Otelul Galati- Dinamo (observatii)

Ultimul meci al sezonului ne-a propus un adversar linistit, dar care n-ar fi scapat prilejul sa invinga Dinamo in fata propriilor suporteri daca s-ar fi ivit ocazia.
Doar ca ieri am vazut un Dinamo despovarat de grija mentinerii locului cinci. O echipa ca un bolnav ajuns pe patul de spital (era una din optiunile lui Talnar, dupa cum singur a afirmat) resemnat, dar senin si dispus sa-si asume starea in care se gaseste.Mi-a adus aminte Dinamo din acest meci de cel de la inceputul anului. Cel care stia sa sufere, intra cu umilita in teren si reusea sa invinga la Rapid sau CFR. de exemplu.
Nu cred ca imaginea dezastruasa din partidele precedente vine din conflictul cu conducerea. Antrenorii si jucatorii trebuie sa admita ca problemele le-au cauzat si ei prin atitudinea din meciurile cu Ceahlaul si Bistrita. Asa cum scriam in observatiile acelor partide, Dinamo a dat impresia unei arogante nepermise fata de adversari (doar ne prezentam si castigam). Practic de acolo a pornit deranjul final. Probabil nici conducerea n-a stiut sa managerieze momentul prea bine, dar repet: punctul cheie al seriei de infrangeri a pornit de la atitudinea cu care au jucat dinamovistii in meciurile cu Bistrita si Ceahlaul. Si da, are dreptate Talnar, "acolo s-a rupt caruta", dar vina apartine si celor din teren pentru felul in care s-au prezentat si conducerii care n-a gasit o cale mai profesionista de control al situatiei. Problemele unui club nu se rezolva la nervi in vestiar si nici prin pseudoemisiuni de "fotbal". Sper din tot sufletul ca dupa bucatica aceasta de sezon, noua conducere sa fie capabila sa-si faca autocritica si in viitor sa nu mai auzim de astfel de reactii adolescentine cu iz de show ieftin.
Am trecut de la una la alta si am uitat de meci. Spuneam ca partida de ieri mi-a amintit foarte mult de cea din Giulesti (apropo, la anu nu mai jucam acolo/ ce porcarie). Si atunci am castigat cu un gol in repriza a doua dintr-o centrare reluata cu capul. Echipa a avut ca si ieri rabdare, a absorbit cu destula stapanire de sine atacurile adverse pentru ca in momentul oportun sa dea lovitura decisiva.
De ce ieri s-a putut, iar cu Viitorul etapa trecuta nu? Pentra ca asa cum spuneam ca ar fi trebuit sa se faca, Dinamo a abordat meciul cu mai multa umilinta, a preferat sa lase mai mult posesia adversarului asumandu-si un rol mai defensiv. Toata aceasta abordare s-a tradus in teren intr-o apropiere a liniilor defensive si de mijloc, intr-o aglomerare greu de patruns pentru adversar. A fost Viitorul o echipa mai buna decat Otelul? Macar tactic, daca nu si din punctul de vedere al valorii individuale as spune ca nu. Doar ca "otelarii" au avut in fata o echipa mult mai bine grupata, mult mai aerisita in gandirea relatiilor de joc. Cu Viitorul, Dinamo si-a asumat rolul marei favorite care joaca ofensiv si incearca sa-si domine adversarul. Din pacate la valoarea actuala a echipei, s-a vazut ca nu-si poate permite astfel de abordari, rezultatul atunci fiind un haos total intre linii. Distantele dintre jucatorii lui Dinamo erau kilometrice, facilitand foarte mult progresia echipei lui Hagi. In fine, faptele s-au consumat.
O ultima observatie legata de acest meci ar fi titularizarea justa a lui Naumovski in detrimentul lui Balgradean. Era evident ca cel din urma e intr-un moment de surescitare  care mai intervine uneori la jucatori in momente de tensiune (un fel de lehamite iritata). Cele zece goluri primite de Balgradean in cele trei meciuri anterioare au fost si rodul acestei stari a portarului nostru. Cu un Naumovski mai concentrat la fotbal lucrurile au stat mai bine.
In incheiere doua vorbe si despre "demiterile televizate". Urat. Nu asa se face. Nu trebuia data aceasta satisfactie presei noastre ahtiata dupa senzational si daca se poate scandal. E o capcana in care intra toti conducatorii din fotbalul nostru, nerealizand ca pragul de la sublim la ridicol e foarte ingust. Si aceeasi presa care te-a tinut in puf o perioada, nu va avea nici o scrupula in a te trimite la pagina de caricaturi cand va avea ocazia. Nu plang nici dupa Cornel Talnar, nici dupa Cornel Dinu. Plang dupa normalitatea si profesionalismul cu care ar trebui sa se faca lucrurile.
29 Mai 2013, 11:08