Joc colectiv (3)

Principii de baza ofensive
Echilibrul liniei
Este manifestarea pozitiilor si deplasarile jucatorilor liniei unde se gaseste mingea.
Daca jucatorii liniei in care se gaseste mingea nu sunt bine asezati, nu se va manifesta structura de baza a echipei, impiedicand in acest fel dezvoltarea corecta a jocului.
Consideratii
1- Jucatorii care nu sunt in orientarea jocului ar trebui sa manifeste o tendinta in ajutarea coechipierilor de linie in fata unor posibile pierderi ale mingii pe care acestia le pot avea. Se vor mentine usor inchisi si mai in spate fata de linie.
Explicatie suplimentara personala- Pentru intelegerea conceptului de orientare a jocului o sa va dau urmatorul exemplu. Inchipuiti-va o linie de trei fundasi, unul central si doi laterali bine deschisi, apropiati de linia de banda a terenului. In momentul in care fundasul central avand posesia mingii isi indreapta corpul si dovedeste o intentie clara de a face o pasa spre fundasul dreapta se considera ca jocul a fost orientat spre acea zona a terenului. In consecinta, fundasul stanga aflat in cealalta banda a terenului iese sau se poate spune ca nu mai este in orientarea jocului. Conform consideratiei de mai sus, el ar trebui in acest moment sa stranga si sa coboare usor langa fundasul central pentru a ajuta in cazul unei pierderi de posesie de catre coechipierii sai de linie.
2- Jucatorii aceleiasi linii se vor mentine in mod constant la acelasi nivel cu mingea, avansand numai in momentul oportun pentru a primi (atat pentru ocuparea unui spatiu liber, cat si pentru creierea unei superioritati numerice in zona coechipierului care poseda balonul).
3- Jucatorii aflati pe benzi vor manifesta amplitudine (obs.: se refera la latimea terenului) avand in vedere ca:
- Jucatorul aflat in orientarea jocului trebuie sa se afle la 1sau 2 metri de linia de banda;
- Jucatorul care nu se afla in orientarea jocului trebuie sa se mentina usor inchis (aproximativ 10-15 metri distanta de linia sa de banda).
4- Jucatorii care nu se afla in orientarea jocului trebuie sa-si modifice cat mai rapid posibil pozitia inapoiata si inchisa in momentul in care posesorul mingii reorienteaza jocul catre zona lor de teren, trebuie sa se pozitioneze in amplitudine.
5-In linia defensiva fundasul lateral contrar orientarii jocului, in situatia in care un coechipier se incorporeaza atacului, va ocupa pozitia celui de-al doilea fundas central. In felul acesta asezarea liniei de fundasi va ramane in echilibru.
Pentru intelegerea acestui ultim concept pe care Scoala de fotbal spaniola de antrenori il preda de la cele mai joase nivele (si ca o anecdota comparativ cu viziunea britanica a aceluiasi aspect) va ofer un paragraf dintr-un articol interviu cu Cesc Fbregas aparut mai demult pe gsp.ro ( http://www.gsp.ro/international/campionate/bucuria-si-drama-unui-campion-mondial-un-super-interviu-cu-cesc-fabregas-296700.html ) :
 "Sincronizaţi perfect
- Care e rolul tău? Pentru că jucat deja mai multe...
- Nu ştiu încă. Am jucat mijlocaş dreapta, mijlocaş stînga, vîrf fals, mijlocaş central, chiar şi extremă stîngă. Nu mi-am imaginat vreodată că voi fi numărul 9 al Barcelonei. Cînd te opreşti din alergat şi te gîndeşti la Romario şi Kluivert, staruri care au jucat pe această poziţie... Dar rolul meu nu este chiar de vîrf, cel puţin nu unul fix, ci mobil. Leo nu e nici el tipul de atacant care să rămînă într-un loc. Preferă să caute spaţiu spre stînga sau spre dreapta, unde se simte mai bine. Dacă el deschide culoar spre dreapta, nu pot să mă duc şi eu acolo, să-i stau în cale. Şi viceversa. E natural. Noi interpretăm şi reinterpretăm jocul.
- E atît de deosebit de rolul tău de la Arsenal?
- Este, pentru că la Arsenal ajungeam în zonele pe care le voiam eu. Vorbim despre o poziţie similară - jucător de atac cu o relativă libertate de mişcare -, dar jocul nostru aici e mai poziţional, mai tactic. Trebuie să fii în sincronizare absolută cu echipa. Eşti mult mai conştient de spaţii şi de mişcarea colegilor pe teren.
"Nebunie scăpată de sub control"
- Cît de diferit e fotbalul în Anglia sub acest aspect?
- Pentru mine, diferenţa e colosală. Nu mă aşteptam. Uite! Nu vreau ca unii să interpreteze ce spun acum: nu zic că un campionat e mai bun decît altul, însă mentalitatea e diferită. Întotdeauna am crezut că fotbalul englez e cel mai tare. Şi cel mai frumos de privit, fiindcă sînt multe goluri, multe ocazii, atmosferă mai fierbinte. Dar acum, întors în Spania, înţeleg de ce sînt mai multe goluri şi mai multe ocazii: În Anglia e o nebunie scăpată de sub control. Toţi atacă, plonjează în ofensivă. Fanii te împing de la spate şi în mintea ta nu există decît un gînd: du-te în faţă! De ce sînt mai multe contraatacuri în Anglia? De ce se joacă mai mult dintr-un careu în altul? Te uiţi şi zici: "La naiba, fundaşul stînga a dispărut în atac, la fel şi fundaşul dreapta, în acelaşi timp... şi mijlocaşii de bandă sînt şi ei acolo!". E normal să apară contrele pe acest fond, pentru că se formează spaţii uriaşe.
"Inima lor aleargă mai repede"
- Şi asta nu se întîmplă şi în Spania?
- În Spania, ţi se spune aşa: un fundaş lateral urcă, celălalt rămîne. Te asiguri, "închizătorul" dublează. Şi împotriva noastră sau a lui Real Madrid, fiecare echipă joacă şi mai închis. Mişcările defensive sînt mult mai studiate aici. În Anglia, adversarii te urmăresc, dar, dacă apărătorul te atacă, e uşor să faci un-doi şi să ajungi în spatele lui pe spaţiu liber."
In incheiere, o sa va propun celor pasionati, ca fiecarui principiu pe care-l voi prezenta in seria aceasta de postari dedicate jocului colectiv, sa incercati sa-i imaginati un antrenament specific practic. Mai pe scurt ce exercitiu ati propune, cum ar arata el ?
Postarea apare si pe TribunaCFR.ro
Pentru ca in formatul blogului mysport nu exista o sectiune dedicata unor alte bloguri pe care sa le poti recomanda va semnalez la sfarsit unul foarte interesant descoperit de mine recent :
http://anglofil.ro/



2 Iulie 2013