Scorul este deja istorie, comentarii s-au facut destule, asa ca o sa
incep direct cu asezarea in teren. Incercand sa deslusesc sistemul
tactic al lui Dinamo, am ajuns la concluzia ca sunt atat de multe
detalii in joc, incat incadrarea intr.-o formula singulara ar fi o
abordare gresita. Putem spune ca Dinamo joaca un 4-3-3 cu 3 mijlocasi
centrali, dar n-ar fi gresit nici sa spunem ca joaca un 4-5-1 cu
playmaker retras si mijlocasi laterali ofensivi. Pentru foarte scurte
perioade, putem spune chiar ca Dinamo joaca un 3-4-3 prin coborarea lui
Munteanu intre fundasii centrali si urcarea alaturi de mijlocasii
interiori Boubacar si IssaBa a fundasilor laterali. De asemenea, pe
final, am putut observa cum echipa a jucat in cel mai clasic 4-4-2, cu
Danciulescu si Alexe alternand in rol de al doilea varf, alaturi de
Andrei Cristea (fix). Apropo de puncte fixe. As nota ca axul central al
lui Dinamo e format din 3 astfel de puncte. Ar fi vorba de portar,
Munteanu - playmakerul retras si Tucudean (inlocuitorul lui Niculae).
Practic, ei sunt coloana vertebrala a echipei, daca ar fi sa le luam ca
repere fixe (un neaparat valorice, mai ales in cazul portarului).
Pentru a rezuma si concluziona, as spune ca Dinamo joaca cu "linii
frante”. Am pus ghilimelele, pentru ca exprimarea nu imi apartine. Am
preluat-o din comentariul la pauza al lui Falemi si mi se pare ca
exprima foarte bine stilul de asezare al echipei lui Bonetti. Apropo de
Falemi. Nu e prima data cand mi-a facut placere sa-l ascult pe fostul
stelist. A avut un comentariu mai mult decat decent, fara prea multe
figuri de stil, dar care demonstreaza ca stie despre ce vorbeste.
Pentru a-mi face materialul mai usor, il voi imparti in continuare in
doua capitole: observatii pozitive si negative legate de jocul lui
Dinamo.
Pozitive
Tucudean – a fost din nou responsabilizat in rol de titular si e primul
meci in care isi respecta cu adevarat increderea si raspunderea
primita. A fost un urias printre pitici si a reusit sa-si puna foarte
bine in valoare calitatile fizice.
Organizarea ofensiva – cred ca va fi mult mai greu adversarilor din
acest sezon sa declare cu nonsalanta inaintea meciurilor directe ca nu
pot fi surprinsi cu nimic de Dinamo. Alternanta atacurilor construite cu
migala si a mingilor aruncate direct pe varfuri, in spatele liniilor de
aparare face foarte grea pentru oricine pregatirea defensiva impotriva
alb-rosilor. Dinamo demonstreaza ca poate juca atat prin combinatii
laborioase (aici are o contributie si lectia de echipa scurta a lui
Ciobotariu din sezonul trecut) in fata unei aparari joase si aglomerate,
dar poate la fel de bine sa treaca peste constructie cu mingi aruncate
la bataie cand adversarul incearca un pressing sus. Pe langa dislocarea
apararii contrare, mai gasesc o calitate acestei alternante. Mingile
lungi direct pe varfuri dau un timp de respiro celor doua “pistoane”
Boubacar si IssaBa, jucatorii cei mai solicitati, pentru ca au sarcini
atat ofensive cat si defensive clare.
Negative
Naumovski – ca si Balgradean in Supercupa, a reusit “performanta” sa
primeasca goluri cam la toate mingile trimise spre poarta de adversar.
Are momente de uluiala cand chiar un conteaza in poarta. La primul gol,
de exemplu, nici n-a iesit pe centrare, nici in intammpinarea lui
Onofras. N-am pretentia sa fi aparat sutul foarte bun, dar macar sa
vedem o intentie, o incercare. Pe langa slabiciunile specifice postului,
as mai sublinia una care tine mai mult de personalitate. Un portar cu
adevarat valoros stie si reuseste sa-si organizeze apararea. Observam de
multe ori plasamente gresite ale fundasilor dinamovisti. Ei bine, acest
lucru se intampla si pentru ca n-au in spate un portar capabil sa-i
struneasca (pana la urma, goalkeeperul e jucatorul cu cea mai buna
viziune de pe teren). Ca o opinie personala, Naumovski e un portar de
echipa de mijlocul clasamentului. Cred ca cineva in loja ar trebui sa se
sesizeze si sa intareasca acest post deficitar la Dinamo, daca sunt
ceva pretentii in acest sezon.
Organizarea defensiva – si in meciul cu Iasi-ul s-au vazut problemele
la mingile inalte aruncate in careul propriu (vezi primul gol cu
Scutaru, debutant, foarte prost plasat). Trecand la al doilea gol, ma
intreb: sa fie oare o coincidenta ca faza a fost identica cu cea de la
golul incasat la Severin? Sa comparam cele doua goluri: mingea pleaca
din marginea careului de 16 m de langa linia de fund, undeva spre
punctul de la 11 m, iar de acolo e plasata fara sanse pentru portar in
coltul portii de unde vine pasa (ca la carte). Singura diferenta e ca la
Severin mingea a fost centrata si reluata cu capul, iar la Bucuresti a
fost o pasa la firul ierbii, reluata cu latul. Punctul comun al acestor
doua goluri incasate e plasarea nefericita a fundasilor undeva in
apropierea liniei de 6 m. Nici unul dintre ei nu a tinut aproape de
adversarul din careu. Analizat sau nu golul de la Severin, cert e ca
aparatorii lui Dinamo n-au tras invatamintele necesare.
Despre Iasi as spune ca a aratat ca o echipa firava, in care doar
Onofras a dovedit calitati de mare jucator. Au incercat un pressing in
jumatatea adversa, mai potrivit impotriva echipei Dinamo din sezonul
trecut decat cea de azi.
In incheiere, mi-as permite sa nu fiu foarte entuziasmat de aceasta
victorie. Pana la urma s-au primit 3 goluri de la o echipa nou
promovata, despre care toata lumea a spus ca a aratat destul de subtire
in aceasta partida., Da, ati citit bine: 3 goluri !, pentru ca in
minutul 79, Iasi-ul a avut un gol perfect valabil la scarita lui
Ionescu, anulat gresit pe motiv de offside. Daca Iasi-ul iti inscrie 3
goluri, cat de optimist sa fiu in perspectiva meciului cu Barcelona?
Urmeaza meciul cu Brasovul, acolo unde sezonul trecut Dinamo s-a rupt
definitiv de podiumul clasamentului. Sa speram ca amintirea acelei
infrangeri ii va ambitiona pe baieti si rezultatul va fi altfel.
31 Iulie 2012, 23:41
No comments:
Post a Comment