Am putea fi tentati sa lasam meciul Frantei cu Honduras de o parte. Ce
rost are sa analizezi un meci care s-a jucat precum in antrenamentele
acelea pe jumatate de teren cand o echipa puncteaza inscriind, iar
cealalta cand reuseste sa treaca cu mingea controlata de mijlocul
terenului ? Si totusi cateva idei as vrea sa desprind.
Franta
A tratat intalnirea cu multa seriozitate, si-a respectat adversarul castigand in consecinta fara prea mari emotii. Strategic Franta a ales sa patrunda cat mai aproape de careul advers, mai ales pe benzile laterale, pentru a ajunge in pozitii cat mai bune de centrare. Si a plout cu centrari. Alegerea are cauze destul de simple si nu trebuie sa cautam foarte mult.
In primul rand francezii, prin vocea antrenorului lor, anuntasera ca se tem de jocul dur al adversarilor. Jucand pe benzi (progresie pe diagonala, cu posibilitatea de a fi atacat de adeversar doar din fata), francezii au evita pericolul de care aminteam mai inainte. In al doilea rand, portarul Hondurasului destul de scund pentru postul sau avea carente destul de mati la iesirile pe centrari (practic nu prea a folosit acest procedeu). Daca la detaliul acesta adaugam si faptul ca "les bleus" se bazau in atac pe Bemzema (nu cred ca are rost sa-i mai descriu profilul) suntem de acord ca Deschamps a facut alegerea corecta.
In repriza a doua Franta a facut un excelent joc din doua atingeri. Am vazut minute peste minute, peste minute o echipa care asigura o circulatie excelenta a balonului, scopul fiind evident: evitarea contactului fizic cu adversarul. Jucatorii cu cartonas au fost schimbati si senzatia generala a fost ca rostitorii "r"-ului folosind mai mult cerul gurii decat limba, erau mai mult decat pregatiti si convinsi ca vor castiga
Honduras
A aratat ca o echipa masiva, cu linii defensive destul de neclare. Fara sa aiba jucatori cu calitati tehnice deosebite, nu e nici un chin sa-i privesti. Exista la ei o oarecare eleganta in atingerea balonului, specifica spiritului latin care mai salveaza din carentele de ordin organizational.
Argentina-Bosnia a fost unul din cele mai intense si echilibrate partide de la acest Mondial.
Argentina
Argentinieni sunt inventatorii impartii terenului de fotbal cu suluri de hartie intinse si lipite pe gazon. Atat pe verticala, cat si pe orizontala. Aici in coltul din dreapta al terenului jucam asa (antrenament specific), cand mingea e pe portiunea aceasta de 20 de metri de la mijlocul terenului in sus jucam asa (antrenament specific) si asa mai departe...
Ar fi mincinos din partea mea sa spun ca am inteles in totalitate ce a jucat Argentina. Miscarile de invaluire, de pacalire a adversarului prin demarcari false si altele au fost complexe, nu le-a prins intotdeauna camera si as avea nevoie de o revizionare cu reluari pentru a descifra in totalitate jocurile strategice facute de selectionerul Argentinei.
Voi nota doar cateva.
Aproape toate mingile de constructie din propria jumatate incepeau cu Mascherano.
Rojo, fundasul dreapta cu ghete portocalii, urca mult in profunzime pe banda sa imediat cum Argentina intra in posesie. O miscare interesanta cu dublu rol: 1.ocuparea unei pozitii de extrema care sa intinda apararea adversa; 2. (nota! asta e chiar interesant) fixarea fundasului lateral advers pentru a nu putea strange cand DiMaria venea la mijlocul terenului (undeva spre dreapta) pentru a prelua si ataca . In felul acesta DiMaria putea sa inainteze intr-o prima faza, intr-un duel de maxim 1 la 1 (si nu in inferioritate 1contra 2, cum s-ar fi intamplat daca Rojo nu ar fi fost mult inaintat in terenul advers).
Di Maria a fost cel mai muncitor jucator al echipei invingatoare si merita un rand numai pentru el, desi mie personal nu mi-e prea simpatic.
Kun Aguero a fost izolat in fata, avand in spate un Messi cu o mare libertate de actiune, asa cum ii sta bine unui numar 10 (libertate si de la a alege daca face faza defensiva sau nu). Nu stiu daca a fost o indicatie, sau hotararea lui, cert e ca Messi a jucat cu predilectie pe centrul-dreapta atacului sau. In felul acesta, nu e o intamplare ca golul sau a pornit cu o plecare dinspre dreapta si s-a terminat cu finalizare de pe centru, de undeva din zona barei a doua. Stangul lui Messi nu l-a tradat nici de data aceasta.
Per total, in ciuda acestor elemente de succes din jocul Argentinei, echipa sud-americana n-a stralucit. Se poate considera extrem de norocoasa cu scorul de la pauza si doar dupa golul al doilea a inceput cu adevarat sa-si dea drumul la joc. Abia la 2-0 a inceput sa apara placerea in exprimarea jucatorilor, abia l-a 2-0 parca incepusera toti sa-si doreasca cu adevarat mingea si participarea.
Ca o ultima remarca, as sublinia ca la 2-1, cu cinci minute inainte de final, cand nimic nu era inca decis deci, Argentina s-a aparat in 7 plus portarul. Erau vreo 2, 3 baieti pe la mijlocul terenului care asistau pasivi, care nu serveau defensiva ,asteptand pleasca de la aparare si sfidandu-si oarecum colegii in suferinta (cam cum se intampla prin curtea scolii cu "vedetele"). Atitudinea aceasta denota cam ce statut au cateva staruri din echipa Argentinei si cat de mult isi impune selectionerul autoritatea.
Bosnia Hertzegovina
O echipa luptatoare, fara complexe, bine organizata si cu o buna cunoastere a jocului
A primit un gol stupid in debut care nu a demoralizat deloc insa. La gol, asa cum scriam si in cazul lui Marcelo in primul meci al competitiei, vina nu-i apartine in primul rand celui de care s-a lovit mingea inainte sa intre in poarta, ci colegului sau care cu o fractiune de secunda mai inainte a pierdut duelul aerian cu Rojo, permitandu-i argentinianului sa ajunga primul la minge si sa devieze cu capul. De data aceasta mi-au intarit opinia si comentatorii englezi BBC, care observau acelasi lucru.
Prin ce a impresionat Bosnia?
Asa cum spuneam, in primul rand prin putere mentala. N-au dat nici un moment senzatia ca s-ar speria de adeversarul sau.
Strategic, au facut un marcaj foarte bun lui Kun Aquero, si au aglomerat excelent in jurul lui Messi. Fara sa vina cu cine stie ce inovatie bosniacii au executat excelent ceea ce era de facut in aparare. Plecand de aici, Bosnia a avut o foarte rapida si eficienta tranzitie aparare-atac. Dzeko, care n-a jucat varf, a fost punctul de sprijin al tranzitie initiale de care vorbeam, pentru ca in faza urmatoare a constructiei, el sa primeasca ajutor prin urcarile lui Lulic, Misimovic sau Pjanic. Practic punctul de sprijin a primit sprijin la randul lui si de aici succesul in constructia ofensiva a europenilor. Pe langa asta, profitand si de media buna de inaltime, echipa a fost destul de periculoasa la fazele fixe.
Golul Bosniei, desi n-a venit in cel mai bun moment de exprimare al sau, a fost perfect meritat si fara accidentul din primele minute ale meciului putea aduce chiar mai mult decat o simpla consolare.
Sursa foto : infoziare.ro
16 Iunie 2014, 13:04
Franta
A tratat intalnirea cu multa seriozitate, si-a respectat adversarul castigand in consecinta fara prea mari emotii. Strategic Franta a ales sa patrunda cat mai aproape de careul advers, mai ales pe benzile laterale, pentru a ajunge in pozitii cat mai bune de centrare. Si a plout cu centrari. Alegerea are cauze destul de simple si nu trebuie sa cautam foarte mult.
In primul rand francezii, prin vocea antrenorului lor, anuntasera ca se tem de jocul dur al adversarilor. Jucand pe benzi (progresie pe diagonala, cu posibilitatea de a fi atacat de adeversar doar din fata), francezii au evita pericolul de care aminteam mai inainte. In al doilea rand, portarul Hondurasului destul de scund pentru postul sau avea carente destul de mati la iesirile pe centrari (practic nu prea a folosit acest procedeu). Daca la detaliul acesta adaugam si faptul ca "les bleus" se bazau in atac pe Bemzema (nu cred ca are rost sa-i mai descriu profilul) suntem de acord ca Deschamps a facut alegerea corecta.
In repriza a doua Franta a facut un excelent joc din doua atingeri. Am vazut minute peste minute, peste minute o echipa care asigura o circulatie excelenta a balonului, scopul fiind evident: evitarea contactului fizic cu adversarul. Jucatorii cu cartonas au fost schimbati si senzatia generala a fost ca rostitorii "r"-ului folosind mai mult cerul gurii decat limba, erau mai mult decat pregatiti si convinsi ca vor castiga
Honduras
A aratat ca o echipa masiva, cu linii defensive destul de neclare. Fara sa aiba jucatori cu calitati tehnice deosebite, nu e nici un chin sa-i privesti. Exista la ei o oarecare eleganta in atingerea balonului, specifica spiritului latin care mai salveaza din carentele de ordin organizational.
Argentina-Bosnia a fost unul din cele mai intense si echilibrate partide de la acest Mondial.
Argentina
Argentinieni sunt inventatorii impartii terenului de fotbal cu suluri de hartie intinse si lipite pe gazon. Atat pe verticala, cat si pe orizontala. Aici in coltul din dreapta al terenului jucam asa (antrenament specific), cand mingea e pe portiunea aceasta de 20 de metri de la mijlocul terenului in sus jucam asa (antrenament specific) si asa mai departe...
Ar fi mincinos din partea mea sa spun ca am inteles in totalitate ce a jucat Argentina. Miscarile de invaluire, de pacalire a adversarului prin demarcari false si altele au fost complexe, nu le-a prins intotdeauna camera si as avea nevoie de o revizionare cu reluari pentru a descifra in totalitate jocurile strategice facute de selectionerul Argentinei.
Voi nota doar cateva.
Aproape toate mingile de constructie din propria jumatate incepeau cu Mascherano.
Rojo, fundasul dreapta cu ghete portocalii, urca mult in profunzime pe banda sa imediat cum Argentina intra in posesie. O miscare interesanta cu dublu rol: 1.ocuparea unei pozitii de extrema care sa intinda apararea adversa; 2. (nota! asta e chiar interesant) fixarea fundasului lateral advers pentru a nu putea strange cand DiMaria venea la mijlocul terenului (undeva spre dreapta) pentru a prelua si ataca . In felul acesta DiMaria putea sa inainteze intr-o prima faza, intr-un duel de maxim 1 la 1 (si nu in inferioritate 1contra 2, cum s-ar fi intamplat daca Rojo nu ar fi fost mult inaintat in terenul advers).
Di Maria a fost cel mai muncitor jucator al echipei invingatoare si merita un rand numai pentru el, desi mie personal nu mi-e prea simpatic.
Kun Aguero a fost izolat in fata, avand in spate un Messi cu o mare libertate de actiune, asa cum ii sta bine unui numar 10 (libertate si de la a alege daca face faza defensiva sau nu). Nu stiu daca a fost o indicatie, sau hotararea lui, cert e ca Messi a jucat cu predilectie pe centrul-dreapta atacului sau. In felul acesta, nu e o intamplare ca golul sau a pornit cu o plecare dinspre dreapta si s-a terminat cu finalizare de pe centru, de undeva din zona barei a doua. Stangul lui Messi nu l-a tradat nici de data aceasta.
Per total, in ciuda acestor elemente de succes din jocul Argentinei, echipa sud-americana n-a stralucit. Se poate considera extrem de norocoasa cu scorul de la pauza si doar dupa golul al doilea a inceput cu adevarat sa-si dea drumul la joc. Abia la 2-0 a inceput sa apara placerea in exprimarea jucatorilor, abia l-a 2-0 parca incepusera toti sa-si doreasca cu adevarat mingea si participarea.
Ca o ultima remarca, as sublinia ca la 2-1, cu cinci minute inainte de final, cand nimic nu era inca decis deci, Argentina s-a aparat in 7 plus portarul. Erau vreo 2, 3 baieti pe la mijlocul terenului care asistau pasivi, care nu serveau defensiva ,asteptand pleasca de la aparare si sfidandu-si oarecum colegii in suferinta (cam cum se intampla prin curtea scolii cu "vedetele"). Atitudinea aceasta denota cam ce statut au cateva staruri din echipa Argentinei si cat de mult isi impune selectionerul autoritatea.
Bosnia Hertzegovina
O echipa luptatoare, fara complexe, bine organizata si cu o buna cunoastere a jocului
A primit un gol stupid in debut care nu a demoralizat deloc insa. La gol, asa cum scriam si in cazul lui Marcelo in primul meci al competitiei, vina nu-i apartine in primul rand celui de care s-a lovit mingea inainte sa intre in poarta, ci colegului sau care cu o fractiune de secunda mai inainte a pierdut duelul aerian cu Rojo, permitandu-i argentinianului sa ajunga primul la minge si sa devieze cu capul. De data aceasta mi-au intarit opinia si comentatorii englezi BBC, care observau acelasi lucru.
Prin ce a impresionat Bosnia?
Asa cum spuneam, in primul rand prin putere mentala. N-au dat nici un moment senzatia ca s-ar speria de adeversarul sau.
Strategic, au facut un marcaj foarte bun lui Kun Aquero, si au aglomerat excelent in jurul lui Messi. Fara sa vina cu cine stie ce inovatie bosniacii au executat excelent ceea ce era de facut in aparare. Plecand de aici, Bosnia a avut o foarte rapida si eficienta tranzitie aparare-atac. Dzeko, care n-a jucat varf, a fost punctul de sprijin al tranzitie initiale de care vorbeam, pentru ca in faza urmatoare a constructiei, el sa primeasca ajutor prin urcarile lui Lulic, Misimovic sau Pjanic. Practic punctul de sprijin a primit sprijin la randul lui si de aici succesul in constructia ofensiva a europenilor. Pe langa asta, profitand si de media buna de inaltime, echipa a fost destul de periculoasa la fazele fixe.
Golul Bosniei, desi n-a venit in cel mai bun moment de exprimare al sau, a fost perfect meritat si fara accidentul din primele minute ale meciului putea aduce chiar mai mult decat o simpla consolare.
Sursa foto : infoziare.ro
No comments:
Post a Comment