori care împiedica luarea unei decizii corecte
23-Controlul unei partide în faza ofensivă (date statistice)
24-Niveluri de joc
25-Aspecte de bază pentru creşterea nivelului de joc
26-Conceptul oportunităţii (momentul propice)
27-Inteligenţă sportivă
28-Talent
29- A fi sau a nu fi în orientarea jocului şi a mingii
30-Ritm de joc
31-Schimburi de ritm în jocul colectiv
32-Jocul din două atingeri
33-Tipuri de control în jocul colectiv
34-Concepte de randament

1-2) Stiluri de joc (defensiv/ofensiv)

Jocul dezvoltat de o echipa este determinat de stilul ofensiv sau defensiv pe care îl realizează.

Stilul de joc ofensiv

- Stil scurt / de control (asociativ / …)
- Se caracterizează prin:
-joc la firul ierbii,
-pase scurte (15-20 m),
-rapiditate (a atingere tehnică sau „două tactice”),
-sprijin constant acordat posesorului mingii,
-echilibru în relaţia dintre linii,
-progresia mingii prin triunghiuri de pase,
-se respectă cele trei faze: iniţiere, progresie, finalizare.
Înţelegem că stilul de joc scurt este cel mai propice pentru un proces de formare corect, cu toate dificultăţile pe care le comportă. Până nu se realizează un nivel înalt de dominare şi precizie a tuturor aspectelor jocului scurt, nu va începe o reală obţinere de rezultate în pregătire, aspect care trebuie să condiţioneze atitudinile mediului ( părinţi în cazul fotbalului pentru copii, -conducători,jucătorii înşişi etc…). Stilul de joc scurt este unicul care permite creşterea eficacităţii/ randamentului jocului nostru atât ofensiv cât şi defensiv, prin îmbunătăţirea controlului jocului şi a mingii. Acest stil provoacă o munca cu obiective de inbunatatire constantă, atât în procesul de formare, cât şi în cel de randament maxim.

Stilul lung/ în profunzime/ direct
Se caracterizează prin:
-deplasări lungi ale mingii,
-căutarea rapidă a zonei de finalizare,
-iniţierea jocului ofensiv direct din zona portarului (de multe ori chiar de către acesta),
-acţiuni de atac foarte rapide, realizate din puţine atingeri şi cu un mare sens de profunzime.

Stilul cu schimburi de orientare şi ritm (de la scurt la lung şi invers)
Se caracterizează prin:
-aspecte caracteristice stilurilor scurt şi lung, combinandu-se acţiunile scurte cu deplasări lungi pentru a profita de spaţiile libere creiate în zonele opuse locului unde se află mingea.

Stiluri de joc defensive

Pentru a stabili caracteristicile stilului de joc defensiv să facem o scurtă analiză a celor trei tipuri principale de marcaj:

-Eliminarea jucătorului contrar (situaţii de unu contra unu):
-marcaj la om,
-obiectivul principal este eliminarea jocului adversarului,
-este stilul defensiv cel mai simplu de realizat, chiar dacă implică un efort fizic şi psihologic enorm,
-cere pentru realizare jucători cu caracteristici extrem de specifice,
-comportă riscuri foarte ridicate în cazul în care apărătorul este depăşit, din acest motiv pot apărea numeroase faulturi (cu pericolul strategic pe care-l provoacă în fotbalul actual),
-e ineficient pentru realizarea unei rapide tranziţii apărare/atac.
-marcaj de presiune în zona, asupra mingii,
-obiectivul sau principal este împiedicarea evoluţiilor mingii în zonele apropiate acesteia,
- poate fi depăşită (presiunea) prin schimbări de direcţie (directe sau indirecte), de la al doilea sau al treilea schimb de orientare este practic imposibilă ajungerea în poziţia mingii pentru a exercita presiune.

Eliminarea spatiilor de joc
-marcaj în zona,
-principalul sau obiectiv este eliminarea spaţiului de joc,
-existenţa unei suprafeţe de 2700-3000 m2 utili pentru a dezvolta jocul de atac al adversarului face foarte dificil, pentru a nu zice imposibil, eliminarea completă a spaţiilor de joc pentru contrar.
Chiar şi în aceste condiţii pare a fi stilul cel mai propice pentru contracararea unei echipe cu un nivel înalt de joc, pentru că oferă diverse aspecte cu un înalt nivel de eficientă , chiar dacă trebuie avute în vedere următoarele puncte:
- apărătorul care se afla în zona posesorului de minge contrar trebuie să evite înaintarea sa folosind un marcaj definit.
- evitarea în zona mingii a unei situaţii de unu contra doi (inferioritate numerică).
- creiarea presiunii, eliminarea spatiilor libere şi provocarea situaţiilor de superioritate numerică în zona defensivă când mingea se afla acolo.
- orientarea echipei care se apară, în zona de progresie, prin intermediul unei basculări în partea unde se afla mingea, într-o manieră în care se pot elimină spaţiile de joc şi se pot realiza acoperiri eficiente. Trebuie să se păstreze o atenţie sporită pe diagonalele din zonele opuse pentru a contracaraca posibilele schimburi de orientare realizate de echipa adversă.
- restul jucătorilor se menţin în zonele lor, aproape de adversarii direcţi (fără a realiza un marcaj individual) eliminând linia de păsa dintre adversarul sau şi minge.
- înţelegem prin linie de păsa, linia existentă între minge şi adversarul care stă în zona noastră cu opţiuni de a primi.
- apărătorul nu trebuie să marcheze un jucător, nici să elimine spaţiile celui care posedă mingea, ci trebuie să taie linia de păsa fără să iasă din zona sa de joc.
- în acest fel şi fără necesitatea ieşirii din propria zona defensivă, jugatorii pot evita ca adversarii să se găsească în situaţia de a primi mingea, pozitionandu-se în aşa fel încât să taie linia de pasă. Aşadar deci, nu ar fi necesar nici un marcaj intens pe echipa contrară, nici o acumulare de jucători în zona mingii.

# În consecinţa a ceea ce am comentat la acest punct înţelegem că putem obţine succesul defensiv (evitarea finalizării adversarului/recuperarea mingii), doar dacă profităm de erorile ofensive ale oponentului.

3) Atac poziţional

Este manifestarea stilului de joc scurt care se caracterizează prin faptul că jucătorii (în fază de iniţiere şi progresie) avansează doar în limitele propriilor demarcări, datorită nivelului ridicat individual care garantează păstrarea mingii în situaţii de 1contra 1.
Caracteristici:
-Pase scurte (15-20m);
-Căutarea constantă a unei poziţii favorabile pentru suportul jucătorului cu mingea;
-Controlul mingii şi a jocului, manifestat în cele trei sub-faze ofensive:
Iniţiere – Progres – Finalizare
! „20m” este spaţiul maxim de deplasare al mingii care nu permite adversarului să aibă timpul necesar pentru a o intercepta.
„15m” este distanţa minimă care nu permite unui singur jucător să anuleze spaţiul de joc a doi adversari (posesorul mingii şi cel care-l acompaniază).

4) Contraatac

Acţiune colectivă care se realizează când echipa care se apară recuperează mingea, o controlează în zona de progresie în aşa fel încât se ajunge în zona de finalizare înainte că adversarul să-şi organizeze jocul defensiv.
Postarea apare si pe tribunacfr.ro
20 Aprilie 2013, 00:34