Dinamo-Metalist Harkov

Dinamovist in Europa
Inca unul... si inca unul... bratele i-au cazut...corzile ringului sunt prea departe sa se sprijine de ele. Ochii umflati abia ii permit sa-si mai vada adversarul. Ce adversar? Demult nu i-a mai zarit chipul, doar albul manusilor sale stalcindu-i obrajii iar si iar... Inca nu i s-au muiat genunchii destul sa se prabuseasca, iar antrenorul pe margine n-are puterea sa arunce prosopul. Sa nu-l arunce! I-a spus cu o seara inainte ca mai bine-i plesneste inima pe podea decat sa-l arunce.
Sala-n picioare asteapta sfarsitul. Unii ranjesc satisfacuti, altii striga isteric, mai sunt si unii care tac. Tac tristi. Or fi prieteni? Or fi rivali care te respecta?
Arbitrul se uita la ceas. Ceasul ticaie nemilos.
Si dintr-o data liniste. Timpul se dilata, zgomotul se infunda,chipurile se indeparteaza. Respiratia-i umfla timpanele. Si inima... bataile inimii. Ca prin vis e condus spre scaunelul din coltul sau. Se aseaza inundat de durere/ Dar sufletu-i canta. Cineva ii scoate proteza si sangele-i inunda gura. Isi scuipa doi dinti si...zambeste. Desfigurat, dar zambeste. Maine va fi din nou in ring.
N-a murit/ Niciodata/ Si sufletu-i canta.

Randurile de mai sus le dedic galeriei dinamoviste. Azi a fost un exemplu de devotament irational. Azi am fost mai mandru ca niciodata sa fiu dinamovist.

Despre meci?
Un fleac, ne-au ciuruit :)).
24 August 2012, 00:11