Despre Dinamo-Petrolul

Dinamo chinuieste fotbalul. Inchipuiti-va un elev care scrie fara chef o teza si la sfarsit inainte sa o aseze pe catedra in fata profesorului o boteste bine de tot. Acum noi suporterii sa ne punem in rolul profesorului si sa incercam sa ne gandim daca scolarul asta, in speta echipa, ar merita incercarea de a descifra literele sifonate.Trebuie sa recunoastem ca oricat de multa bunavointa am avea si chiar daca e elevul nostru preferat, peste proasta educatie cu care a venit din sanul familiei lui(conducatori, staff tehnic etc.) e greu sa trecem.
Sa vorbim despre meci. O sa incerc sa fiu concis si lucid.
Care sunt motivele care stau la baza senzatiei de joc batranesc, de viteza anilor '70 cum spuneam si in postarea precedenta despre care toti suporterii dinamovisti vorbesc? Cel mai usor si la indemana ar fi sa aratam cu degetul spre cele trei piese trecute de 30 de ani: Munteanu, Danciu, Niculae. Iata! Varsta isi spune cuvantul si Dinamo a ajuns un cimitir de elefanti. Fals. Exista zeci de exemple de jucatori trecuti de 30 de ani care joaca la cel mai inalt nivel si nimeni nu-i contesta: un Raul, un Seedorf de exemplu.
Motivele anchilozarii jocului lui Dinamo nu stau in varsta, ci sunt mult mai complicate. As indica doua.
1.Exista in programul de pregatire al oricarei echipe, de la orice nivel, jocurile scoala sau minipartidele de fotbal. Ma refer la jocurile acelea intre echipa rezervelor si cea a titularilor (mai mult sau mai putin). Se intampla de multe ori ca dezechilibrul valoric sa fie prea mare si in consecinta partida sa-si piarda scopul didactic. E momentul in care antrenorul intervine pentru a echilibra raportul de forte. Exista o metoda, mai putin folosita, in care echipei mai bune i se impune un numar minim de atingeri a balonului (ex.:inainte de a pasa un jucator trebuie sa atinga de cel putin doua ori mingea). E un handicap impus, menit sa incetineasca viteza de joc. Ei bine, Dinamo, fara sa i se impuna acest lucru are acest handicap. Joaca foarte rar, mai ales la mijlocul terenului!, dintr-o singura atingere.  E aproape o obisnuinta sa vezi nu numai la unu din jucatorii lui Dinamo urmatoarele miscari:prima atingere pentru preluare, a doua atingere pentru control total (pentru ca dupa prima mingea inca e in aer- ori pentru ca pasa primita a fost dificila, ori pentru ca preluarea a fost proasta), a treia atingere e un autopas iar a patra in sfarsit e un dribling sau o pasa. Cam cate secunde castiga adversarul in a se organiza defensiv in fata unui astfel de chin? E suficient ca actiunea descrisa mai inainte sa se intample odata din doua trei situatii si sansele de a surprinde tind spre zero.
2. Un principiu simplu si logic in fotbal spune ca mingea trebuie scoasa din zonele aglomerate cu adversari si trimisa spre altele unde propria echipa are avantaj numeric sau macar e la egalitate de forte. De cate ori nu v-a exasperat chinul dinamovistilor cand efectiv freaca(imi pare rau, dar asta-i cel mai potrivit termen) mingea pe cativa metri patrati, ori in benzi ori in centru si in general oriunde ii prinde adversarul si-i inghesuie? De cate ori nu ati trait senzatia ca actiunea aceea acolo va muri si niciodata mingea aceea nu va ajunge mai departe?Parca-l  si aud pe tata (si el nu e asa pasionat de fotbal): Scoate-o dom’le de acolo!!! Asta e sindromul jocului cu capul in pamant, mai simplu spus. Pentru ca si daca vezi in jurul tau doar la maxim 10-15 metri, la nivelul acesta (Liga Intai), tot cu capul in pamant se cheama ca joci. Magarusul asta pe spatii mici intesate de adversari si fara continuare! pe care-l joaca Dinamo in multe faze ale meciului taie dinamismul, in consecinta viteza. De ce nu exista continuari? Pentru ca asa cum am mai zis, se joaca cu capul in pamant si in plus, pentru ca nu se fac demarcari pe spatii libere.
Ce n-a mai mers in jocul echipei in afara de viteza?
Centrarile. Pentru sistemul 4-4-2 in care joaca Dinamo, centrarile sunt foarte importante. As spune ca daca n-ai oameni care sa-ti centreze bine, nici nu prea merita sa joci cu asezarea asta. Ori in meciul cu Petrolul si nu numai, centrarile la Dinamo au fost plouate, cu bolta, cu sanse infime sa fie exploatate. Au fost numeroase faze fixe(la centrari din alergare nici n-are rost sa visam)la care toate mingile aruncate in careu au fost asa cum le-am descris si in mod firesc n-au avut nici o sansa.
Primul 11. Ciobotariu i-a mai dat o sansa lui Platini. In fine, nici n-are rost sa mai descriu ce-a jucat. A avut atitudine 0 si e suficient, zic eu, sa i se aplice acelasi tratament ca lui Alexe. Daca ai o sansa cat de mica sa nu-l joci pe Scarlatache eu cred c-ar trebui s-o faci. O fi avand Moti bubele lui, o fi Luchin mai bun in centru, dar pentru a nu-l juca pe Scarlatache eu as fi mers pe apararea din tur, mai putin Diabate evident.
Niculae. Cam ce le-o fi trecut prin minte mai tinerilor jucatori ai lui Dinamo, pe care ii bagase in sedinta in timpul saptamanii, dupa preluarea aceea din debutul partii a doua cand singur cu portarul si-a cam dat cu stangul in dreptul? Vorbim de razboi, si stam numai pe jos strigand dupa arbitru.N-a fost nici pe departe cel mai slab jucator al echipei, dar am tinut sa remarc situatia lui.
Apararea. Iata ca nu degeaba am refuzat sa laud jocul defensiv a lui Dinamo din meciul cu Rapid. Nu e nici un aparator care a evoluat cu Petrolul care sa nu fi gresit. In plus a venit scadenta pentru ratarile uriase ale adversarilor din meciurile  anterioare. Petrolului i-a intrat tot, din toate pozitiile.
Lipsa de reactie si neadaptarea la tactica adversarilor. In toate meciurile din acest retur, cu exceptia Mediasului, adversarii lui Dinamo au facut pressing in jumatatea adversa. Oare asta chiar nu le da de gandit celor care analizeaza evolutia echipei din punct de vedere tactic dupa fiecare meci? O fi chiar o intamplare ca toti fac acelasi lucru (pressingul de care ziceam) si le iese?
Dinamo e o echipa firava psihologic.Baietii incepusera bine repriza a doua. A fost suficient un gol impotriva cursului jocului si nimic nu s-a mai legat. Pur si simplu n-au mai fost in stare sa o reia calm de la capat si sa joace asa cum incepusera. Ne place sau nu, are legatura si cu lipsa sprijinului suporterilor.  Are legatura cu dispretul, dezinteresul si injuriile pe care le primesc indiferent de evolutie, loc in clasament si atitudine.
Vorbeam la inceput de profesor si elev. Sa schimbam comparatia. Sa spunem ca jucatorii ar fi profesorul si noi suporterii elevul. Oare lucrarea noastra cum ar arata? Oare noi (cei plini de pretentii) ce nota am merita?
8 Aprilie 2012, 03:30