Dinamo-CFR Cluj 1907 (Supercupa)

Stiti de ce exista o mare de bucurie alb-rosie dupa aceast semitrofeu castigat la penalty-uri?
Pentru ca in sfarsit aduce speranta unei schimbari. Nu doar jocul bun, nu doar folosirea tinerilor sau victoria dupa un meci palpitant sunt motivele acestei imense satisfactii. Pentru prima data, dupa foarte multi ani, se simte un aer de schimbare.
"New Dinamo" nu reprezinta in visul dinamovistilor doar schimbarea jucatorilor varstnici cu cei tineri, ci mai ales a orientarii conducerii spre un alt tip de management; un management neclientelar, indreptat spre performanta clubului si nu a umplerii buzunarelor unor firme capusa. Am vazut cu totii prim planul unui "apropiat al clubului", vizibil incruntat si lipsit de obisnuita jovialitate. Sunt convins ca imaginea aceea a adus la fel de multa racoare in sufletul suporterilor ca si golurile lui Tucudean. Apropo de alaturarea acestui “apropiat” de Hagi in tribunele stadionului: Viitorul suna bine?
Tot legat de politica de club a lui Dinamo, o sa spun cateva lucruri si despre transferuri, pentru ca scriu dupa o pauza mai lunga. Ca majoritatea dinamovistilor, nu sunt multumit. S-a vorbit de o orientare spre jucatori tineri, de perspectiva, care sa fie in anturajul echipelor nationale si in practica, cei mai tineri jucatori adusi au fost Scutaru si Axente (si acestia la ciupeala) care au in jur de 25 de ani. Desigur se pune problema banilor. Pe de o parte, mi-as dori un buget de achizitii mai important, asa cum i-ar sta bine unui club serios si regret lipsa acestuia. Pe de alta parte, traiesc cu speranta ca "zgarcenia" actionarilor dinamovisti sa aiba legatura de fapt, cu plata unor datorii uriase (se vorbea intr-o perioada de niste audite care ar fi scos in evidenta o situatie economica catastrofala) acumulate in anii de dezmat fara minte din trecut. Pe langa aceasta speranta, mai traiesc o mica satisfactie. Mi se pare ca in sfarsit, cel putin in anumite cazuri, Dinamo nu se mai lasa inselata si ofera pretul corect pe jucatorii avuti in vizor. Nu e nici o mandrie in a plati cat nu face pe un jucator, doar pentru a poza in mare club!
Sa vorbim despre meci.
Cei care m-ati mai citit, stiti ca nu sunt un sustinator si admirator neconditionat a lui Bonetti. De data aceasta insa, chiar trebuie sa recunosc ca mi-a starnit interesul ce am vazut tactic. Desi ma asteptam la o filozofie predominant defensiva, antrenorul italian a mizat ieri mai mult pe destabilizarea adversarului prin atacuri sustinute.
Am citit intr.-un articol al Gazetei ca Dinamo ar fi jucat un 4-1-4-1, unde cei doi de unu au fost probabil: Niculae in avanposturi si Munteanu in fata apararii. Mi-as permite sa nu fiu de acord. Daca intr.-adevar Niculae a fost un pivot izolat (putin prea izolat si putin ajutat de extremele Alexe si Rus) nu putem spune ca Munteanu a fost lasat singur intre linia celor patru fundasi si cea de patru mijlocasi. Confuzia vine din pozitionarea sa neobisnuita, aceea de playmaker retras. Intr-adevar, pentru un playmaker, Munteanu a avut o pozitie neobisnuit de retrasa, acest lucru neinsemnand insa ca el a fost un mijlocas retras, un fel de inchizator pe care il putem cataloga intr-o pozitie distincta de a mijlocasilor obisnuiti. Trebuie sa recunoastem, ca pozitionarea lui Munteanu dupa modelul Pirlo la Juventus, e o inovatie in materia de tactica la Dinamo, si poate in Romania. Ca o observatie, as spune ca pe viitor, datorita asezarii sale neobisnuite, Munteanu isi va atrage multe critici nemeritate gen: se vede ca numai poate, abia isi taraie picioarele dincolo de mijlocul terenului. Ori exact aceasta e idea: sa ramana in propia jumatate, pentru a avea libertatea de a actiona dintr-o zona neutra a terenului, cu o mult mai slaba presiune din partea adversarului. Atuul lui Munteanu in a lansa atacuri din propia jumatate este pasa lunga pe care o stapaneste foarte bine (as spune ca e cel mai bun la acest capitol in Liga Intai). Ca o preocupare, trebuie sa spunem ca pe viitor o astfel de abordare, cu playmaker retras, poate fi contracarata de adversari prin punerea in marcaj a lui Munteanu de catre unul din atacanti (cel mai probabil varful retras, pentru echipele care joaca intr-un sistema cu doi atacanti si care cred ca sunt majoritare in Romania).
Ma intrebam inainte de acest meci cum va rezolva Bonetti lipsa unui inchizator veritabil, cum era Kone. Ei bine, prin aglomerare si dinamica. In zona unde activa Kone, Dinamo a avut trei jucatori (Munteanu- fara prea multa importanta defensiva, rolul acesta fiind total secundar la el) si pistoanele IssaBa alaturi de Boubacar. Nici unul din ei nu stapaneste tackling-ul ca fostul inchizator al lui Dinamo, dar au compensat prin multa miscare reusind sa se completeze destul de bine in fata centrului apararii. Avand in vedere ca CFR-ul a suferit la constructie pe axul central, ajungand sa se bazeze mai mult pe urcarile lui Muresan, cred c-ar fi prematur sa fim linistiti si foarte increzatori in acest tip de aparare. Oricum, ieri a functionat acceptabil.
In general echipa a jucat la un nivel de implicare si concentrare bun, peste asteptari, asa ca n-o sa ma refer prea mult la evolutia fiecarui jucator in parte.  O sa ma opresc la doi dintre ei: Tucudean-bulina rosie, Balgradean-bulina neagra.
Primul a intrat la pauza si a convins pe toata lumea ca poate fi urmasul lui Nicolae. Din punctul meu de vedere cred ca deja ar cam fi timpul sa-i ia locul in primul 11. Primul gol mi-a adus aminte de cel inscris impotriva Stelei in ultima partida pierduta cu 3-2: preluare foarte buna din alergare si sut puternic din careu, de la semi-ditanta, pe coltul scurt, la firul ierbii.
Al doilea n-a reusit o partida pera buna. As identifica o slabiciune (inca una pe langa problemele de la iesirile pe centrari). Balgradean are plonjoane bune si se descurca la mingile care-i vin la semi-inaltime, in zona soldului sau ceva mai sus, dar are probleme pe mingile la firul ierbii. Primul gol a venit dintr-un sut care nici macar n-a fost aproape de bara, as spune ca pana la stalpul din stanga portarului mai era cel putin un metru. Sa tinem cont si de faptul ca mingea a fost trimisa din afara careului, iar Balgradean n-a fost nici incurcat de vreun obstacol care sa-i faca vederea tarzie a mingii. Pur si simplu, n-a avut forta in plonjon. Acelasi lucru l-am observat si la unul din penalti-uri, cand reusise sa ghiceasca coltul: pur si simple plonjonul sau nu a ajuns nici macar aproape de bara spre care plecase. Nu sunt specialist in portari, dar Balgradean are in mod evident multe puncte in care trebuie sa mai lucreze.
Am avut un meci spectaculos, bun pentru o dezmorteala inainte de inceperea campionatului. A fost o victorie de care ne-am bucurat, dar nu trebuie sa ne iluzionam si sa ne cresca pretentiile peste noapte, de la aceasta echipa in santier (numai cand te gandesti la numarul de jucatori testati in pregatiri, peste 30). Competitiile care cu adevarat conteaza abia incep si nu ne ramane decat sa le asteptam cu speranta.
Ca fapt divers, as remarca raspunsul asupra caruia ar trebui sa  mai meditam, al galeriei cfr-iste in momentul cand din peluza dinamovista s-a strigat: Afara, afara cu bozgorii din tara!. Si raspunsul a fost:
 Romania! Romania!
15 Iulie 2012, 23:01