Dinamo-Rapid

2-1 cu emotii, dar meritat.
Rasfoind materialele aparute dupa meciurile lui Dinamo in ultimul timp, am citit un schimb de replici care mi-a starnit un zambet. E un curent destul de puternic al suporterilor altor formatii, in special stelisti, care tin sa ne aminteasca mereu (unii cu bucurie, altii cu un soi de mila demna de cauze mai bune- personal ii prefer pe primii) ca avem o echipa slaba. De parca noi dinamovistii am spune altceva. De parca noi dinamovistii n-am fi destul de realisti cu echipa noastra si avem nevoie sa ni se deschida ochii de catre altii mai clarvazatori. Acum, nu ca ma laud, vorba aia, dar la capitolul exigenta fata de echipa proprie cred ca e greu sa ne intreaca cineva. Asa ca mi-a placut raspunsul unuia : Bine ca aveti voi o echipa grasa, desteptule!
Dar sa trec peste intepaturile acestea si sa vorbim despre derby-ul bucurestean de ieri.
Cred c-ar fi o greseala sa ne intrebam ce transformare sublima s-a petrecut in scurta perioada dintre infrangerea cu Bistrita si victoria cu Rapid. Ar fi o falsa problema. Asa cum spuneam scriind despre meciul cu Gloria, Dinamo n-a jucat rau. A avut atitudine, a alergat si pe cat le-a permis valoarea individuala au facut tot ce le-a stat in putinta sa castige. Desi meritam sa castigam si vineri, pur si simplu, sunt meciuri cand nu iese cum ti-ai dori. Nu sunt unul dintre cei care gasesc scuza aceasta prea des. De fapt, de un an de cand scriu, cred ca e prima data cand am avut aceasta atitudine. Supararea infrangerii neasteptate cu una din codasele clasamentului i-a facut pe multi sa-si piarda speranta, fara sa gaseasca puncte de sprijin in multele momente bune ale jocului cu Bistrita de care am amintit.
Ca sa n-o mai lungesc, o sa-mi permit aroganta de a spune ca in mlastina supararii din meciul cu Bistrita am ramas destul de realist incat sa vad mugurii unei evolutii bune in meciul cu Rapid.
Si-acum ca mi-am satisfacut ego-ul sa intram in amanunte.
Daca in meciul precedent spuneam ca Dinamo a jucat un 4-2-3-1 cu Boubacar mai aproape de Munteanu in fata apararii decat de cei trei mijlocasi din spatele varfului, in meciul de ieri l-as urca ceva mai sus in asezarea echipei. As spune ca africanul a jucat mai aproape de Cosmin Matei avand o contributie mai serioasa la constructie. Din mutarea aceasta as concluziona ca Dinamo a jucat ceva intre un 4-1-4-1 (Munteanu intre fundasi si mijlocasi si Alexe varf) mai ales pe partea defensiva, si 4-3-3 pe atac (linia de mijlocasi fiind de fapt un triunghi intre Munteanu-Boubacar si Matei, iar in atac Alexe fiind completat in rol de extreme de Curtean pe stanga si Alvarez pe dreapta).
Spre deosebire de esecul cu Bistrita, mi se pare ca Munteanu a fost ceva mai inspirat la pasele lungi, Boubacar a gresit mai putin, deci tinerea lor in teren, in ciuda a ceea ce sugeram eu, cred c-a fost o alegere corecta. In plus, desi dintr-o oarecare nostalgie nu mi-e usor s-o recunosc, mi se pare ca fara Danciulescu titular, Dinamo a avut o viteza in plus. Nu ma dezic insa de parerea mea exprimata in mai multe situatii ca Danciu ramane util echipei si poate duce fara probleme 30 de minute cand poate face diferenta, nu prin aportul fizic, cat prin ridicatul simt speculativ de care dispune.
Daca am terminat cu cei pe care-i criticasem vineri sa merg spre cei care au gresit cu Rapid.
Golul oaspetilor, venit impotriva cursului jocului, a plecat de la o iesire total aiurea spre centrul terenului cu mingea la picior a lui Luchin. Nu prea inteleg ce cauta fundasul nostru central acolo. Mi-a adus aminte de o plasare la fel de nefericita la meciul de la Medias la primul gol al gazdelor. N-ar fi rau sa fie revazute cele doua faze si sa se traga niste concluzii. Desigur, nu putem trece cu vederea ca reusita rapidistilor a avut si concursul lui Balgradean (coltul scurt e al portarilor nu?). Pana la urma, goalkepeer-ul  nostru s-a revansat, cand pe final de meci a intins o mana salvatoare, redandu-ne pulsul, la lovitura de cap a lui Ilijoski.
Mai intrigat decat pe iesirea lui Luchin si luarea golului pe coltul scurt a lui Balgradean, sunt pe inconstienta lui Grigore. Mult mai intrigat !!! Va mai amintiti meciul retur din campionatul trecut cu Steaua? Va mai aduceti aminte ce i-a introdus in joc pe stelisti in acea partida dupa ce luaseram conducerea? Ei bine, intr-un moment de oribire, ca altfel nu-i pot spune, domnul Grigore secera fara nici un sens un jucator ros-albastru si se dicta penalty. Ce face acelasi Grigore in meciul de aseara la 2-1 pentru noi, cand mai erau putine minute pana la final? La o faza banala, fara nici cel mai mic risc pentru noi, avand in vedere directia si viteza mingii, Grigore gaseste de cuviinta sa-l traga evident pe Ilijoski in careu. Sunt convins ca 1 din 2 arbitrii ar fi dat penalty la aceea faza, iar noi n-am fi putut gasi nici o justificare plauzibila in sprijinul inconstientei aparatorului nostru. Noroc, mare noroc, ca Balaj a considerat faza un duel in care ambii jucatori se folosesc de corp si brate. N-ar fi deloc rau sa i se atraga foarte serios atentia lui Grigore ca astfel de prostii nu pot fi permise.
La joc bun i-as enumera pe: Pulhac (l-am vazut in sfarsit serios si pus pe alergat), Rus (fara sa straluceasca, si-a pastrat postul de fundas dreapta ca si-n partida cu Bistrita in fata lui Nica, semn ca Bonetti a fost multumit de el), Curtean (viu si de multe ori filtrant, a facut uitata faza din minutul 5 cand a tratat ca un junior fara sange in instalatie scaparea singur spre poarta adversa), Matei (a avut cateva actiuni foarte bune si a depus un efort considerabil), Alexe (a fost omul potrivit la locul potrivit la primul gol si nu i-a lasat nici o sansa portarului la penalty), Tucudean (a intrat cu mai multa pofta de joc decat alta data).
Alvarez, despre care Balaci spunea ca e un jucator liniar care nu accepta sa intre spre centrul terenului (cam are dreptate), e inca intr-o perioada de revenire dupa accidentare si inca nu ne putem face o parere clara. A trimis centrarea de le primul nostru gol si a mai avut cateva atingeri de balon care demonstreaza ca a jucat la un nivel ridicat. Per total contributia lui a fost destul de stearsa (nu s-a omorat cu apararea) si putem trece evolutia sa in categoria medie. Exista sanse sa ne arate mai mult, deci sa mai asteptam.
La 1-0 pentru Rapid ma gandeam ca istoria meciului din finala Cupei se va repeta in sens contrar (atunci ei ne-au dominat si noi am castigat). Din fericire pentru Dinamo, nu s-a intamplat asa. Sa ne bucuram moderat si sa n-o luam pe campii cu ganduri ca deja tragem la titlu sau stiu eu ce alte fantezii. Cu picioarele pe pamant, sa speram pas cu pas.
23 Octombrie 2012, 14:13